Iubi?i Cu Secrete

Iubi?i Cu Secrete Dawn Brower Nicholas ?i Peyton nu se a?teptau s? se ?nt?lneasc?. Am?ndoi au secrete pe care nu vor s? le ?mp?rt??easc? lumii. Iubirea apare ?n cele mai nea?teptate locuri ?i trebuie s? c?l?tore?ti ?n timp dou? secole ca s? o g?se?ti. Lord Nicholas Kendall s-a s?turat s? tr?iasc? ?n umbra geam?nului s?u. Fratele lui e primul n?scut ?i el va mo?teni ducatul ?ntr-o bun? zi. Nicholas nu este invidios. Doar plictisit. Nu ??i dore?te astfel de responsabilit??i. Are dorin?e mai aventuroase de at?t. Vrea s? c?l?toreasc?, dar nu ?n alt? ?ar?. Vrea s? mearg? ?n viitor. Inten?ioneaz? s? afle cum a c?l?torit ?n timp familia sa ?i s? exploreze necunoscutul. Peyton Drake se recupereaz? dup? o boal? din cauza c?reia credea c? va muri. Datorit? surorii sale ?i medicinei moderne, se simte mult mai bine. Se bucur? de noua ei via?? ?i vrea s? tr?iasc? la maxim fiecare clip?. Orice este posibil, acum c? ??i poate planifica viitorul. ?ntrebarea este: ce poate face cu via?a ei? Nicholas ?i Peyton nu se a?teptau s? se ?nt?lneasc?. Am?ndoi au secrete pe care nu vor s? le ?mp?rt??easc? lumii. Iubirea apare ?n cele mai nea?teptate locuri ?i trebuie s? c?l?tore?ti ?n timp dou? secole ca s? o g?se?ti. PUBLISHER: TEKTIME Dawn Brower Iubi?i cu Secrete IUBI?I CU SECRETE LINKED ACROSS TIME|ARC PESTE TIMP CARTEA 12 DAWN BROWER Traduc?tor CRISTINA BOT?LC? Aceasta este o oper? de fic?iune. Numele, personajele ?i evenimentele sunt produsul imagina?iei autorului ?i sunt folosite ?n scop fictiv. Orice asem?nare cu locuri, organiza?ii, sau persoane reale (?n via?? sau decedate) este pur ?nt?mpl?toare. Iubitul meu are secrete. Copyright © 2020 Dawn Brower Copert? ?i editare de Victoria Miller Traduc?tor: Cristina Bot?lc? Toate drepturile rezervate. Nicio parte din aceast? carte nu poate fi folosit? sau reprodus? electronic sau ?n format printat f?r? acordul scris al autoarei, except?nd citatele scurte din recenzii. Publicat de Tektime Pentru to?i cititorii mei care apreciaz? colec?ia „Linked Across Time”. Ultimele trei c?r?i au o ?nsemn?tate special? pentru mine. Sper s? le citi?i cu drag! MUL?UMIRI Aici ?i mul?umesc din inim? editoarei mele ?i celei care a realizat coperta c?r?ii, Victoria Miller. M? ajut? enorm. Apreciez tot ce face pentru mine, mai ales faptul c? m? ambi?ioneaz? s? fiu mai bun?, s? fac lucrurile mai bine. ??i mul?umesc de o mie de ori! ??i mul?umesc ?i ?ie, Elizabeth Evans, pentru c? e?ti mereu l?ng? mine ?i pentru c? e?ti prietena mea. ?nsemni foarte mult pentru mine. Mul?umirile nu sunt de ajuns, dar sunt tot ce am, a?a c? ??I MUL?UMESC c? e?ti prietena mea. De asemenea, ??i mul?umesc ?i ?ie, Aletha, pentru c? m-ai ajutat la corectura textului. Apreciez din suflet ? CAPITOLUL UNU Razele soarelui n?v?leau prin fereastr? ?i umpleau biblioteca de raze g?lbui. Era o zi frumoas?, dar ?i una extrem de mohor?t?. O enigm? pe care Lord Nicholas Kendall nu putea s? ?i-o scoat? din minte. Ar trebui s? fie fericit. Via?a lui era o nesf?r?it? petrecere. Cel pu?in, asta ??i imagina toat? lumea. Nu se ?ncumeta s? fie un rebel, a?a cum credea familia lui. Nicholas ?tia s? fac? spectacol din aceste lucruri ?i mergea p?n? la cap?t, dar ura fiecare secund? din aceast? pref?c?torie. Nimic nu ?l mai umplea de bucurie. Nimic nu ?i oferea un moment de lini?te. Nimic ?i nimeni nu ?l inspira. Avea nevoie de… ceva. Nici el nu ?tia ce, dar se ruga ca, ?ntr-o bun? zi, s? acel ceva sau cineva s? ?i ias? ?n cale. Nicholas se frec? la ochi ?i oft?. Trebuia s? ?nceteze cu melancolia asta! ?ntunericul din?untrul s?u… nu era un loc pl?cut. Se ?ndep?rt? de fereastr? ?i se ?ndrept? c?tre bar, unde ??i turn? un pahar de coniac, pe care ?l goli dintr-o ?nghi?itur?, apoi umplu la loc paharul. Era pe cale s? ?l bea ?i pe acela, c?nd fratele s?u geam?n, Christian, Marchizul de Blackthorn, intr? cu pa?i m?run?i ?n bibliotec?. – De ce bei a?a devreme, frate? ?ntreb? Christian. I se al?tur? lui Nicholas la bar ?i ??i turn? el ?nsu?i pu?in coniac. – Presupun c? voi bea ?i eu cu tine! Buzele lui Nicholas se pref?cur? ?ntr-un z?mbet. – A?a vrei tu s? m? faci mai pu?in… scandalos? – Deloc, r?spunse u?or Christian. Nici eu nu am avut o zi prea distractiv?. Am stat cu capul ?n c?r?i mai toat? diminea?a. V?d numai numere ?n fa?a ochilor. M? chinuie ?ngrozitor. Nu mai pot. Administrarea unui ducat e prea mult? treab? pentru un singur om. Christian ?i sem?na lui Nicholas ?n aproape toate privin?ele. Geam?nul lui identic… avea acela?i p?r ?aten-deschis ca el, aceia?i ochi alba?tri, acela?i z?mbet ?treng?resc ?i o gropi?? ?ntr-un obraz. De?i fiecare ??i avea gropi?a ?n obrazul opus, majoritatea oamenilor p?reau s? nu ??i aminteasc? acest aspect. Reu?iser? s? pretind? c? unul era, de fapt, cel?lalt, de foarte multe ori ?n ultimii ani. S? ai un geam?n putea fi un avantaj. Nicholas gesticul? cu paharul ?n direc?ia lui Christian. – ?sta-i avantajul s? fii mo?tenitor! Ridic? paharul ?i sorbi. – N-am fost nicic?nd mai bucuros c? tu ai mo?tenit rolul ?sta. Pe mine m-ar fi ?nnebunit toat? responsabilitatea. Dar acest lucru nu ?nsemna c? a fi cel de-al doilea mo?tenitor nu venea cu responsabilit??ile sale. Familia lui ?nc? avea a?tept?ri de la el. Iar tot ce voia Nicholas era s? scape. Problema era c? nu avea unde s? se duc?… Se apropie de un raft ?i se opri. Un volum ?i atr?sese aten?ia, a?a c? ?l trase dintre celelalte. ?l deschise ?i ??i trecu repede ochii peste pagini. Era scrisul de m?n? al mamei sale. – Ai v?zut asta p?n? acuma? Ridic? volumul ca s? ?l vad? ?i Christian. – Micul proiect al mamei? Ridic? din spr?ncean?. – Recunosc c? nu am citit nimic din el, dar ?tiu ce reprezint?. Mama scrie lucruri care crede c? vor fi importante pentru genera?iile care vor urma. Majoritatea sunt cuno?tin?e medicale pe care le-a ?nv??at pe vremea ei. Nu era un secret faptul c? familia ?tia c? mama lor, actuala Duces? de Weston, venea din viitor. Studiase ca s? devin? doctor ?n secolul dou?zeci ?i unu. Printr-o sc?pare a destinului pe care Nicholas nu o ?n?elegea pe deplin, ajunsese ?n timpul lor ?i fusese salvat? de tat?l lor. Era o poveste u?or gre?oas? ?i prostesc de romantic?. ?i el o invidia. Se ?ntreba ce sim?ise mama lui, c?l?torind dou? sute de ani ?n trecut ca s? ??i g?seasc? iubirea… Lui Nicholas nu ?i era ?ntotdeauna u?or s? ?n?eleag? acest lucru. – N-ai fost curios niciodat?? St? pur ?i simplu aici, la ?ndem?na oricui. De ce n-am b?gat-o ?n seam? p?n? acum? Deschise cartea la jum?tate. ?i ap?ru scrisul altcuiva, sigur nu al mamei sale. Fragmentul era al surorii lui, Elizabeth. Scria ceva despre oglinda din bibliotec?. Se r?suci pe c?lc?ie ?i se uit? atent la oglinda ?nalt?, g?ndindu-se ?n acela?i timp ?i la ce tocmai citise. – C?nd vor sosi Elizabeth ?i so?ul ei greu de st?p?nit? Avea c?teva ?ntreb?ri pentru draga lui sor?. Christian se apropie de el ?i ?i smulse cartea din bra?e. – Ce ai g?sit tu a?a interesant acolo? – Totul, recunoscu Nicholas. De?i n-am citit mai mult de un paragraf sau dou?. Cred c? o voi studia mai ?ndeaproape. Putea fi r?spunsul la starea lui de plictis. Poate c? venise vremea s? cunoasc? secretele c?l?toriei ?n timp. Probabil c?, dac? ?i putea deslu?i mecanismele, va putea c?l?tori ?i el. Sim?ea nevoia s? descopere ceva necunoscut. – Acum, ?n leg?tura cu sora noastr?… – Mama a spus c? va sosi azi. Ar putea fi deja aici. Christian termin? de b?ut coniacul ?i puse paharul pe o mas? la ?nt?mplare. – Nu mi-am dat seama c? e?ti a?a ner?bd?tor s? ?i vorbe?ti. Te rog, spune-mi ?i mie ce ave?i voi doi de discutat. Ridic? din spr?ncean?, ?ntreb?tor. – M? ?ndoiesc de faptul c? Elizabeth te-ar putea distra ?n vreun fel. Via?a ei al?turi de acel pirat cizelat e destul de anost?. Nicholas r?se. – M? ?ndoiesc c? Jack se descrie pe sine folosind termenii ?ia. Nu partea cu piratul, desigur. E o canalie, zic eu, dar cu siguran?? n-ar fi de acord cu faptul c? e anost. Christian ?l opri cu un gest al m?inii. – Jack nu reprezint? o amenin?are. E prea ?ndr?gostit de Elizabeth ca s? schilodeasc? pe cineva din familia ei. Pentru Nicholas nu conta faptul c? Jack ?i ura pe to?i. At?t timp c?t o iubea pe Elizabeth, va avea respectul lui. Unele lucruri erau mai importante dec?t altele, iar fericirea surorii sale era unul din ele. – Sunt sigur c? ai dreptate. Smulse cartea din m?na lui Christian. – Dac?-mi permi?i, m? duc s? v?d dac? au ajuns. E dr?gu? din partea ta s?-mi ?ii companie, dar am alte lucruri cu care s?-mi ocup timpul. Ie?i din camer?, l?s?ndu-l pe Christian singur, ?nainte ca fratele s?u s? apuce s? ?i pun? ?ntreb?ri la care el nu ar fi vrut s? r?spund?. Reu?ise deja s? ?i ocoleasc? firea curioas? ?n ceea ce prive?te dorin?a lui de a vorbi cu Elizabeth. ?n cazul ?n care Christian ?i-ar fi dat seama de adev?ratul motiv, nu i-ar fi pl?cut deloc situa?ia. Probabil, ?i-ar fi dat toat? silin?a s? ?l conving? s? nu ??i pun? planul ?n aplicare, dar Nicholas ar fi refuzat s? ?l asculte. ??i dorea s? evite acel motiv de ceart?. Era mai bine s?-i cear? iertare dec?t s?-i cear? permisiunea… Nicholas travers? holul ?i intr? ?n salon. Nici urm? de sora lui. Devenea din ce ?n ce mai nelini?tit. ?n afar? de p?rin?i, numai pe ea o mai putea ?ntreba despre c?l?toria ?n timp. Noti?ele ei din jurnalul mamei sugerau c? ?i ea f?cuse acest experiment. Mai mult ca sigur, Elizabeth urma s? soseasc? ?n cur?nd. Poate c? ar trebui s? c?l?reasc? pu?in ori s? se plimbe de-a lungul plajei, p?n? la st?ncile din zare. Dar nu credea c? asta ?l va ajuta ?n vreun fel. Totu?i, ie?i pe u?? cu g?ndul s? fac? ceva. Orice. Trebuia s? g?seasc? o solu?ie, ca timpul s? treac? mai repede p?n? la sosirea lui Elizabeth. Nicholas se gr?bi afar? ?i oft? u?urat c?nd v?zu o tr?sur? apropiindu-se pe drumul lung ?i ?ngust. Sora lui urma s? urce treptele de la intrare foarte cur?nd, iar el putea ?n sf?r?it s? o ?ntrebe tot ce voia. Putea s? o a?tepte chiar acolo, pe sc?ri, sau s? intre ?napoi ?n salon. Nu ?tia sigur care op?iune ar fi fost mai bun?. ?n loc s? ia o decizie, cobor? treptele ?i se ?ndrept? ?nspre st?nci. Elizabeth urma s? ?mbr??i?eze ?ntreaga familie ?i nu va avea timp s? stea ?n loc de dragul ?ntreb?rilor lui. Mai c? ?l m?ncau palmele de nervi. Nicholas gr?bi pasul, apropiindu-se din ce ?n ce mai mult de st?nci. C?nd ajunse la margine, se opri ?i se uit? ?n zare, la valurile care se sp?rgeau la mal. Priveli?tea era superb?. Magnific?. Nu se mai s?tura de ea. Aici era casa lui, atunci ?i ?ntotdeauna. Dar conta cumva dac? era secolul nou?sprezece sau dou?zeci ?i unu? Putea oare s? ??i p?r?seasc? familia? – Ce faci ?n pustietatea asta? se auzi un glas de femeie. Fusese at?t de pierdut ?n g?ndurile sale, c? nu auzise pe nimeni apropiindu-se. Nicholas se ?ntoarse ?i o z?ri pe mama sa. – Regre?i vreodat?? – Ce s? regret? Alys, Ducesa de Weston, ??i l?s? capul s? cad? u?or ?ntr-o parte. Lumina soarelui ?i f?cea p?rul ?i mai auriu. – C? ?i-ai p?r?sit familia. C? nu i-ai mai v?zut pe ai t?i niciodat?. Ca s? vii aici… pentru tata. – Dragul meu b?iat, zise ea cu bl?nde?e ?i p??i ?nspre el. ?i atinse obrazul cu degetele. – Nu regret nimic. Locul meu e aici. La urma urmei, dac? nu l-a? fi cunoscut pe tat?l t?u, nu v-a? fi n?scut pe tine, pe fratele t?u ?i pe sora ta. Cum a? putea s? regret asta vreodat?? Nicholas d?du din cap aprobator. – Cred c? po?i s? zici ?i a?a… – De unde ?i-a venit ideea asta? Ridic? din umeri, st?njenit. – De nic?ieri… de peste tot. M? simt pierdut ?i nu sunt sigur ?ncotro m? ?ndrept ori ce vreau de la via??. – Cred c? e un lucru normal. Dac? un om nu se ?ndoie?te de alegerile sale cel pu?in o dat? ?n via??, ?nseamn? c? nu tr?ie?te cu adev?rat. ??i trecu degetele prin p?rul lui. – Nu te teme. Dup? o vreme, ??i vei g?si drumul. Cu to?ii facem asta la momentul potrivit. Nicholas ?i z?mbi. Din c?nd ?n c?nd, mama lui ?i d?dea sfaturi profunde. Nu ?tia sigur dac? acest lucru se ?nt?mpla pentru c? ea venea din alt timp sau din alt loc. Nici nu conta. Pentru el, ea era mereu ?n?eleapt?. ?i totu?i, nu i-a spus de ce ?i pusese aceast? ?ntrebare. Dac? i-ar fi m?rturisit c? se g?ndea serios la o c?l?torie proprie ?n timp, ea s-ar fi emo?ionat prea tare. Atunci, nu ar mai fi putut pleca deloc. Nicholas ur?se mereu ideea de a-?i dezam?gi mama. Ea ?nsemna prea mult pentru el. Mama lui era unul din motivele pentru care nu era sigur c? putea duce planul la bun sf?r?it. – Presupun c? ai dreptate… – ?ntotdeauna am, r?spunse ea. Acum, haide. Vino cu mine. Am v?zut c? tr?sura surorii tale a sosit acum pu?in? vreme. M? ?ntorceam acas? c?nd te-am observat st?nd aici, singur. Vino cu mine, s? ?i ?nt?mpin?m pe ea ?i pe Jack. ?i oferi bra?ul mamei sale ?i pornir? ?mpreun? pe poteca ce duce la cas?. Elizabeth ?i Jack erau deja ?n?untru. Spera ca sora lui s? doreasc? s? poarte o discu?ie cu el. Voia s? ?tie mai multe despre oglind? ?i despre cum putea s? o foloseasc? pentru c?l?toria ?n timp. Poate c? era o idee nechibzuit?, dar nu mai voia s? fie b?iatul mamii cel ascult?tor. Ajunser? ?n dreptul casei, prin gr?din?. Din salon se auzeau r?sete. ??i f?cur? intrarea ?mpreun?. Elizabeth st?tea a?ezat? pe un sc?unel, l?ng? so?ul ei. Tat?l lor, James, Ducele de Weston, st?tea ?n picioare ?n cap?tul cel?lalt al camerei. Christian era a?ezat l?ng? sc?unelul surorii sale. – Aici era?i! Elizabeth se ridic? ?i ??i ?mbr??i?? mai ?nt?i mama, apoi fratele. – Unde a?i fost p?n? acum? – M-am plimbat, r?spunse el. La fel ?i mama, fiindc? ne-am ?nt?lnit pe drumul care duce la st?nci. Nicholas se desprinse din ?mbr??i?area surorii sale. – Dar nici voi nu v-a?i gr?bit. Am crezut c? ve?i ajunge mai devreme. – Am mai f?cut ni?te opriri pe drum. De ce? ?i-a fost dor de mine? Buzele ei se pref?cur? ?ntr-un z?mbet ?treng?resc. – Puteai s? vii ?n vizit?, ?tii? – Recunosc, mi-a fost dor de tine, recunoscu el. ?i ai dreptate. Puteam s? te vizitez. Voi face asta data viitoare. Nicholas se ?ndoia c? putea s? o ?ntrebe pe sora lui ceva important de fa?? cu toat? lumea. Trebuia s? a?tepte p?n? ce r?m?neau singuri. ?ntre timp, va r?sfoi jurnalul mamei sale, pe care ?l l?sase aruncat pe pat, ?n camera lui. Spera ca mama lui s? nu ?l caute ca s? ??i completeze noti?ele. Voia s? ?l citeasc? f?r? s? fie ?ntrerupt. Dar, pentru moment, va petrece timp cu familia lui. Va avea timp s? se ?ngrijoreze cu privire la viitor ?i mai t?rziu. CAPITOLUL DOI Nicholas citise pe de-a-ntregul jurnalul mamei sale. ?i luase aproape toat? noaptea ca s? treac? prin tot ce scrisese ea. Ar trebui s? se duc? la culcare, dar servitorii se vor trezi cur?nd ?i, ?n plus, avea destule pe cap ca s? poat? dormi lini?tit. Sora lui va mai dormi probabil o or? ?n plus. Ar putea merge la c?l?rie pu?in, dis de diminea??, ?i c?nd se va ?ntoarce, poate c? sora lui va dori s? ?i vorbeasc?. Dac? ar ?ncerca s? o abordeze ?nainte ca ea s? doarm? destul c?t s? se odihneasc?, s-ar putea chiar s? fie atacat fizic. Pentru c? ?inea ca toate p?r?ile corpului s?u s? fie ata?ate de el, se va ab?ine de la a face un lucru regretabil. Odat? ce lu? aceast? hot?r?re, se ?mbr?c? f?r? ajutorul valetului s?u ?i cobor? pe trepte. C?nd ajunse la parter, mai c? d?du peste tat?l lui. Nicholas f?cu un pas ?n spate ?nainte ca cei doi s? se ciocneasc?. – Scuz?-m?! zise Nicholas. Sunt cu capul ?n nori. De ce te-ai trezit a?a devreme? Tat?l lui, James – Ducele de Weston – z?mbi. Ochii lui erau de un albastru odihnit. Probabil c? se trezise ?i mai devreme dec?t b?nuia Nicholas. P?n? ?i p?rul s?u brunet era piept?nat perfect ?i nicio ?uvi?? nu era nelalocul ei. Probabil c? valetul lui se trezise cu multe ore ?naintea sa. – Eu ar trebui s? te ?ntreb asta. Tu nu te treze?ti niciodat? a?a devreme. Unde te duci? – M-am g?ndit s? c?l?resc pu?in. Spera ca tat?l lui s? nu ?i pun? prea multe ?ntreb?ri. Nicholas nu ar fi fost dispus s? dea explica?ii pentru nelini?tea pe care o sim?ea. – A trecut ceva timp de c?nd nu m-am mai trezit ?nainte de r?s?ritul soarelui. Ducele ridic? din spr?ncene. – Trebuie s? recunosc c? nu ?mi pot aminti ultima dat? c?nd ai c?l?rit la o or? a?a matinal?. Recunoa?te, b?iete, c? se petrece ceva cu tine. Ai o treab? urgent? de rezolvat dis de diminea??? Era mult mai u?or pentru tat?l s?u s? accepte aceast? explica?ie dec?t s? afle adev?ratul s?u plan. Dac? i-ar spune tat?lui s?u c? are de g?nd s? c?l?toreasc? ?n timp, l-ar fi sup?rat inima. Ceva ce aflase din jurnalul mamei sale. De?i Christian avusese dreptate. Majoritatea informa?iilor de acolo aveau leg?tura cu domeniul medical. Totu?i, era o lectur? fascinant?. – Fii sigur, ?ncepu el, c? nu am nicio ?nt?lnire cu nimeni. Pur ?i simplu, vreau s? ies. Buzele sale se pref?cur? ?ntr-un z?mbet sincer. Cel pu?in, spera c? asta vedea ?i tat?l lui… – Eu m? duc s? c?l?resc. Dar tu nu mi-ai spus unde te duci. Poate, dac? schimba direc?ia ?n care mergea conversa?ia lor, tat?l s?u v? renun?a la suspiciuni. – Vreau s? verific toate fermele de pe mo?ia noastr?. Pentru c? ?i tu vrei s? ie?i, ce-ar fi s? m? ?nso?e?ti? Str?mb? din nas. – Asta nu e mai degrab? treaba lui Christian? De vreme ce geam?nul s?u era viitorul duce, ?l acompania adesea pe tat?l lor ?n excursiile de acest fel. Nicholas se f?st?cea mereu ?i g?sea motive s? absenteze. El nu va fi duce. Niciodat?. A?a c?, de ce trebuia s? ?nve?e toate secretele administr?rii mo?iei Weston? El era doar rezerva ?i avea mai multe… op?iuni. Putea s? se al?ture armatei, a?a cum f?cuse tat?l s?u – ?i el fusese o simpl? rezerv? la titlu. Dac? fratele s?u mai mare, Edward, nu ar fi murit, el nu ar fi fost duce acum. Exista posibilitatea ca ceva s? i se ?nt?mple ?i lui Christian, dar Nicholas refuza s? cread? c? fratele lui va avea aceea?i soart?, mai ales pentru c? el nu ??i dorea titlul de duce ?i toat? responsabilitate care venea odat? cu acesta. ?i nici nu se punea problema s? se al?ture Bisericii. Nicholas nu va fi niciodat? at?t de pur ?nc?t s? pretind? c? este un adev?rat cre?tin. Tocmai de aceea era at?t de plictisit. Nu avea niciun scop ?n via??. – Christian are alte angajamente ast?zi. Uit? ce ?i-am sugerat. Am crezut c? ar fi pl?cut s? ?mi petrec diminea?a cu fiul meu. Dac? ai prefera s? r?m?i singur, ?n?eleg. Nicholas mai c? morm?i cu voce tare. Tat?l s?u era maestru ?n a-l face s? se simt? vinovat. De?i mama lui o f?cea cu mai mult? elegan??. Subtilitatea nu era punctul forte al tat?lui s?u. Dac? voia cu adev?rat s? c?l?toreasc? ?n timp, poate c? ar fi fost mai bine s? ?l ?nso?easc? pe tat?l s?u ?n acea diminea??. Era posibil s? nu se mai poat? ?ntoarce aici vreodat?. Dac? a?a se va ?nt?mpla, nu ar fi mai bine s? ??i aminteasc? de aceast? zi cu bucurie? Nu ar fi bine s? petreac? timp ?i cu mama, fratele ?i sora sa? S? ??i ia la revedere f?r? s? o fac? ?n mod direct. Va l?sa o scrisoare ?n camera lui, pe care ei s? o g?seasc? mai apoi. I-ar displ?cea g?ndul ca ei s? cread? c? i s-a ?nt?mplat ceva tragic. – Ai dreptate. Ar fi foarte pl?cut s? c?l?resc al?turi de tine. A? putea chiar s? ?nv?? c?te ceva. De fapt, se va plictisi grozav, dar tat?l s?u nu trebuia s? ?tie asta. – Pofte?te! zise el ?i ?ntinse m?na ?n direc?ia salonului. Au trecut prin salon, au traversat holul ?i au ajuns la u?a de la intrare. Dup? c?teva clipe, tat?l s?u se ?ntoarse ?nspre el ?i zise: – Am observat c? ai suferit de anxietate ?n ultima perioad?. Trebuie s? ??i g?se?ti ceva care s? ??i ocupe timpul. Ai luat ?n considerare toate op?iunile pe care le ai? Nu avea s? ?i r?spund? ?ntr-un mod sarcastic. Nu o va face. Nicholas str?nse din din?i. – Am f?cut-o. Tat?l s?u avea inten?ii bune, dar nu ar fi putut ?n?elege niciodat? ce nevoi avea el. Fir-ar s? fie, nici Nicholas nu ?n?elegea prea bine! – Nimic nu ?mi mai… prie?te. Except?nd smulgerea unei pagini din cartea mamei sale ?i c?l?toria ?n timp. Era sigur c? tat?l s?u nu incluse acest lucru pe lista op?iunilor pe care le avea. D?du din cap cu seriozitate. – Te-ai g?ndit vreodat? s? ?nve?i s? administrezi p?m?nturile? Nicholas deschise gura ca s? resping? ideea, dar tat?l lui ?l opri ?nainte s? o poat? face. – Nu elimina op?iunea asta f?r? s? m? ascul?i cu aten?ie. Weston este a lui Christian. ?n?eleg de ce nu ai niciun interes fa?? de mo?ie, dar mai exist? p?m?nturi care ??i apar?in. Nicholas oft?. – Acestea nu fac parte din mo?ia Weston? – Acum, da, r?spunde tat?l s?u. Pentru c? nu ai manifestat niciun interes ?n a le administra. Urmau s? fie ale tale dup? majorat. Ai dou?zeci ?i cinci de ani ?i acel moment a trecut de foarte mult timp. Ce te opre?te? Nu voia p?m?nturile. Nichoals era un r?sf??at nerecunosc?tor. ??i d?du seama c? existau foarte mul?i oameni care ar fi fost de acord s? fac? schimb de vie?i cu el. Trebuie c? ceva este ?n neregul? cu el! Nu sim?ea c? era acela era locul lui, cu adev?rat… Ridic? din umeri ?i ochii s?i ?i ?nt?lnir? pe ai ducelui. – De ce s? m? obosesc s? schimb felul ?n care merg lucrurile acum? P?m?nturile sunt pe m?ini bune, cu tine la conducere. – Eu nu voi fi mereu aici, ?opti tat?l s?u. ?i nu e drept fa?? de fratele t?u s? la?i totul pe umerii lui. Nicholas privi ?n alt? parte. Ura g?ndul ca tat?l s?u va muri ?ntr-o bun? zi. ?l durea sufletul de fiecare dat? c?nd se g?ndea c? el va disp?rea. ?i totu?i… Abia a?tepta s? fug? ?ntr-un loc ?n care tat?l s?u nu ar fi putut merge vreodat?. ?ntr-adev?r, g?ndurile lui erau tare alandala! – ?n ordine, zise tat?l. Ajunser? ?n sf?r?it la grajduri ?i intrar?. Un servitor era acolo, ?ngrijindu-se de calul ducelui. – Mi se va al?tura ?i fiul meu ast?zi. Te rog, preg?te?te-i calul. – Da, domnule. Ducele lu? fr?iele calului s?u ?i ?l conduse ?n dreptul unui sc?unel care s? ?l ajute s? ?ncalece. Urc? dintr-o mi?care pe spinarea calului ?i ?l a?tept? pe Nicholas. Nu dur? mult p?n? ce servitorul ?i ?n?eu? ?i lui calul. Nicholas urc? ?n ?a, iar cei doi plecar? ?mpreun? la galop. Spera ca diminea?a s? treac? repede, ca s? o poat? ?ncol?i pe sora lui mai t?rziu, s? o ?ntrebe tot ce voia s? afle de la ea. Se plictisise deja de plimbarea de diminea??, dar ?i f?cuse o promisiune tat?lui s?u ?i urma s? o duc? la ?ndeplinire. Chiar dac? ducele ?i arunca din c?nd ?n c?nd priviri dezaprobatoare… Nicholas travers? poteca ce ducea la foi?orul ?nconjurat de trandafiri. O servitoare ?l ?ndrumase ?ntr-acolo. Spera s? o g?seasc? pe sora lui singur?. Nu voia ca nimeni altcineva s? fie martor la conversa?ia lor. Acest lucru i-ar fi complicat planurile, mai ales dac? persoana nepotrivit? ar fi tras cu urechea. D?du col?ul ?i o z?ri a?ezat? pe o banc?, ?in?nd ?n poal? o carte. Avea ochii ?nchi?i, fa?a ?ndreptat? spre cer, bucur?ndu-se de razele soarelui. P?rul ei blond era prins la ceaf? ?ntr-un coc elegant, iar boneta care ?i alunecase de pe cap era sus?inut? de dou? bretele prinse ?n jurul g?tului. – La ce te g?nde?ti? ?ntreb? Nicholas. I-ar fi pl?cut s? spun? c? nu ar fi ?ntrerupt-o dac? nu ar fi fost a?a important, dar ar fi min?it. Pentru c? ?i pl?cea s? o ?icaneze ?i s? o ?ntrerup? din orice f?cea, oric?nd avea ocazia. Ea ??i ridic? m?na la piept, surprins?. – Nicholas! exclam?. M-ai speriat. Cu o grimas? curioas?, continu?: – Ce p?nde?ti aici, ?n gr?din?? Nu e nicio domni?oar? care s? te a???e ?ntr-un col? ?ntunecat ?i s?-?i fure un s?rut. – ?n alt? zi, poate, r?spunse el, cu un z?mbet n?zdr?van. Ast?zi, am ochi doar pentru draga mea sor?. A trecut at?ta vreme de c?nd nu te-am v?zut! Ce-?i mai face escrocul acela de so?? Dac? aflu c? nu se poart? bine cu tine, doar spune-mi ?i ?l pun imediat s? mearg? pe sc?ndur?! Ea ??i d?du ochii peste cap. – Jack e un so? minunat. ?tii prea bine c? zilele lui de pirat au r?mas ?n secolul optsprezece. Acum, e un domn ?n toat? regula. Jackerson Morgan Carwyn, Ducele de Whitewood, era un fost pirat pe care toat? lumea ?l ?tia drept C?pitanul Jack Morgan. Desigur, aceste lucruri se petrecuser? ?n secolul optsprezece, a?a cum spusese ?i ea. Fusese aruncat prin timp ?i se instalase destul de bine ?n secolul nou?sprezece. Regele ?i oferise un ducat dup? ce ?i salvase via?a. – Dac? a?a spui tu, zise el ?i se a?ez? pe banc?, l?ng? Elizabeth. Dar m? bucur c? te-am g?sit. De parc? nu o c?utase deja destul… – Oh! exclam? ea, ridic?nd o spr?ncean?. ?i de ce, m? rog? – Am g?sit jurnalul mamei acum ceva timp. Unele noti?e scrise de ea sunt interesante. Toat? familia ?tia c? puteau c?l?tori ?n timp. Era un lucru greu de ignorat atunci c?nd mama lor a ajuns prima ?n Weston, venind din alt? er?, dar faptul c? ?i so?ul lui Elizabeth a trebuit s? o fac?… Ar fi fost o nes?buin?? din partea lor s? nu cread? c? a?a ceva chiar exist?. – Nu mi-am dat seama c? ?i tu ai… um… – C?l?torit ?n timp? ?l complet? ea. Nu chiar. Jack ar face o criz? dac? ar afla c? m? apropii de oglind? la mai mult de doi pa?i. ??i l?s? capul s? cad? ?ntr-o parte ?i urm?ri expresia de pe chipul lui. – De ce e?ti interesat de asta? Ridic? din umeri. – A p?rut o idee distractiv?. A fost… – E?ti plictisit r?u, nu? ?ntreb? ea, puf?ind din buze. Nu te joci cu a?a ceva. – N-am spus c? a?… ?l ?ntrerupse cu o mi?care a m?inii. – Nu ?ncerca asta cu mine. Eu te cunosc. Nu m-ai fi ?ntrebat asta dac? nu te-ai fi g?ndit la posibilitate. C?l?toria ?n timp e riscant?. Nu ?tii unde vei ajunge sau dac? po?i m?car s? ajungi undeva. – Cum po?i s? ??i dai seama de asta? Din lectura pe care o f?cuse, nu ?n?elesese acest lucru. Nu g?sise nicio explica?ie ?n carte. – Cum poate cineva s? c?l?toreasc? cineva ?n timp, iar al?ii s? fie bloca?i ?n timpul ?n care s-au n?scut? – Am o teorie, zise ea. Am scris-o ?n jurnalele mele, dar nu am niciun mod de a o dovedi. Am avut ni?te viziuni ciudate – mai ales ?n oglinzi. A?a l-am v?zut pe Jack prima oar?. Nicholas nu ?tia asta. – Fascinant. Ce leg?tur? au viziunile tale cu a c?l?tori ?n timp? Bine?n?eles, trebuia s? ?ntrebe despre acest lucru mult mai ?ndeaproape, dar momentan ?l interesa altceva. Ea d?du din cap, u?or enervat?. – E?ti ca r?ia! – Dar m? iube?ti, r?spunde el, r?z?nd. – Normal c? te iubesc, ?mpieli?atule! Ca s?-?i r?spund la ?ntrebare, cred c?, pentru ca putea c?l?tori ?n timp, trebuie s? mai posezi o abilitate. A mea e reprezentat? de aceste viziuni. Mama are memorie fotografic?. Jack poate vedea prin oglinzi, ca mine. Nu sunt sigur? c? e singura lui abilitate de acest fel, dar nu cred c? ?i place s? se g?ndeasc? prea mult la asta. Nicholas nu era sigur c? avea abilit??i extraordinare. Asta ?nsemna c? nu putea c?l?tori prin intermediul oglinzii? Avea mai multe ?ntreb?ri dec?t ?nainte. – Te ?ntrebi dac? tu ai vreo abilitate special?. Elizabeth ?i z?mbi. Sigur c? ai. Dac? te g?nde?ti bine, ??i vei da seama care este. ?i Christian are una. ?l enerva faptul c? ea ?tia, dar nu voia s?-i spun?. – Chiar a?a? Ce abilitate are el? – Este un clarcunosc?tor, r?spunde ea cu mult? convingere ?n glas. E un mod de a spune c? instinctele sale nu ?l dezam?gesc niciodat?. Tu, dragul meu frate, ai ceva mult mai subtil ?i nici m?car nu te folose?ti de ea. El ??i d?du ochii peste cap. – Nu sunt sigur c? te cred. Sun? ca un produc al imagina?iei tale. De?i, ?n unele momente, Christian f?cuse lucruri care lui ?i p?reau complet gre?ite, totul se petrecuse exact a?a cum prezisese fratele s?u. Nu voia s? recunoasc? faptul c? Elizabeth s-ar putea s? aib? dreptate. – Nu este, ?l asigur? ea. ??i aminte?ti c?, atunci c?nd erai copil, desenai mereu c?te ceva? ??i amintea. – ?i ce-i cu asta? Nu e a?a special. Aproape to?i copiii m?zg?lesc. – Iat? darul t?u. Mama mi-a spus c? ai desenat un automobil odat?. Nu ne-a spus niciodat? ce era. Tu vezi lucruri ?i le desenezi f?r? s? te g?nde?ti la ele con?tient. E o abilitate psihic?, ?i de vreme ce ai renun?at la desen, nu ??i mai folose?ti darul deloc. E foarte trist. Erau ni?te desene foarte bune. Ridic? din umeri. – Nu m? mai atrag lucrurile astea. Dar acum era curios. Poate c? trebuia s? mai fac? rost de h?rtie ?i c?rbune. L-ar putea ajuta s? ?n?eleag? acest dar al s?u. Sora lui ?ncerca s? ?l fac? s? se simt? special. Totul suna foarte prostesc ?i nu ar fi vrut s? cread? nimic din spusele lui Elizabeth. Dac? le-ar fi crezut ?i totul s-ar fi dovedit a fi fals, durerea ar fi fost prea intens?. – M? bucur c? am vorbit. Nicholas se ridic? de jos. – Sper s? mai stai la Weston o vreme! Locul ?sta nu e la fel f?r? tine. – S? nu faci vreo t?mpenie! schimb? ea subiectul, mijind ochii. – Eu? Nicholas afi?? un z?mbet inocent. – N-a? face niciodat? a?a ceva! – Nu m? p?c?le?ti tu pe mine… oft? ea. Serios. Nu risca, te rog! G?se?te altceva care s? te distreze. Z?mbetul ?i disp?ru de pe fa??. – Promit c? nu voi face nimic f?r? s? m? g?ndesc bine ?nainte. Asta e tot ce pot s?-?i promit. – Prea bine. Elizabeth se ridic? ?i ??i ?nf??ur? bra?ele ?n jurul lui, str?ng?ndu-l tare ?ntr-o ?mbr??i?are. – ?n caz c? nu mai am ocazia s?-?i spun asta… Te iubesc tare mult, fr??ioare! – ?i eu te iubesc, r?spunse el ?i o str?nse ?i mai tare. ??i adora sora. – Acum… i-am promis lui Christian c? ?l voi ?nvinge la o partid? de biliard. S? ai o dup?-amiaz? frumoas?! Se desprinse din ?mbr??i?area ei ?i o l?s? de una singur? ?n gr?din?. ?i d?duse prea multe lucruri la care s? se g?ndeasc?. Nicholas intr? ?n ?nc?perea unde se desf??urau jocurile. Christian era deja acolo, aranj?nd bilele pe mas?. – Bun! Ai decis s? ??i faci apari?ia. Am crezut c? ai uitat de jocul nostru din dup?-amiaza asta. Nicholas ??i duse m?na ?n dreptul inimii, cu un gest dramatic. – M? r?ne?ti, dragul meu frate! Te-a? l?sa eu s? a?tep?i vreodat?? Christian se uit? direct ?n ochii lui. – Sunt doar eu. Nu trebuie s? te prefaci c? nu e?ti un pierde-var?. – Uit ?i eu o dat? s? apar la o ?nt?lnire ?i ?mi sco?i ochii pentru tot restul vie?ii! C?t trebuie s? m? poc?iesc pentru ce am f?cut? Nicholas ??i adora fratele. Dintre to?i oamenii pe care urma s? ?i lase ?n urm?, Christian i-ar fi lipsit cel mai mult. F?ceau totul ?mpreun?, dar nu puteau s? fug? la nesf?r?it de ziua ?n care drumurile lor se vor desp?r?i. Nicholas nu ar fi crezut c? el va pleca primul. – C?t timp ai s?-mi oferi azi? Christian se opri brusc. – ?ie? P??i ?nspre col?ul camerei. – O or?. Apoi trebuie s? m? ocup de ni?te treburi administrative importante. Christian oft?. – Un duce ?n devenire are mereu c?te ceva de f?cut. – Ai gr?it adev?rul, fu de acord Nicholas. Vrei s? bei ceva cu mine? N-ar strica pu?in coniac. – Da, r?spunse Christian. Toarn?-mi unul dublu, te rog. Nicholas se ?ndrept? c?tre bar ?i turn? coniac ?n dou? pahare cu margine rotund?, apoi se apropie de Christian ?i ?i oferi unul. Sorbi lichidul ca de chihlimbar ?i se sprijini de masa de biliard. Acesta avea s? fie ultimul s?u joc cu geam?nul lui. Spera ca el s? ?tie c?t de mult ?nsemna pentru Nicholas. Poate c?, odat? plecat, fratele s?u va g?si fericirea ?i iubirea. Uneori, credea c? se g?ndea mai mult la Nicholas dec?t la sine. – La ce te g?nde?ti? ?l ?ntreb? Nicholas. – La nimic… La totul. Christian se preg?ti s? loveasc? o bil?. C??tig? un punct ?i continu? jocul. – Tata crede c? a venit vremea s? m? c?s?toresc. Nicholas ridic? o spr?ncean?. Era surprins c? nu i-a sugerat ?i lui acela?i lucru atunci c?nd vizitau fermele, mai devreme ?n aceea?i zi. – De ce? – Nu m? for?eaz?, dac? la asta te g?nde?ti. E mai mult dec?t at?t… Vocea lui deveni aproape o ?oapt?. ?ncerca s? g?seasc? vorbele potrivite. – Vrea s? iau asta ?n considerare. La un moment dat, voi avea nevoie de o so?ie, ?i, a?a cum spune el, voi ?ti atunci c?nd cea potrivit? mie va ie?i ?n calea mea. Dac? sunt un idiot, o voi l?sa s?-mi scape printre degete. – Ah, exclam? Nicholas, aproape absent. Cum ?tie cineva c?nd a g?sit femeia potrivit?? Christian d?du din umeri. – Nu ?ntrebi pe cine trebuie. P?n? acum, nu am ?nt?lnit aceast? creatur? mitic?. Desigur, a? fi putut s? fiu un prost ?i s? nu o recunosc. Cred c? ?i asta e o posibilitate. R?se. – Atunci, ?i eu sunt la fel de idiot. Majoritatea femeilor m? exaspereaz? de ?ndat? ce deschid gura. Nu-l l?sa pe tata s? te afecteze ?n vreun fel. Sunt sigur c? vei recunoa?te iubirea vie?ii tale atunci c?nd o vei vedea. Nu to?i b?rba?ii sunt la fel de noroco?i s? aib? o femeie care ar c?l?tori ?n timp pentru ei, ca ?n cazul p?rin?ilor no?tri. Era r?ndul lui Christian s? r?d?. – S? nu aud? tata c? ai spus a?a ceva! Nu-i place ca cineva s? vorbeasc? despre locul din care vine mama. – Foarte adev?rat, r?spunse Nicholas. Christian rat? urm?toarea lovitur? ?i ?i oferi tacul fratelui s?u. – De parc? ai avea vreo ?ans? ?mpotriva mea! exclam? Christian. S? te v?d! Nicholas ?ncerc? s? loveasc? o bil? ?i rat?. – Cred c? nu e ziua mea norocoas?. ?i pas? tacul lui Christian. ?n mod normal, era foarte competitiv, dar azi hot?r? s? ?l lase pe fratele s?u s? c??tige. Era ultimul s?u cadou pentru Christian, ?nainte s? plece. Jocul, pe care Christian ?l c??tig?, lu? sf?r?it. – Felicit?rile mele, ?i zise Nicholas. Norocul a fost de partea ta. – Nu a fost noroc, ?i ?ntoarse vorba Christian ?i ridic? o spr?ncean?. Ce te sup?r?? Nu ai mai jucat niciodat? a?a prost. – Nimic, r?spunse el. Spera s? fie de ajuns, dar se temea c? geam?nul s?u putea s? ?l citeasc? foarte u?or ?i s? ??i dea seama de adev?r. – Sunt pu?in obosit. Nu am dormit prea bine. Ar trebui s? m? odihnesc pu?in ?nainte de cin?. ?l b?tu u?or pe spate. – ?mi iau revan?a mai t?rziu, bine? – Sigur c? da, zise Christian. Grimasa de pe fa?a lui sugera c? nu credea niciun cuv?nt care ie?ise din gura lui Nicholas. Sim?i c? ascunde ceva, dar, ?n acela?i timp, c? dorea s? ??i ?in? g?ndurile pentru el. Christian ?i respect? dorin?a. Fratele s?u se g?ndea s? p?r?seasc? repede camera, ca nu cumva s? fie interogat ?n continuare. – Cred c? m? ?ntorc la registrele mele. Somn u?or! Cu asta, Christian ie?i primul din camera pentru jocuri. Z?mbetul de pe fa?a lui Nicholas disp?ru. ?i va fi dor de fratele s?u, dar trebuia s? plece. Sim?ea aceast? dorin?? cu toat? fiin?a lui. Dup? ce se asigur? de prezen?a lui Christian ?n biroul personal, Nicholas p?r?si ?i el camera. Dar nu se ?ndrept? ?nspre camera sa, ci merse c?tre bibliotec?, unde se plas? ?n fa?a oglinzii imense. Nu avea nicio idee ce urma s? se ?nt?mple sau dac? se va ?nt?mpla ceva. ?i dac? faptul c? ?i-a ignorat aceast? abilitate special? a sa ?l f?cea imun la magia c?l?toriei ?n timp? ??i lipi m?inile de oglind?. Nimic… Nu ap?ru niciun fum cenu?iu, a?a cum ?i descrisese sora lui. ?nchise ochii ?i expir? puternic. Gata cu dorin?a lui de a c?l?tori ?n timp… ??i luase la revedere – indirect – degeaba, ?i el era tot ?n secolul optsprezece. Nicholas era pe cale s? renun?e, c?nd ceva ?l trase ?n interior. ??i pierdu echilibrul ?i c?zu prin oglind?. D?du instinctiv din bra?e, ca s? se prind? de ceva, de orice, dar nu g?si nimic. Ce naiba se ?nt?mplase ?i ?ncotro se ?ndrepta? CAPITOLUL TREI Peyton Drake se holba la reflexia ei ?n oglind? ?i nu ?i pl?cea deloc ceea ce vedea. Pielea ei ?nc? era mult prea palid?, iar p?rul ei ?aten cu reflexii ro?cate p?rea foarte uscat. Chiar ?i ochii ei alba?tri aveau o culoare sp?l?cit?. Ura s? fie bolnav?. Desigur, acum se recupera, dar boala ei ?i distrusese corpul. Dac? nu ar fi avut-o pe sora sa, Eve, ar fi murit ?n urm? cu un an. P?rul ?i crescuse la loc, dar abia ?i ajungea p?n? la umeri. Конец ознакомительного фрагмента. Текст предоставлен ООО «ЛитРес». Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/dawn-brower/iubiti-cu-secrete/?lfrom=688855901) на ЛитРес. Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.