?nl?n?uit?

?nl?n?uit? Blake Pierce Femei sunt ucise ?n nordul statului New York, trupurile lor g?site ?n mod misterios at?rn?nd ?n lan?uri. FBI-ul este solicitat ?i, av?nd ?n vedere natura ciudat? a crimelor – ?i absen?a oric?ror indicii – nu pot apela dec?t la un singur agent: Agent Special Riley Paige.Riley, zdruncinat? dup? ultimul s?u caz, este reticent? ?n a lua unul nou, de vreme ce este ?n continuare convins? c? un fost criminal ?n serie este ?n libertate, urm?rind-o. ?tie, totu?i, c? abilitatea ei de a intra ?n mintea unui criminal ?n serie ?i firea sa obsesiv? sunt necesare rezolv?rii acestui caz, ?i pur ?i simplu nu poate refuza – chiar dac? asta o va ?mpinge peste limite.Cercet?rile lui Riley o duc departe ?n mintea ?n?el?toare a criminalului, conduc?nd-o prin orfelinate, spitale de boli psihice, ?nchisori, toate ?n efortul de a ?n?elege profunzimea psihozei lui. D?ndu-?i seama c? se confrunt? cu un adev?rat psihopat, Riley ?tie c? timpul e scurt p?n? ce va lovi din nou. Dar cu propria sa slujb? ?n joc ?i familia vizat?, ?i cu psihicul s?u fragil ?n c?dere, totul ar putea fi prea mult pentru ea – ?i prea t?rziu.Un thriller psihologic ?ntunecat, cu suspans palpitant, ?NL?N?UIT? este volumul num?rul 2 dintr-o nou? serie captivant? – cu un nou personaj ?ndr?git – care te va face s? ?ntorci paginile p?n? t?rziu ?n noapte.Volumul num?rul 3 din seria Riley Paige va fi disponibil ?n cur?nd. : ?NL?N?UIT? (Un Mister RILEY PAIGE—volumul 2) B L A K E P I E R C E Blake Pierce Blake Pierce este autoarea celei mai bine v?ndute serii de romane poli?iste, RILEY PAGE, care cuprinde cincisprezece c?r?i (?i num?r?toarea continu?). Aceasta este, de asemenea, autoarea seriei de romane poli?iste, MACKENZIE WHITE, care cuprinde dou?sprezece c?r?i (?i num?r?toarea continu?); autoarea seriei de romane poli?iste, AVERY BLACK, care cuprinde ?ase c?r?i; autoarea seriei de romane poli?iste, KERI LOCKE, care cuprinde cinci c?r?i; autoarea seriei de romane poli?iste, CREAREA LUI RILEY PAIGE, care cuprinde patru c?r?i (?i num?r?toarea continu?); autoarea seriei de romane poli?iste, KATE WISE, care cuprinde cinci c?r?i (?i num?r?toarea continu?); autoarea seriei de romane poli?iste psihologice, CHLOE FINE, care cuprinde patru c?r?i (?i num?r?toarea continu?); ?i autoarea seriei de thrillere psihologice, JESSE HUNT, care cuprinde patru c?r?i (?i num?r?toarea continu?). O cititoare pasionat? ?i fan? de-o via?? a genurilor thriller ?i mister, Blake ar fi ?nc?ntat? s? o contactezi, a?a c? te rug?m s? accesezi pagina www.blakepierceauthor.com pentru a afla mai multe ?i pentru a p?stra leg?tura. Copyright © 2015 de Blake Pierce. Toate drepturile rezervate. Cu excep?ia cazurilor permise sub U.S. Copyright Act din 1976, nicio parte din aceast? publica?ie nu poate fi reprodus?, distribuit? sau transmis? sub nicio form? ?i prin niciun mijloc, sau stocat? ?ntr-o baz? de date sau sistem de accesare a datelor, f?r? permisiunea prealabil? a autorului. Aceast? carte electronic? este destinat? utiliz?rii ?n interes propriu. Aceast? carte electronic? nu poate fi rev?ndut? sau oferit? altor persoane. Dac? dori?i s? ?mp?rt??i?i aceast? carte cu o alt? persoan?, v? rug?m s? achizi?iona?i o copie suplimentar? pentru fiecare beneficiar. Dac? citi?i aceast? carte ?i nu a?i achizi?ionat-o, sau nu a fost achizi?ionat? numai ?n interes propriu, v? rug?m s? o returna?i ?i s? achizi?iona?i propria dumneavoastr? copie. V? mul?umim pentru respectarea muncii asidue a acestui autor. Aceasta este o lucrare de fic?iune. Numele, personajele, afacerile, organiza?iile, locurile, evenimentele ?i incidentele sunt fie produsul imagina?iei autorului fie sunt folosite fictiv. Orice asem?nare cu persoane reale, ?n via?? sau decedate, este pur? coinciden??. Imaginea de pe supracopert? Copyright GoingTo, folosit? sub licen?a Shutterstock.com C?R?I DE BLAKE PIERCE SERIA DE ROMANE POLI?ISTE KATE WISE DAC? AR FI ?TIUT (Cartea #1) DAC? AR FI V?ZUT (Cartea #2) SERIA DE ROMANE POLI?ISTE RILEY PAIGE DISP?RUT? F?R? URME (Cartea #1) ?NL?N?UIT? (Cartea #2) CUPRINS Prolog (#u5c71fc94-80e3-5320-a5b3-6d1121375e29) Capitolul 1 (#u0963d433-5b04-5f7c-8f24-ae5c27c79838) Capitolul 2 (#ub52297e6-0600-5151-afc8-395e2748e8af) Capitolul 3 (#u9a730cf7-b5d3-5168-a3d6-e072483884f4) Capitolul 4 (#ua57616e9-f1d0-54c4-aaf8-cf3e0882a8f1) Capitolul 5 (#u8101b8ef-605e-591b-931b-8bde0c0aac29) Capitolul 6 (#u41c37b02-8a80-5163-9f6b-30d814dd8c22) Capitolul 7 (#u65ae9c46-92f8-5bfb-aa7b-fb6257566c5c) Capitolul 8 (#u4cefb6eb-e8b1-5f72-9584-af3e8f0995cb) Capitolul 9 (#ua0bd6a44-c221-5bac-b529-b85d289284db) Capitolul 10 (#litres_trial_promo) Capitolul 11 (#litres_trial_promo) Capitolul 12 (#litres_trial_promo) Capitolul 13 (#litres_trial_promo) Capitolul 14 (#litres_trial_promo) Capitolul 15 (#litres_trial_promo) Capitolul 16 (#litres_trial_promo) Capitolul 17 (#litres_trial_promo) Capitolul 18 (#litres_trial_promo) Capitolul 19 (#litres_trial_promo) Capitolul 20 (#litres_trial_promo) Capitolul 21 (#litres_trial_promo) Capitolul 22 (#litres_trial_promo) Capitolul 23 (#litres_trial_promo) Capitolul 24 (#litres_trial_promo) Capitolul 25 (#litres_trial_promo) Capitolul 26 (#litres_trial_promo) Capitolul 27 (#litres_trial_promo) Capitolul 28 (#litres_trial_promo) Capitolul 29 (#litres_trial_promo) Capitolul 30 (#litres_trial_promo) Capitolul 31 (#litres_trial_promo) Capitolul 32 (#litres_trial_promo) Capitolul 33 (#litres_trial_promo) Capitolul 34 (#litres_trial_promo) Capitolul 35 (#litres_trial_promo) Capitolul 36 Capitolul 37 (#litres_trial_promo) Capitolul 38 (#litres_trial_promo) Capitolul 39 (#litres_trial_promo) Capitolul 40 (#litres_trial_promo) Prolog C?pitanul Jimmy Cole tocmai terminase de spus pasagerilor s?i o veche poveste cu fantome de pe r?ul Hudson. Fusese o poveste despre un criminal cu un sat?r, ?mbr?cat ?ntr-o hain? lung?, ?nchis? la culoare, perfect? pentru o noapte ?nce?o?at? ca aceasta. Se ?ntinse pe scaunul s?u ?i ??i odihni o clip? genunchii trosnind de la prea multe opera?ii ?i cump?ni, pentru a mia oar?, la pensionare. V?zuse aproape fiecare c?tun de-a lungul Hudson-ului ?i, ?ntr-una din zilele astea, chiar ?i o barc? mic? de pescuit ca a lui, Suzy, l-ar dobor?. Ajuns la sf?r?itul nop?ii, c?rmi barca spre mal ?i, ?n timp ce h?r?ia drept spre cheiul din Reedsport, unul din pasagerii s?i ?l strig?, smucindu-l din visare. — C?pitane! Nu-i cumva fantoma ta acolo? Jimmy nu se sinchisi s? se uite. To?i cei patru pasageri ai s?i – dou? cupluri tinere ?n vacan?? – erau destul de be?i. Cu siguran?? unul din b?ie?i ?ncerca s? le sperie pe fete. Dar apoi una din femei ad?ug?: — ?i eu o v?d. Nu e ciudat? Jimmy se ?ntoarse c?tre pasageri. Be?ivi blestema?i. Asta e ultima dat? c?nd ??i mai ?nchiriaz? barca a?a de t?rziu ?n noapte. Al doilea b?rbat ar?t? cu degetul. — E acolo, spuse el. So?ia sa ??i acoperi ochii. — O, nu pot s? m? uit! spuse ea cu un r?s nervos ?i ru?inat. Jimmy, exasperat, d?ndu-?i seama c? nu-?i va g?si pacea, se ?ntoarse ?ntr-un final ?i se uit? ?n direc?ia indicat? de b?rbat. ?ntr-o cr?p?tur? ?ntre copacii de pe ??rm, ceva ?i atrase ?ntr-adev?r privirea. Str?lucea, se g?ndi, ?i avea o figur? uman? nedeslu?it?. Orice ar fi fost, p?rea s? pluteasc? deasupra solului. Dar era prea departe pentru a fi v?zut? clar. P?n? s?-?i g?seasc? Jimmy binoclul, obiectul disp?ru dup? copacii de-a lungul malului. Adev?rul era c? ?i Jimmy b?use c?teva beri. Asta nu era o problem? ?n ceea ce-l privea pe el. Cuno?tea bine r?ul. ?i ?i pl?cea munca sa. ?i pl?cea ?n mod special s? ias? pe Hudson la ora asta a nop?ii, c?nd apa era at?t de calm? ?i pa?nic?. Foarte pu?ine lucruri puteau s?-i spulbere lini?tea sufleteasc?. ?ncetini ?i o dirij? pe Suzy cu grij? ?n para?ocuri la intrarea ?n debarcader. M?ndru de o acostare a?a de lin?, opri motorul ?i priponi barca de tache?i. Pasagerii n?v?lir? jos de pe barc? chicotind ?i r?z?nd. Se ?mpleticir? de pe chei p?n? pe ??rm ?i se ?ndreptar? spre pensiunea lor. Jimmy era bucuros c? pl?tiser? ?nainte. Dar nu putea s?-?i ia g?ndul de la acel obiect straniu pe care ?l z?rise. Era departe pe malul apei ?i era imposibil de v?zut de aici. Cine sau ce ar fi putut fi? Iritat de aceast? viziune, ?tia c? nu se va lini?ti p?n? nu va g?si explica?ia. A?a era el. Jimmy oft? zgomotos ?i mai iritat, ?i porni la pas, t?r?indu-?i picioarele ?napoi de-a lungul malului r?ului, urm?nd liniile de tren care m?rgineau apa. Acele linii fuseser? ?n activitate acum o sut? de ani c?nd ?n Reedsport erau aproape numai bordeluri ?i case de pariuri. Acum nu mai erau dec?t ?nc? o relicv? a unor vremuri de alt?dat?. ?ntr-un final, Jimmy d?du col?ul dup? o curbur? ?i se apropie de un depozit vechi din apropierea liniilor de tren. C?teva l?mpi de securitate de pe cl?dire difuzau o lumin? slab?, ?i o v?zu: o figur? uman? str?lucitoare care p?rea s? pluteasc? ?n aer. Figura era suspendat? de una din traversele unui st?lp electric. Cum se apropie ?i privi mai bine, un fior ?i travers? coloana. Figura era cu adev?rat uman? – cu toate astea nu prezenta niciun semn de via??. Corpul era cu spatele la el, ?nf??urat ?ntr-un fel de material ?i str?ns de jur ?mprejur cu lan?uri grele care se intersectau ?i se conectau cu mult peste orice nevoie de a re?ine un prizonier. Lan?urile str?luceau ?n lumin?. Dumnezeule, nu iar. Jimmy nu putu s? nu-?i aminteasc? de o crim? ?nfior?toare care zdruncinase ?ntreaga zon? acum c??iva ani. I se ?nmuiar? genunchii. Jimmy se duse de partea cealalt? a corpului. Se apropie suficient pentru a-i vedea fa?a – ?i aproape c?zu pe liniile de tren de ?oc. O recunoscu. Era o localnic?, o asistent? medical?, ?i prieten? de mul?i ani. Avea g?tul t?iat, ?i ?n gura moart? avea drept c?lu? un lan? ?nf??urat ?n jurul capului. Jimmy oft? ad?nc de m?hnire ?i groaz?. Criminalul revenise. Capitolul 1 Agentul special Riley Paige ?nghe?? pe loc, privind ?ocat?. M?na de pietricele de pe patul s?u nu ar fi trebuit s? fie acolo. Cineva intrase ?n casa ei ?i le a?ezase acolo – cineva care ?i voia r?ul. ?n?elese imediat c? pietricelele erau un mesaj, ?i c? mesajul venea din partea unui vechi inamic. ?i spunea c? nu ?l ucisese p?n? la urm?. Peterson e viu. ??i sim?i corpul tremur?nd la g?ndul acesta. Suspectase asta de mult, ?i acum era absolut sigur?. Mai r?u, fusese ?n casa ei. G?ndul o f?cu s?-i vin? s? vomite. Era ?nc? ?n cas? acum? Respira?ia i se t?ie de team?. Riley ?tia c? resursele sale fizice erau limitate. Chiar ?n ziua respectiv? supravie?uise unei confrunt?ri cu un criminal sadic, ?i capul ?i era ?nc? bandajat ?i corpul plin de v?n?t?i. Ar fi fost preg?tit? s?-l ?nfrunte dac? era ?n cas?? Riley ??i scoase imediat arma din toc. Cu m?inile tremur?nd, se duse spre ?ifonier ?i ?l deschise. Nu era nimeni acolo. Verific? sub pat. Nimeni nici acolo. Riley r?mase pe loc ?i se for?? s? g?ndeasc? limpede. Fusese ?n dormitor de c?nd ajunsese acas?? Da, fusese, pentru c? ??i pusese tocul armei pe comoda de l?ng? u??. Dar nu aprinsese lumina ?i nici m?car nu se uitase ?n camer?. R?m?sese pur ?i simplu ?n u?? ?i ??i l?sase arma pe comod?, apoi plecase. Se schimbase ?n c?ma?a de noaptea la baie. Oare era posibil ca rivalul s?u s? fi fost ?n cas? ?n tot acest timp? Dup? ce ea ?i April ajunseser? acas?, discutaser? ?i se uitaser? am?ndou? la televizor p?n? t?rziu. Apoi April se dusese la culcare. ?ntr-o cas? micu?? ca a ei, s? stai ascuns ar fi presupus o discre?ie extraordinar?. Dar nu putea desconsidera posibilitatea. Apoi fu cuprins? de o nou? team?. April! Riley ?nh??? lanterna pe care o ?inea pe noptier?. Cu pistolul ?n m?na dreapt? ?i cu lanterna ?n m?na st?ng?, ie?i din dormitor ?i aprinse lumina pe hol. C?nd nu auzi nimic neobi?nuit, se ?ndrept? repede spre dormitorul lui April ?i tr?nti u?a de perete. Camera era ?n bezn? total?. Riley aprinse lumina din tavan. Fiica ei era deja ?n pat. — Ce e, mam?? ?ntreb? April, mijind ochii surprins?. Riley intr? ?n dormitor. — Nu te da jos din pat, spuse ea. R?m?i pe loc. — Mam?, m? sperii, spuse April cu vocea tremur?nd?. Asta era perfect ?n regul? ?n ceea ce o privea pe Riley. Ea ?ns??i era speriat? bine, iar fiica ei avea toate motivele s? fie la fel de speriat? ca ea. Se duse la ?ifonierul lui April, lumin? cu lanterna ?n?untru ?i v?zu c? nu era nimeni acolo. Nu era nimeni nici sub patul lui April. Ce ar trebui s? fac? mai departe? Trebuia s? verifice fiecare ungher ?i col? din restul casei. Riley ?tia ce ar fi spus partenerul ei de c?ndva, Bill Jeffreys. La naiba Riley, cheam? ajutoare. Tendin?a ei veche de a face lucrurile de una singur? ?l ?nfuriase ?ntotdeauna pe Bill. Dar de data aceasta, avea s? ?in? cont de sfatul lui. Cu April ?n cas?, Riley nu avea de g?nd s? ri?te nimic. — Pune-?i un halat ?i ni?te papuci, ?i spuse ea fiicei sale. Dar nu p?r?si camera – nu ?nc?. Riley se ?ntoarse ?n dormitorul ei ?i ??i lu? telefonul de pe noptier?. Ap?s? tasta apelare rapid? pentru Serviciul de Analiz? Comportamental?. De ?ndat? ce auzi o voce la telefon, s?s?i: — Agent special Riley Paige la telefon. A fost un intrus ?n casa mea. S-ar putea s? se afle ?nc? aici. Am nevoie s? vin? cineva rapid. Se g?ndi o clip?, apoi ad?ug?: ?i trimite?i ?i o echip? de criminalistic?. — Ne ocup?m imediat, veni r?spunsul. Riley ?ncheie apelul ?i ie?i din nou pe hol. ?n afar? de cele dou? dormitoare ?i hol, casa era ?nc? ?n ?ntuneric. Ar fi putut fi oriunde, p?ndind, a?tept?nd s? atace. B?rbatul acesta o mai luase o dat? prin surprindere, ?i aproape c? murise ?n m?inile lui. Aprinz?nd una dup? alta luminile ?i ?in?ndu-?i arma preg?tit?, Riley se mi?c? eficient prin cas?. ?inti lanterna ?n fiecare dulap ?i col? neluminat. ?n cele din urm?, arunc? o privire spre tavanul din hol. U?a de deasupra ei d?dea ?n podul ?n care era ascuns? o scar? retractabil?. ?ndr?znea oare s? se urce s? arunce o privire? ?n acel moment Riley auzi sirenele poli?iei. R?sufl? profund u?urat? la auzul sunetului. ??i d?du seama c? agen?ia sunase la poli?ia local?, deoarece sediul SAC era la mai bine de o or? ?i jum?tate dep?rtare. Intr? ?n dormitor ?i ??i puse o pereche de ?nc?l??minte ?i halatul de baie, apoi se ?ntoarse ?n camera lui April. — Vino cu mine, spuse ea. Stai aproape. ?in?nd ?n continuare arma ?n m?n?, Riley ??i petrecu bra?ul st?ng peste umerii lui April. Biata fat? tremura de team?. Riley o conduse pe April la u?a de la intrare ?i o deschise chiar c?nd c??iva poli?i?ti ?n uniform? se repezeau pe trotuar. Ofi?erul responsabil intr? ?n cas? cu arma scoas?. — Care e problema? ?ntreb? el. — A fost cineva ?n cas?, spuse Riley. Ar putea fi ?n continuare aici. Ofi?erul ochi pistolul din m?na ei nelini?tit. — Sunt de la FBI, spuse Riley. Agen?ii SAC vor ajunge cur?nd. Am verificat deja casa, ?n afar? de pod. Ar?t? cu degetul. E o u?? ?n tavanul de deasupra holului. Ofi?erul strig?: — Bowers, Wright, veni?i ?ncoace ?i verifica?i ?n pod. Restul cerceta?i afar?, ?n spate ?i ?n fa??. Bowers ?i Wright se duser? direct pe hol ?i cobor?r? scara. Am?ndoi ??i scoaser? armele. Unul a?tept? la cap?tul sc?rii ?n timp ce cel?lalt urc? ?i plimb? o lumin? ?n jur. Dup? c?teva clipe, b?rbatul disp?ru ?n pod. Cur?nd, o voce anun??: — Nimeni aici. Riley voia s? se simt? u?urat?. Dar adev?rul era c? aproape ??i dorea ca Peterson s? fi fost acolo. Ar fi putut fi arestat pe loc – sau mai bine, ?mpu?cat. Era aproape sigur? c? nu avea s? fie g?sit ?n curtea din fa?? sau ?n cea din spate. — Ave?i beci? ?ntreb? ofi?erul principal. — Nu, doar un spa?iu auxiliar, spuse Riley. Ofi?erul strig? afar?: — Benson, Pratt, verifica?i sub cas?. April ?nc? se ?inea str?ns de mama ei. — Mama, ce se ?nt?mpl?? ?ntreb? ea. Riley ezit?. Ani de zile evitase s?-i spun? lui April mare lucru despre adev?rul ur?t al muncii sale. Dar ??i d?duse seama recent c? fusese prea protectoare. A?a c? ?i povestise lui April despre captivitatea sa traumatizant? ?n m?inile lui Peterson – sau cel pu?in at?t c?t consider? ea c? ar fi putut suporta fiica ei. A?a c? ?i confesase ?i dubiile sale privind moartea b?rbatului. Dar ce ar fi trebuit s?-i spun? acum lui April? Nu era sigur?. P?n? ca Riley s? se poat? decide, April spuse: — E Peterson, nu-i a?a? Riley ??i ?mbr??i?? str?ns fiica. Cl?tin? din cap, ?ncerc?nd s? ascund? frisoanele care ?i treceau prin tot corpul. — ?nc? mai tr?ie?te. Capitolul 2 O or? mai t?rziu, casa lui Riley roia de oameni ?mbr?ca?i ?n uniforme sau purt?nd ecusoane FBI. Agen?i federali ?narma?i p?n?-n din?i ?i o echip? de criminali?ti lucrau al?turi de poli?ie. — Pune?i ?ntr-o pung? pietricelele alea de pe pat, strig? Craig Huang. Vor trebui inspectate pentru amprente sau ADN. La ?nceput, Riley nu fusese ?nc?ntat? s? vad? c? Huang era responsabil. Era foarte t?n?r ?i experien?a anterioar? de lucru cu el nu decursese bine. Dar acum v?zu c? d?dea ordine serioase ?i organiza eficient locul faptei. Huang se adapta meseriei. Echipa de criminali?ti era deja pus? pe treab? cercet?nd am?nun?it fiecare centimetru al casei ?i c?ut?nd amprente. Al?i agen?i disp?ruser? ?n bezna din spatele casei, ?ncerc?nd s? g?seasc? urmele vreunui vehicul sau a unei poteci prin p?dure. Acum c? lucrurile p?reau s? decurg? f?r? probleme, Huang o dep?rt? pe Riley de ceilal?i ?i o conduse ?n buc?t?rie. Se a?ezar? la mas?. April li se al?tur?, ?nc? puternic ?ocat?. — Deci ce crede?i? o ?ntreb? Huang pe Riley. E vreo ?ans? s?-l mai g?sim? Riley oft? descurajat?. — Nu, m? tem c? s-a dus de mult. Trebuie s? fi fost aici mai devreme ?n seara asta, ?nainte ca eu ?i fata mea s? ajungem acas?. Chiar atunci, o femeie agent purt?nd vest? anti-glon? intr? dinspre spatele casei. Avea p?rul negru, ochi negri ?i un ten ?nchis la culoare, ?i p?rea chiar mai t?n?r? dec?t Huang. — Agent Huang, am g?sit ceva, spuse femeia. Zg?rieturi pe ?ncuietoarea u?ii din spate. Se pare c? cineva a for?at-o. — Bravo, Vargas, spuse Huang. Acum ?tim cum a intrat. Po?i r?m?ne pu?in aici cu Riley ?i fiica ei? Chipul femeii se lumin? de bucurie. — Cu pl?cere, spuse ea. Se a?ez? la mas? ?i Huang p?r?si buc?t?ria pentru a se al?tura celorlal?i. — Agent Paige, eu sunt agent Mar?a de la Luz Vargas Ram?rez. Apoi f?cu o grimas?. ?tiu, e greu de pronun?at. E specific mexican. Mi se spune Lucy Vargas. — M? bucur c? e?ti aici, agent Vargas, spuse Riley. — Doar Lucy, v? rog. T?n?ra femeie r?mase t?cut? o clip? ?i o tot privi pe Riley. ?n cele din urm? spuse: — Agent Paige, sper c? nu sunt impertinent? spun?nd asta, dar... este o adev?rat? onoare s? v? cunosc. V-am urm?rit munca de c?nd am ?nceput instruirea. ?ntregul dumneavoastr? istoric este incredibil. — Mul?umesc, spuse Riley. Lucy z?mbi cu admira?ie. — Vreau s? spun, felul ?n care a?i ?ncheiat cazul Peterson – ?ntreaga poveste m? uime?te pur ?i simplu. Riley cl?tin? din cap. — A? vrea eu ca lucrurile s? fie at?t de simple, spuse ea. Nu e mort. El a fost intrusul ast?zi aici. Lucy o fix? uimit? cu privirea. — Dar toat? lumea spune ..., ?ncepu Lucy. Riley o ?ntrerupse. — A mai crezut cineva c? era ?n via??. Marie, femeia pe care am salvat-o. Era sigur? c? era ?nc? ?n libertate, tachin?nd-o. S-a... Riley se opri, amintindu-?i cu durere imaginea trupului Mariei at?rn?nd ?n propriul dormitor. — S-a sinucis, spuse Riley. Lucy p?rea at?t ?ngrozit? c?t ?i surprins?. — ?mi pare r?u, spuse ea. Chiar atunci, Riley auzi o voce cunoscut? strig?nd dup? ea. — Riley? E?ti bine? Se ?ntoarse ?i ?l v?zu pe Bill Jeffreys st?nd ?n arcada de la buc?t?rie, p?r?nd ?ngrijorat. SAC-ul ?l alertase probabil de situa?ie, a?a c? venise cu ma?ina proprie p?n? acolo. — Sunt bine, Bill, spuse ea. La fel ?i April. Stai jos. Bill lu? loc la mas? cu Riley, April ?i Lucy. Lucy ?l fix? cu privirea, aparent extaziat? s?-l cunoasc? pe fostul partener al lui Riley, ?nc? o legend? a FBI-ului. Huang se ?ntoarse ?n buc?t?rie. — Nu e nimeni ?n cas?, ?i nici afar?, ?i spuse el lui Riley. Oamenii mei au recoltat toate probele pe care le-au putut g?si. Au spus c? nu au fost prea multe indicii. Va fi ?n sarcina tehnicienilor de laborator s? vad? ce pot afla din ele. — Mi-era team? de asta, spuse Riley. — Se pare c? e timpul s? ?ncheiem aici pentru ast? sear?, zise Huang. Apoi p?r?si buc?t?ria pentru a da ultimele ordine agen?ilor. Riley se ?ntoarse spre fiica ei. — April, o s? stai acas? la tat?l t?u ?n seara asta. April f?cu ochii mari. — Nu te las aici, spuse April. ?i clar nu vreau s? stau cu tata. — Trebuie, spuse Riley. S-ar putea s? nu fii ?n siguran?? aici. — Dar mama - Riley o ?ntrerupse. — April, mai sunt lucruri pe care nu ?i le-am povestit despre omul ?sta. Lucruri ?ngrozitoare. Vei fi ?n siguran??. Vin m?ine s? te iau dup? ore. ?nainte ca April s? poat? protesta, Lucy vorbi. — Mama ta are dreptate, April. Crede-m?. De fapt, ia-o ca pe un ordin din partea mea. Voi alege personal doi agen?i care s? te duc? acolo. Agent Paige, cu permisiunea dumneavoastr?, ?l voi suna pe fostul dumneavoastr? so? ?i ?i voi explica ce se ?nt?mpl?. Riley fu surprins? de oferta lui Lucy. Dar ?i ?nc?ntat?. ?n mod aproape curios, Lucy p?rea s? ?n?eleag? faptul c? ar fi fost un apel incomod pentru ea. Ryan ar fi luat f?r? ?ndoial? mult mai ?n serios aceast? veste de la oricare alt agent ?n afar? de Riley. Lucy se descurcase bine ?i cu April. Lucy nu numai c? identificase punctul sensibil, dar d?duse ?i dovad? de empatie. Empatia era o calitate excelent? pentru un agent SAC, ?i adesea era mult prea uzat? de stresul jobului. Femeia asta e priceput?, se g?ndi Riley. — Haide, ?i spuse Lucy lui April. Hai s?-l sun?m pe tat?l t?u. April o s?get? din priviri pe Riley. Totu?i, se ridic? de la mas? ?i o urm? pe Lucy ?n sufragerie, unde ?ncepur? s? formeze num?rul. Riley ?i Bill r?maser? singuri, a?eza?i la masa din buc?t?rie. Chiar dac? aparent nu mai era nimic de f?cut, lui Riley i se p?rea normal ca Bill s? fie acolo. Lucraser? ?mpreun? ani de zile ?i se g?ndise ?ntotdeauna la ei ca la o pereche potrivit? – am?ndoi la patruzeci de ani cu un strop de gri ivindu-se ?n p?rul negru. Am?ndoi erau dedica?i muncii lor ?i avea probleme ?n c?snicie. Bill avea at?t un temperament c?t ?i o conforma?ie puternic?. — A fost Peterson, spuse Riley. A fost aici. Bill nu spuse nimic. Nu p?rea convins. — Nu m? crezi? zise Riley. Am g?sit pietricele ?n pat. El trebuie s? le fi pus. Nu aveau cum altfel s? ajung? acolo. Bill cl?tin? din cap. — Riley, sunt sigur c? a fost ?ntr-adev?r un intrus, spuse el. Nu ?i-ai imaginat partea asta. Dar Peterson? M? ?ndoiesc serios. Furia lui Riley ?ncepea s? creasc? acum. — Bill, ascult?-m?. Am auzit un z?ng?nit la u?? ?ntr-o sear? ?i m-am uitat afar? ?i am g?sit pietricele. Marie a auzit pe cineva arunc?ndu-i pietricele ?n geamul de la dormitor. Cine altcineva s? fie? Bill oft? ?i ??i scutur? capul. — Riley, e?ti obosit?, spuse el. ?i c?nd e?ti obosit? ?i ai o idee fix? ?n cap, e u?or s? crezi aproape orice. I se poate ?nt?mpla oricui. Riley sim?i cum se lupta s?-?i re?in? lacrimile. ?n vremuri mai bune, Bill ar fi avut f?r? ?ndoial? ?ncredere ?n instinctele ei. Dar acele vremuri erau apuse. ?i ?tia de ce. ?n urm? cu c?teva seri, ?l sunase beat? ?i ?i sugerase s? r?spund? la atrac?ia reciproc? dintre ei ?i s? ?nceap? o aventur?. F?cuse un lucru groaznic, ?i o ?tia, ?i nu mai b?use nicio gur? de atunci. Chiar ?i a?a, lucrurile nu mai fuseser? la fel ?ntre ea ?i Bill dup? acel incident. — ?tiu despre ce e vorba, Bill, spuse ea. E din cauza acelui apel t?mpit. Nu mai ai ?ncredere ?n mine. Acum vocea lui Bill trosni de m?nie. — La dracu’, Riley. ?ncerc doar s? fiu realist. Riley fierbea. — Pleac?, Bill. — Riley... — M? crezi sau nu. Alege. Dar acum vreau s? pleci. Cu un aer resemnat, Bill se ridic? de la mas? ?i plec?. Prin u?a de la buc?t?rie, Riley putea s? vad? c? aproape toat? lumea p?r?sise casa, inclusiv April. Lucy veni ?napoi ?n buc?t?rie. — Agentul Huang las? doi agen?i aici, spuse ea. Vor supraveghea casa dintr-o ma?in? pentru restul nop?ii. Nu sunt sigur? c? e o idee bun? s? r?m?ne?i singur? ?n?untru. M-a? bucura s? pot r?m?ne. R?mase o clip? pe g?nduri. Ce voia – de ce avea nevoie acum – era ca cineva s? cread? c? Peterson nu era mort. Se ?ndoia c? ar fi putut-o convinge chiar ?i pe Lucy de asta. Toat? treaba p?rea f?r? speran??. — O s? m? descurc, Lucy, spuse Riley. Lucy ?nclin? capul ?i ie?i din buc?t?rie. Riley auzi zgomotul ultimilor agen?i p?r?sind casa ?i ?nchiz?nd u?a dup? ei. Riley se ridic? ?i verific? at?t u?a din fa?? c?t ?i u?a din spate pentru a se asigura c? erau ?ncuiate. Mut? dou? scaune contra u?ii din spate. Ar fi f?cut suficient zgomot dac? cineva ar fi descuiat din nou ?ncuietoarea. Apoi r?mase ?n picioare ?n sufragerie ?i se uit? ?n jur. Casa p?rea ciudat de str?lucitoare, cu toate luminile aprinse. Ar trebui s? sting o parte din ele, se g?ndi ea. Dar c?nd ?ntinse m?na spre ?ntrerup?torul din sufragerie, degetele ?i ?nghe?ar?. Pur ?i simplu nu putea. Era paralizat? de groaz?. Peterson, ?tia, venea din nou dup? ea. Capitolul 3 Riley ezit? pre? de un moment c?nd intr? ?n cl?direa SAC, ?ntreb?ndu-se dac? era preg?tit? s? se confrunte cu cineva ast?zi. Nu dormise toat? noaptea ?i era fr?nt? de oboseal?. Senza?ia de teroare care o ?inuse treaz? toat? noaptea ?i pulsase adrenalina p?n? ce nu mai r?m?sese nimic. Acum, se sim?ea sec?tuit?. Riley inspir? ad?nc. Singura sc?pare e ?n interior. ??i adun? toat? determinarea ?i intr? ?n labirintul agitat format din agen?i FBI, speciali?ti ?i personalul de asisten??. Croindu-?i calea prin zona open space, figuri familiare ??i dezlipir? privirea din calculatoare. Majoritatea z?mbir? v?z?nd-o, iar c??iva ridicar? ?n aer degetul mare ?n semn de felicitare. Riley ?ncepu ?ncet s? fie bucuroas? c? hot?r?se s? vin?. Avea nevoie de ceva care s?-i ridice moralul. — Bravo pentru P?pu?ar, spuse un agent t?n?r. ?i lu? c?teva secunde lui Riley s? ?n?eleag? ce voia s? spun?. Apoi realiz? c? „P?pu?ar” trebuia s? fie noua porecl? a lui Dirk Monroe, psihopatul pe care tocmai ?l dobor?se. Numele avea sens. Riley observ? ?i c? o parte din fe?e o priveau mai b?nuitor. F?r? ?ndoial? c? auziser? despre incidentul de asear? de la ea acas? c?nd o ?ntreag? echip? venise ?n goan? ?n urma apelului s?u disperat dup? ?nt?riri. Se ?ntreab? probabil dac? sunt ?n toate min?ile, se g?ndi ea. Dup? c?te ?tia ea, absolut nimeni altcineva din Birou nu credea c? Peterson era ?nc? ?n via??. Riley se opri la biroul lui Sam Flores, un tehnician de laborator cu ochelari cu rame negre, muncind din greu la calculator. — Ce ve?ti ai pentru mine, Sam? ?ntreb? Riley. Sam ridic? ochii de pe ecran ?i o privi. — Te referi la intrarea ta prin efrac?ie, nu? Tocmai ce m? uitam la ni?te rapoarte preliminare. Mi-e team? c? nu e mare lucru. Tipii de la laborator nu au ob?inut nimic de pe pietricele – nici ADN nici fibre. Nici amprente. Riley oft? descurajat?. — Anun??-m? dac? are loc vreo schimbare, spuse ea, b?t?ndu-l pe Flores cu palma pe spate. — Nu mi-a? face speran?e, zise Flores. Riley continu? ?n zona ?mp?r?it? de agen?ii seniori. Trec?nd pe l?ng? birourile mici cu pere?i de geam, v?zu c? Bill nu sosise. Asta era de fapt o u?urare, dar ?tia c? mai devreme sau mai t?rziu va fi nevoit? s? clarifice recenta st?njeneal? dintre ei. C?nd p??i ?n propriul birou ?ngrijit ?i bine organizat, Riley observ? imediat c? avea un mesaj telefonic. Era din partea lui Mike Nevins, psihiatrul legist din D.C. care era uneori consultant ?n cazurile SAC-ului. De-a lungul anilor, ?l g?sise a fi o surs? remarcabil? de discern?m?nt, ?i nu numai ?n cadrul cazurilor. Mike o ajutase pe Riley ?n timpul crizei sale de TSPT dup? ce Peterson o capturase ?i o torturase. ?tia c? suna s? vad? cum mai este, a?a cum f?cea adesea. Era pe punctul de a-l suna ?napoi, c?nd carura masiv? a agentului special Brent Meredith ap?ru ?n u?a ei. Tr?s?turile ?ntunecate, osoase ale comandantului de unitate f?ceau aluzii la personalitatea sa dur?, „f?r? prostii”. Riley se sim?i u?urat? v?z?ndu-l, ?ntotdeauna alinat? de prezen?a lui. — Bine ai revenit, agent Paige, spuse el. Riley se ridic? s?-i str?ng? m?na. — Mul?umesc, agent Meredith. — Am auzit c? ai avut ?nc? o mic? aventur? azi noapte. Sper c? e?ti bine. — Sunt bine, mul?umesc. Meredith o privi cu ?ngrijorare c?lduroas?, ?i Riley ?tia c? ?ncerca s?-i evalueze disponibilitatea pentru munc?. — Vrei s? m? ?nso?e?ti ?n zona de pauz? pentru o cafea? ?ntreb? el. — Mul?umesc, dar chiar trebuie s? arunc un ochi pe ni?te documente. Alt? dat?. Meredith ?nclin? capul ?i nu spuse nimic. Riley ?tia c? a?tepta s? vorbeasc? ea. F?r? ?ndoial? c? auzise ?i despre convingerea sa c? Peterson fusese intrusul. ?i d?dea o ?ans? s?-?i exprime opinia. Dar era sigur? c? Meredith nu ar fi fost mai dispus ca ceilal?i s? fie de acord cu ea ?n privin?a lui Peterson. — Atunci ar fi bine s? plec, spuse el. D?-mi de veste oric?nd ai timp de o cafea sau de un pr?nz. — A?a voi face. Meredith se opri ?i se ?ntoarse din nou spre Riley. ?ncet ?i cu grij?, spuse: — Ai grij?, te rog, agent Paige. Riley remarc? o imens? ?nsemn?tate ?n acele cuvinte. Nu cu mult timp ?n urm?, un alt superior din agen?ie o suspendase pentru insubordonare. Fusese reinstituit?, dar pozi?ia ei putea fi ?nc? fragil?. Riley sim?i c? Meredith o avertiza prietene?te. Nu-?i dorea ca ea s? fac? ceva care s? o pun? ?n pericol. ?i s? fac? mare t?r?boi despre Peterson i-ar putea cauza probleme cu cei care declaraser? cazul ?nchis. De ?ndat? ce fu singur?, Riley se ?ndrept? spre cartotec? ?i scoase un dosar gros referitor la cazul Peterson. ?l deschise pe birou ?i frunz?ri prin el, ?mprosp?t?ndu-?i memoria ?n ceea ce-l privea pe rivalul ei. Nu g?si mare lucru util. Adev?rul era c? omul r?m?nea o enigm?. Nu existase nici m?car o men?iune a existen?ei lui p?n? c?nd Bill ?i Riley nu ?l depistaser? ?n cele din urm?. Peterson putea nici m?car s? nu fie numele lui adev?rat, ?i g?siser? c?teva prenume diferite aparent av?nd leg?tur? cu el. Uit?ndu-se prin dosar, Riley d?du peste fotografiile victimelor sale – femei care fuseser? g?site ?n morminte de mic? ad?ncime. Toate prezentau cicatrici de la arsuri ?i cauza mor?ii fusese strangularea cu m?inile. Riley se cutremur? amintindu-?i acele m?ini masive, puternice care o prinseser? ?i o ?ncuiaser? ?n cu?c? asemeni unui animal. Nimeni nu ?tia exact c?te femei omor?se. Ar mai putea fi ?nc? multe cadavre de descoperit. ?i p?n? ce Marie ?i Riley nu fuseser? capturate ?i nu tr?iser? s? o povesteasc?, nimeni nu ?tia cum ?i pl?cea s? tortureze femeile ?n ?ntuneric cu o tor?? cu propan. ?i nimeni altcineva nu era dispus s? cread? c? Peterson era ?n continuare ?n via??. ?ntreaga poveste o deprima cu adev?rat. Riley era cunoscut? pentru abilitatea ei de a p?trunde ?n min?ile criminalilor – o abilitate care o speria uneori. Cu toate astea, nu reu?ise niciodat? s? p?trund? ?n mintea lui Peterson. ?i ?ncep?nd de acum, sim?ea c? ?l ?n?elegea chiar mai pu?in. Nu ?i d?duse niciodat? impresia lui Riley c? ar fi fost un psihopat organizat. Faptul c? ??i l?sa victimele ?n morminte de ad?ncime mic? sugera contrariul. Nu era un perfec?ionist. Chiar ?i a?a, era suficient de meticulos ?nc?t s? nu lase niciun indiciu ?n urm?. Omul era cu adev?rat paradoxal. ??i aminti de ceva ce Marie ?i spusese cu pu?in timp ?nainte s? se sinucid?... „Poate c? e ca o fantom?, Riley. Poate c? asta s-a ?nt?mplat c?nd l-ai aruncat ?n aer. I-ai ucis trupul dar nu i-ai omor?t sufletul diabolic.” Nu era o fantom? ?i Riley o ?tia. Era sigur? – mai sigur? ca oric?nd – c? era pe undeva, ?i c? ea era urm?toarea lui ?int?. Totu?i, dup? p?rerea ei Peterson putea foarte bine s? fie o fantom?. ?n afar? de ea, nimeni altcineva nu credea m?car c? exist?. — Unde e?ti, nenorocitule? ?opti ea cu voce tare. Nu ?tia, ?i nu avea cum s? afle. Era blocat? total. Nu avea de ales dec?t s? lase toat? treaba balt? deocamdat?. ?nchise dosarul ?i ?l puse ?napoi la locul lui ?n cartotec?. Atunci ?i sun? telefonul din birou. V?zu c? apelul venea pe o linie comun? tuturor agen?ilor speciali. Era linia pe care centrala SAC-ului o folosea pentru a ?nainta solicit?rile corespunz?toare agen?ilor. Regula de aur era c? agentul care r?spundea primul unui asemenea apel primea cazul. Riley arunc? o privire c?tre celelalte birouri. Nimeni altcineva nu p?rea s? fie prezent momentan. Ceilal?i agen?i fie luau o pauz? fie erau pleca?i la treab? pentru alte cazuri. Riley r?spunse. — Agent special Riley Paige. Cu ce v? pot ajuta? Vocea de la telefon p?rea tensionat?. — Agent Paige, aici Raymond Alford, Comisarul poli?iei din Reedsport, New York. Avem o problem? grav? aici. Ar fi posibil s? trecem pe video chat? Cred c? a? putea poate s? explic mai bine. ?i am ni?te imagini pe care ar trebui s? le vede?i cu ochii dumneavoastr?. Asta ?i st?rni curiozitatea lui Riley. — Desigur, spuse ea. ?i d?du lui Alford datele ei de contact. C?teva clipe mai t?rziu vorbea cu el fa?? ?n fa??. Era un b?rbat slab cu ?nceput de chelie care p?rea s? fie ?naintat ?n v?rst?. La momentul respectiv, expresia lui era nelini?tit? ?i obosit?. — Am avut o crim? aici azi noapte, ?i spuse Alford. Una ur?t? r?u. Da?i-mi voie s? v? ar?t. O fotografie ap?ru pe ecranul lui Riley. ?nf??i?a ceea ce p?rea a fi corpul unei femei at?rn?nd de un lan? deasupra liniilor de tren. Corpul era ?nf??urat ?ntr-o mul?ime de lan?uri, ?i p?rea s? fie ?mbr?cat ciudat. —Ce poart? victima? ?ntreb? Riley. — O c?ma?? de for??, spuse Alford. Riley tres?ri. Uit?ndu-se mai atent la fotografie, v?zu c? era adev?rat. Apoi imaginea disp?ru ?i Riley se trezi din nou fa?? ?n fa?? cu Alford. — Domnule Comisar Alford, apreciez semnalul dumneavoastr? de alarm?. Dar ce v? face s? crede?i c? acesta este un caz pentru Serviciul de Analiz? Comportamental?? — Pentru c? exact acela?i lucru s-a ?nt?mplat acum aproape cinci ani, spuse Alford. O imagine ap?ru cu cadavrul unei alte femei. ?i ea era ?nl?n?uit? de jur ?mprejur ?i legat? ?ntr-o c?ma?? de for??. — La vremea aceea fusese o femeie care lucra cu jum?tate de norm? la ?nchisoare, Marla Blainey. Modus operandi a fost identic – numai c? ea a fost aruncat? pe malul r?ului, nu ag??at?. Chipul lui Alford reap?ru. — De data aceasta este vorba despre Rosemary Pickens, o asistent? medical? localnic?, spuse el. Nimeni nu-?i poate imagina din ce motiv, pentru niciuna dintre femei. Erau am?ndou? simpatizate. Alford se coco?? istovit ?i cl?tin? din cap. — Agent Paige, oamenii mei ?i cu mine suntem cu adev?rat dep??i?i aici. Aceast? nou? crim? trebuie s? fie opera unui uciga? ?n serie sau a unui imitator. Problema este c? niciuna din variante nu are sens. Nu avem astfel de incidente ?n Reedsport. Nu suntem dec?t un or??el turistic la marginea r?ului Hudson cu o popula?ie de aproximativ ?apte mii de locuitori. Uneori trebuie s? intervenim ?n vreo b?taie sau s? pescuim vreun turist din r?u. Cam at?t de rele sunt lucrurile de obicei aici. Riley cump?ni. P?rea s? fie cu adev?rat un caz pentru SAC. Chiar ar fi trebuit s? ?l transfere pe Alford direct lui Meredith. Dar Riley arunc? o privire spre biroul lui Meredith ?i v?zu c? nu se ?ntorsese ?nc?. Va trebui s?-l avertizeze despre acest caz mai t?rziu. ?ntre timp, poate c? putea s? ajute pu?in. — Care au fost cauzele mor?ii? ?ntreb? ea. — G?tul t?iat, la am?ndou?. Riley ?ncerc? s? nu-?i arate surprinderea. Sugrumarea ?i loviturile cu for?? brut? erau mult mai comune dec?t spintecarea. P?rea s? fie un criminal deosebit de neobi?nuit. Cu toate acestea, era genul de psihopat pe care Riley ?l cuno?tea bine. Era specializat? ?n astfel de cazuri. Era p?cat c? nu avea s? ??i poat? pune ?n folosin?? priceperea de data aceasta. ?n urma traumei sale recente, nu avea s? primeasc? misiunea. — A?i dat jos corpul? ?ntreb? Riley. — Nu ?nc?, spuse Alford. E at?rnat? ?n continuare. — Atunci nu o da?i jos. L?sa?i-o acolo deocamdat?. A?tepta?i p?n? ajung agen?ii no?tri acolo. Alford nu p?rea ?nc?ntat. — Agent Paige, va fi o sarcin? dificil?. E chiar l?ng? liniile de tren ?i poate fi v?zut? de pe r?u. ?i ora?ul chiar nu are nevoie de o asemenea publicitate. E mare presiune pe mine s? o dau jos. — L?sa?i-o acolo, spuse Riley. ?tiu c? nu e u?or, dar e important. Nu va dura mult. V? vom trimite agen?i acolo ?n dup?-amiaza asta. Alford ?ncuviin?? din cap ?n t?cere. — Mai ave?i ?i alte poze cu ultima victim?? ?ntreb? Riley. Vreun prim-plan? — Sigur, vi le ar?t imediat. Riley se trezi uit?ndu-se la o serie de fotografii detaliate ale cadavrului. Poli?i?tii locali f?cuser? o treab? bun?. Fotografiile ar?tau c?t de str?ns ?i elaborat erau ?nf??urate lan?urile ?n jurul cadavrului. ?n cele din urm? ap?ru un prim-plan cu fa?a victimei. Riley sim?i c? inima ?i sare ?n g?t. Ochii victimei erau bulbuca?i ?i avea un lan? drept c?lu? ?n gur?. Dar nu asta o ?oc? pe Riley. Femeia sem?na mult cu Marie. Era mai ?n v?rst? ?i mai corpolent?, dar chiar ?i a?a, Marie ar fi putut s? arate a?a dac? ar mai fi tr?it vreo zece ani. Imaginea o izbi pe Riley ca o lovitur? emo?ional? ?n stomac. Era ca ?i cum Marie striga dup? ea, cer?ndu-i s?-l prind? pe acest criminal. ?tia c? trebuia s? preia cazul. Capitolul 4 Peterson rula cu ma?ina, nu prea repede, nu prea ?ncet, sim?indu-se bine s? aib? ?n sf?r?it fata ?napoi ?n c?mpul vizual. ?n sf?r?it, o g?sise. Iat-o, fiica lui Riley, singur?, ?n drum spre liceu, neav?nd nici cea mai mic? idee c? o urm?rea. C? avea s? ?i pun? cap?t vie?ii. ?n timp ce o privea, fata se opri deodat? ?n drum ?i se ?ntoarse, ca ?i cum ar fi suspectat c? era privit?. R?mase pe loc, parc? indecis?. C??iva studen?i trecur? pe l?ng? ea ?i se strecurar? ?n cl?dire. Avans? u?or ma?ina, a?tept?nd s? vad? ce va face mai departe. Nu c? fata ar fi contat prea mult pentru el. Mama ei era adev?rata ?int? a r?zbun?rii sale. Mama ei ?i stricase grav planurile, ?i trebuia s? pl?teasc?. O f?cuse deja, ?ntr-un fel – p?n? la urm?, o ?mpinsese pe Marie Sayles la suicid. Dar acum trebuia s?-i ia fata care conta cel mai mult pentru ea. Fata, spre ?nc?ntarea lui, ?ncepu s? schimbe direc?ia ?i s? se dep?rteze de ?coal?. Din c?te se p?rea, decisese s? nu se duc? la ore azi. Inima ?i b?tea puternic – voia s? profite de ocazie. Dar nu putea. Nu ?nc?. Trebuia s?-?i spun? s? fie r?bd?tor. Mai erau al?i oameni ?n apropiere. Peterson ?naint? ?i d?du roat? unui cvartal, for??ndu-se s? aib? r?bdare. ??i suprim? un z?mbet la bucuria care avea s? vin?. Cu ce avea de g?nd pentru fiica ei, Riley avea s? sufere ?n feluri pe care nu le-ar fi crezut posibile. De?i era ?nc? usc??iv? ?i ciudat?, fata sem?na mult cu mama ei. Asta avea s? fac? lucrurile extra satisf?c?toare. Cum se ?nv?rtea ?n jur, v?zu c? fata mergea iute de-a lungul str?zii. Trase l?ng? bordur? ?i o privi c?teva minute, p?n? ce-?i d?du seama c? o lua pe o strad? care ie?ea din ora?. Dac? avea s? mearg? pe jos singur? p?n? acas?, atunci acesta ar putea fi momentul perfect s? o ?nha?e. Inima ?i b?tea tare, vr?nd s? savureze perspectiva ?nc?nt?toare. Peterson ?ncercui un alt cvartal cu ma?ina. Oamenii trebuiau s? ?nve?e s? am?ne anumite pl?ceri. Peterson ?tia s? a?tepte p?n? la exact momentul potrivit. O recompens? am?nat? f?cea totul mai pl?cut. ?nv??ase asta din ani de o delicioas? cruzime prelungit?. Sunt at?t de multe lucruri de care s? te bucuri, se g?ndi el mul?umit. C?nd reveni ?i o v?zu din nou, Peterson r?se zgomotos. F?cea autostopul! Dumnezeu ?i z?mbea de sus ?n aceast? zi. S?-i ia via?a era ?n mod clar menit s? se ?nt?mple. Trase ma?ina l?ng? ea ?i ?i oferi cel mai pl?cut z?mbet al lui. — Te duc undeva? Fata ?i z?mbi larg. — Mersi. Ar fi super. — ?ncotro te duci? ?ntreb? el. — Locuiesc pu?in ?n afara ora?ului. Fata ?i comunic? adresa. El spuse: — E chiar ?n drumul meu. Urc?. Fata se a?ez? pe scaunul din fa??. Cu o satisfac?ie cresc?nd?, observ? c? avea p?n? ?i ochii verde-c?prui ai mamei sale. Peterson ap?s? butoanele pentru a ?ncuia u?ile ?i geamurile. Peste huruitul ?ncet al aerului condi?ionat, fata nici nu observ?. * April sim?i un val pl?cut de adrenalin? ?n timp ce ??i punea centura de siguran??. Nu mai f?cuse niciodat? autostopul. Mama ei ar face o criz? dac? ar afla. Desigur, a?a ?i trebuia mamei, se g?ndi April. Fusese de-a dreptul nasol s? o for?eze s? stea la tata asear? – ?i asta doar din cauza unor idei nebune ale ei cum c? Peterson ar fi fost ?n casa lor. Nu era adev?rat, ?i April o ?tia. Cei doi agen?i care o conduseser? acas? la tata a?a spuseser?. Din ce ??i spuseser? unul altuia, p?rea c? toat? agen?ia era de p?rere c? mama era pu?in dus? cu pluta. B?rbatul zise: — ?i ce te aduce ?n Fredericksburg? April se ?ntoarse ?i se uit? la el. Avea o ?nf??i?are pl?cut?, cu un maxilar mare, p?r mi?os ?i o barb? ?epoas?. Z?mbea. — ?coala, spuse April. — Un curs de var?? ?ntreb? b?rbatul. — Mda, spuse April. ?n mod sigur nu avea s?-i spun? c? se hot?r?se s? chiuleasc?. Nu c? ar fi ar?tat ca genul de tip care nu ar fi ?n?eles. P?rea destul de cool. Poate chiar i-ar fi pl?cut s? o ajute s? sfideze autoritatea parental?. Totu?i, era mai bine s? nu se ri?te. Z?mbetul b?rbatului deveni pu?in mali?ios. — ?i ce zice mama ta despre autostop? ?ntreb? el. April se aprinse de ru?ine. — O, e de acord cu asta, spuse ea. B?rbatul chicoti. Nu era un sunet prea pl?cut. ?i ceva ?i trecu prin minte lui April. ?ntrebase ce credea mama ei, nu ce cred p?rin?ii ei. Ce ?l f?cuse s? o spun? a?a? Traficul era relativ aglomerat at?t de aproape de ?coal? la aceast? or? diminea?a. Avea s? dureze ceva s? ajung? acas?. April sper? ca b?rbatul s? nu fac? prea mult? conversa?ie. Asta ar putea deveni de-a dreptul st?njenitor. Dar dup? c?teva str?zi ?n t?cere, April se sim?i chiar mai incomod?. B?rbatul ?ncetase s? mai z?mbeasc? ?i expresia lui i se p?rea mai degrab? ursuz?. Observ? c? toate u?ile erau ?ncuiate. Ap?s? pe furi? pe butonul de la geamul pasagerului. Nu se mi?c?. Ma?ina se opri ?n spatele unei coloane de ma?ini care a?teptau ca semaforul s? se schimbe. B?rbatul semnaliz? la st?nga. April fu cuprins? de o explozie brusc? de anxietate. — ?... trebuie s? mergem ?nainte aici, spuse ea. B?rbatul nu spuse nimic. Oare pur ?i simplu nu o auzise? Cumva, nu-?i putea face curaj s? repete. ?n plus, poate pl?nuise s? mearg? pe un traseu diferit. Dar nu, nu-?i putea da seama cum ar fi putut s? o duc? acas? din acea direc?ie. April se ?ntreb? ce s? fac?. S? ?ipe dup? ajutor? Ar fi auzit-o cineva? ?i dac? b?rbatul nu auzise ce spusese? Dac? nu voia s? fac? niciun r?u? Toat? treaba ar fi fost ?ngrozitor de jenant?. Atunci, v?zu pe cineva cunoscut merg?nd agale pe trotuar, ghiozdanul at?rnat de un um?r. Era Brian, oarecum iubitul ei ?n ultima vreme. B?tu puternic ?n geam. R?sufl? u?urat? c?nd Brian se ?ntoarse ?i o v?zu. — Vrei s? mergi cu ma?ina? mim? ea c?tre Brian. Brian r?nji ?i ?ncuviin?? din cap. — O, el e prietenul meu, spuse April. Putem s? ne oprim s?-l lu?m ?i pe el, v? rog? Se duce la mine acas? oricum. Era o minciun?. April de fapt habar nu avea unde se ducea Brian. B?rbatul se ?ncrunt? ?i pufni. Nu era deloc ?nc?ntat de asta. Avea s? se opreasc?? Inima lui April b?tea nebune?te. Brian vorbea la telefon ?n timp ce st?tea pe trotuar ?i a?tepta. Dar se uita direct la ma?in? ?i April era sigur? c? putea s?-l vad? pe ?ofer destul de limpede. Era bucuroas? s? aib? un poten?ial martor ?n cazul ?n care omul avea de g?nd ceva ur?t. B?rbatul ?l studie pe Brian ?i v?zu bine c? vorbea la telefon, ?i ?l v?zu uit?ndu-se direct la el. F?r? s? spun? un cuv?nt, b?rbatul descuie u?ile. April ?i f?cu semn lui Brian s? se urce ?n spate, a?a c? deschise u?a ?i se urc?. ?nchise u?a chiar c?nd semaforul trecea pe verde ?i coloana de ma?ini ?ncepu din nou s? se mi?te. — Mul?umesc pentru drum, domnule, spuse Brian vioi. B?rbatul nu spuse absolut nimic. Se ?ncrunta ?n continuare. — Ne duce la mine acas?, Brian, spuse April. — Grozav, r?spunse Brian. April se sim?ea ?n siguran?? acum. Dac? b?rbatul avea cu adev?rat inten?ii rele, cu siguran?? nu avea s?-i ?nha?e pe am?ndoi. ?i va conduce ?n mod cert direct la mama acas?. G?ndindu-se mai departe, April reflect? dac? s? ?i povesteasc? mamei despre b?rbat ?i suspiciunile ei ?n ceea ce-l privea. Dar nu, asta ar fi ?nsemnat s? recunoasc? faptul c? nu se dusese la ?coal? ?i c? f?cuse autostopul. Mama ar fi pedepsit-o pentru totdeauna. ?n plus, se g?ndi ea, ?oferul nu putea fi Peterson. Peterson era un criminal psihotic, nu un om obi?nuit conduc?nd o ma?in?. ?i Peterson, p?n? la urm?, era mort. Capitolul 5 Expresia ?ncordat? ?i sever? a lui Brent Meredith ?i spunea lui Riley c? nu ?i pl?cea deloc cerin?a ei. — Este un caz evident pentru mine, spuse ea. Am mai mult? experien?? dec?t oricine altcineva cu acest gen de criminal ?n serie pervers. Tocmai ?i descrisese apelul din Reedsport, Meredith av?nd maxilarul fix tot timpul. Dup? o t?cere ?ndelungat?, ?n cele din urm? Meredith oft?. — Aprob, spuse el reticent. Riley r?sufl? u?urat?. — Mul?umesc, domnule, spuse ea. — Nu-mi mul?umi, morm?i el. Fac asta ?mpotriva ra?iunii mele. Nu sunt de acord dec?t pentru c? ai aptitudinile speciale pentru a rezolva acest caz. Experien?a ta cu acest gen de criminal e unic?. ??i voi atribui un partener. Riley sim?i c?-?i pierde brusc curajul. ?tia c? momentan nu era o op?iune s? lucreze cu Bill, dar se ?ntreba dac? Meredith ?tia de ce exista o tensiune ?ntre ace?ti parteneri de lung? durat?. Se g?ndi c? cel mai probabil Bill ?i spusese pur ?i simplu lui Meredith c? voia s? r?m?n? aproape de cas? momentan. — Dar domnule -, ?ncepu ea. — Niciun dar, spuse Meredith. ?i gata cu ?mecheriile tale de lup singuratic. Nu e inteligent ?i este ?mpotriva politicii. Ai fost aproape omor?t? mai mult de o singur? dat?. Regulile sunt reguli. ?i ?ncalc ?i-a?a destule acum c? nu te trimit ?n concediu dup? ultimele incidente. — Da, domnule, spuse Riley ?ncet. Meredith ??i frec? b?rbia, ?n mod evident lu?nd ?n considerare toate variantele. Spuse: — Agentul Vargas va merge cu tine. — Lucy Vargas? ?ntreb? Riley. Meredith ?ncuviin?? doar din cap. Lui Riley nu-i sur?dea ideea. — A fost ?n echipa care a venit la mine acas? azi noapte, spuse Riley. Pare foarte impresionant? ?i ?mi place de ea – dar e ?ncep?toare. Sunt obi?nuit? s? lucrez cu cineva mai experimentat. Meredith z?mbi larg. — Notele ei la academie au fost mult peste medie. ?i, da, e t?n?r?. E rar ca un student proasp?t ie?it din academie s? fie acceptat ?n SAC. Dar ea chiar e at?t de bun?. E preg?tit? pentru o experien?? pe teren. Riley ?tia c? nu are de ales. Meredith continu?: — C?t de repede po?i fi gata de plecare? Riley derul? ?n minte preg?tirile necesare. S? vorbeasc? cu fata ei era pe primul loc pe list?. ?i ce altceva? Trusa ei de c?l?torie nu era ?n birou. Avea s? fie nevoit? s? conduc? p?n? ?n Friedericksburg, s? se opreasc? acas?, apoi s? se asigure c? April avea s? stea la tat?l ei ?i apoi s? se ?ntoarc? ?n Quantico. — Da?i-mi trei ore, spuse ea. — O s? sun pentru un avion, spuse Meredith. O s?-l anun? pe comisarul din Reedsport c? avem o echip? pe drum. S? fii la aerodrom ?n exact trei ore. Dac? ?nt?rzii, ai ?ncurcat-o. Riley se ridic? agitat? de pe scaun. — Am ?n?eles, domnule, spuse ea. Aproape ?i mul?umi din nou, dar ??i aminti ?n grab? ordinul lui contrar. P?r?si biroul f?r? s? mai rosteasc? niciun cuv?nt. * Riley ajunse acas? ?ntr-o jum?tate de or?, parc? afar? ?i se ?ndrept? ?int? spre u?a de la intrare. Trebuia s?-?i ia trusa de c?l?torie, o valiz? mic? pe care o ?inea ?n permanen?? echipat? cu cosmeticale, un halat ?i un schimb de haine. Trebuia s? le recupereze extrem de rapid ?i apoi s? se duc? ?n ora?, unde urma s? explice situa?ia lui April ?i lui Ryan. Nu era deloc ?nc?ntat? de acea parte, dar trebuia s? fie sigur? c? April era ?n siguran??. C?nd ?nv?rti cheia ?n u?a de la intrare, observ? c? era deja descuiat?. ?tia c? ?ncuiase c?nd plecase. O f?cea mereu, f?r? gre?. Toate sim?urile lui Riley intrar? ?n alert?. ??i scoase arma ?i p??i ?n?untru. Cum mergea discret prin cas?, uit?ndu-se dup? fiecare col? ?i ?n fiecare ungher, deveni con?tient? de prezen?a unui zgomot prelung, continuu. P?rea s? vin? din exterior, din spatele casei. Era muzic? – muzic? foarte tare. Ce dracu’? ?nc? atent? dup? vreun intrus, intr? ?n buc?t?rie. U?a din spate era pe jum?tate deschis? ?i o melodie pop r?suna afar?. Mirosi o arom? cunoscut?. — O, Dumnezeule, nu asta iar, ??i spuse ei ?ns??i. ??i puse arma ?napoi ?n toc ?i ie?i afar?. Bine?n?eles, April era acolo, a?ezat? la masa de picnic cu un b?iat sl?b?nog aproape de v?rsta ei. Muzica venea de la dou? boxe mici a?ezate pe masa de picnic. V?z?ndu-?i mama, ochii lui April se bulbucar? panica?i. ?ntinse m?na pe sub mas? ca s? sting? joint-ul din m?n?, ?n mod evident sper?nd s?-l fac? s? dispar?. — Nu te obosi s?-l ascunzi, spuse Riley, gonind spre mas?. ?tiu ce faci. Abia se putea face auzit? peste muzic?. Se aplec? spre player ?i ?l opri. — Mam?, nu e ceea ce pare, spuse April. — Este exact ceea ce pare, spuse Riley. D?-mi restul. D?ndu-?i ochii peste cap, April ?i ?nm?n? o pung? de plastic cu o cantitate mic? de marijuana ?n ea. — Credeam c? lucrezi, spuse April, ca ?i cum asta ar fi explicat totul. Riley nu ?tia dac? s? se simt? mai mult furioas? sau dezam?git?. O mai prinsese doar o dat? pe April fum?nd iarb?. Dar lucrurile se amelioraser? ?ntre ele ?i crezuse c? acele zile r?m?seser? ?n urma lor. Riley se holba la b?iat. — Mama, el e Brian, spuse April. E un prieten de la ?coal?. Cu o grimas? absent? ?i ochi reci, b?iatul se ?ntinse s? dea m?na cu Riley. — ?nc?ntat s? v? cunosc, doamna Paige, zise el. Riley ??i ?inu m?inile de-a lungul corpului. — Ce cau?i de fapt aici? o ?ntreb? Riley pe April. — Aici locuiesc, spuse April, ridic?nd din umeri. — ?tii ce vreau s? spun. Trebuia s? fii acas? la tat?l t?u. April nu r?spunse. Riley se uit? la ceas. Timpul se scurgea. Trebuia s? rezolve rapid aceast? situa?ie. — Spune-mi ce s-a ?nt?mplat, zise Riley. April ?ncepea s? par? cumva ru?inat?. Chiar nu era preg?tit? pentru aceast? situa?ie. — Am mers pe jos la ?coal? de la tata de-acas? de diminea??, spuse ea. M-am intersectat cu Brian ?n fa?a ?colii. Am decis s? chiulim azi. E ?n regul? dac? lipsesc din c?nd ?n c?nd. Am oricum note bune. Examenul final e abia vineri. Brian l?s? s?-i scape un r?s nervos, f?r? sens. — Mda, April chiar se descurc? grozav la cursul ?sta, doamna Paige, spuse el. E foarte tare. — Cum a?i ajuns aici? ?ntreb? Riley. April se uit? ?ntr-o parte. Riley ghici cu u?urin?? de ce fiica ei era reticent? s?-i spun? adev?rul. — O, Dumnezeule, copiilor! A?i f?cut autostopul, nu-i a?a? spuse Riley. — ?oferul era un tip cu adev?rat de treab?, foarte lini?tit, spuse April. Brian a fost cu mine tot timpul. Am fost ?n siguran??. Riley se chinui s?-?i ?in? nervii ?i vocea sub control. — De unde ?tii c? era?i ?n siguran??? April, nu trebuie niciodat? s? accep?i s? fii dus? cu ma?in? de un str?in. ?i de ce ai veni aici dup? sperietura pe care am avut-o azi noapte? Asta a fost incredibil de prostesc. ??i imaginezi dac? Peterson mai era ?nc? ?n preajm?? April z?mbi ca ?i cum ar fi ?tiut mai bine. — Haide, mam?. ??i faci prea multe griji. A?a au zis ceilal?i agen?i. I-am auzit pe doi dintre ei vorbind despre asta – tipii care m-au dus acas? la tata asear?. Au spus c? Peterson e categoric mort ?i tu pur ?i simplu nu po?i accepta asta. Au spus c? oricine a l?sat pietricelele alea a f?cut-o probabil ca o fars?. Riley fierbea. ??i dorea s?-?i poat? pune m?inile pe acei agen?i. Aveau mult tupeu s? o contrazic? pe Riley ?n raza auditiv? a fiicei sale. Se g?ndi s?-i cear? lui April numele lor, dar decise s? o lase balt?. — Ascult?-m? April, spuse Riley. Trebuie s? plec din ora? pentru c?teva zile ?ntr-o misiune. Trebuie s? plec imediat. Te duc acas? la tat?l t?u. Am nevoie s? stai acolo. — De ce nu pot s? vin cu tine? ?ntreb? April. Riley se ?ntreb? cum naiba adolescen?ii puteau fi at?t de t?mpi?i ?n leg?tur? cu anumite lucruri. — Pentru c? trebuie s? termini cursul ?sta, spuse ea. Trebuie s?-l treci sau o s? r?m?i ?n urm? cu ?coala. Engleza e obligatorie ?i ai dat-o-n bar? degeaba. ?i ?n plus, lucrez. Nu e ?ntotdeauna prudent s? fii ?n preajm? c?nd lucrez. Ar fi trebuit s? ?tii asta p?n? acum. April nu spuse nimic. — Hai ?n?untru, spuse Riley. Nu mai avem dec?t c?teva minute. Trebuie s? mai str?ng c?teva lucruri, ?i la fel ?i tu. Apoi te duc acas? la tat?l t?u. ?ntorc?ndu-se spre Brian, Riley ad?ug?: — ?i pe tine te duc acas?. — Pot s? fac autostopul, spuse Brian. Riley ?l s?get? pur ?i simplu cu privirea. — Bine, spuse Brian, p?r?nd oarecum intimidat. El ?i April se ridicar? de la mas? ?i o urmar? pe Riley ?n cas?. — Lua?i-o ?nainte ?i duce?i-v? ?n ma?in?, am?ndoi, spuse ea. Copiii p?r?sir? ascult?tori casa. Trase noul z?vor pe care ?l ad?ugase pe u?a din spate ?i merse din camer? ?n camer? asigur?ndu-se c? toate ferestrele erau ?ncuiate. ?n dormitorul ei, ??i lu? geanta de voiaj ?i se asigur? c? tot necesarul era ?n continuare ?n?untru. La plecare arunc? o privire nelini?tit? pe pat ca ?i cum pietricelele s-ar fi ?ntors. Pre? de o clip?, se ?ntreb? de ce pleca ?ntr-un alt stat ?n loc s? r?m?n? aici ?i s? ?ncerce s?-l g?seasc? pe criminalul care le pusese acolo ca s? o tachineze. ?n plus, manevra aceasta a lui April o speriase. Putea s? aib? ?ncredere ?n fiica ei s? aib? grij? de ea ?n Fredericksburg? A?a crezuse ?nainte, dar acum avea dubii. Totu?i, nu avea ce s? fac? pentru a schimba lucrurile. Se angajase ?n noul caz ?i trebuia s? plece. Cum mergea spre ma?in?, arunc? o privire ?n p?durea deas? ?i ?ntunecat?, uit?ndu-se dup? orice urm? de Peterson. Dar nu era nimeni. Capitolul 6 Riley arunc? o privire la ceasul din bord ?n timp ce ?i conducea pe copii ?ntr-o parte ?nst?rit? a Fredericksburg-ului ?i se cutremur? v?z?nd c?t de pu?in timp mai avea. Cuvintele lui Meredith ?i revenir? fulger?tor ?n minte. Dac? ?nt?rzii, ai ?ncurcat-o. Poate – doar poate – avea s? ajung? la aerodrom la timp. Nu pl?nuise dec?t s? treac? pe acas? ?i s? ia o geant?, iar acum lucrurile deveneau mult mai complicate. Se ?ntreb? dac? ar trebui s?-l sune pe Meredith ? s?-l avertizeze c? ni?te probleme de familie ar putea s? o re?in?. Nu, decise ea; ?eful ei fusese deja destul de reticent. Nu se a?tepta s? ?i acorde circumstan?e atenuante. Din fericire, adresa lui Brian era pe drumul spre casa lui Ryan. C?nd Riley trase ?n fa?a unei gr?dini imense ?i opri ma?ina, spuse: — Ar trebui s? intru ?i s? le spun p?rin?ilor t?i ce s-a ?nt?mplat. — Nu sunt acas?, spuse Brian ridic?nd din umeri. Tata e plecat de tot ?i mama nu prea d? p-aici. Ie?i din ma?in?, se ?ntoarse ?i spuse: — Mul?umesc pentru c? m-a?i condus. ?n timp ce b?iatul se ?ndrepta spre cas?, Riley se ?ntreb? ce fel de p?rin?i ??i las? copilul a?a de unul singur. Nu ?tiau ?n ce fel de necazuri poate intra un adolescent? Dar poate c? mama lui nu prea are de ales ?n privin?a asta, se g?ndi cu am?r?ciune Riley. Cine sunt eu s? judec? Imediat ce Brian intr? ?n cas?, Riley plec?. April nu spusese nimic tot drumul, ?i nu p?rea s? fie dispus? s? vorbeasc? acum. Riley nu-?i putea da seama dac? acea t?cere era bosumflare sau ru?ine. ??i d?du seama c? aparent erau multe lucruri pe care nu le ?tia despre propria ei fiic?. Riley era sup?rat? ?i pe ea ?i pe April. Numai ieri p?reau s? se ?n?eleag? mai bine. Crezuse c? April ?ncepea s? ?n?eleag? presiunea de pe un agent FBI. Dar apoi Riley insistase ca April s? mearg? la tat?l ei acas? noaptea trecut?, iar azi April se r?zvr?tea pentru c? fusese obligat? s? fac? asta. Riley ??i reaminti c? ar fi trebuit s? fie mult mai ?n?eleg?toare. ?ntotdeauna fusese un pic rebel? ea ?ns??i. ?i Riley ?tia ce ?nsemna s? pierzi o mam? ?i s? ai un tat? distant. Era de a?teptat ca April s? se team? c? acela?i lucru i se va ?nt?mpla ?i ei. E ?ngrozit? pentru siguran?a mea, realiz? Riley. ?n ultimele luni, April ??i v?zuse mama ?ndur?nd at?t r?ni fizice c?t ?i emo?ionale. Dup? sperietura cu intrusul de seara trecut?, April era cu siguran?? foarte ?ngrijorat?. Riley ??i reaminti c? trebuia s? dea mai mult? aten?ie la ceea ce ar putea sim?i fiica ei. Oricine de orice v?rst? ar putea avea dificult??i ?n a face fa?? complica?iilor din via?a lui Riley. Riley trase ?n fa?a casei pe care o ?mp?r?ise c?ndva cu Ryan. Era o cas? mare ?i frumoas? cu un cerdac la u?a lateral?, sau porte-coch?re{1} (#litres_trial_promo)cum o numea Ryan. Acum, Riley alegea s? parcheze pe strad? ?n loc s? intre pe alee p?n? sub ad?post. Nu se sim?ise niciodat? acas? aici. Cumva, traiul ?ntr-un cartier de suburbie respectabil nu i se potrivise niciodat?. C?s?toria ei, casa, cartierul, toate reprezentaser? at?t de multe a?tept?ri la care nu fusese niciodat? capabil? s? se ridice. De-a lungul anilor, Riley realizase c? se pricepea mai bine la munca ei dec?t s-ar fi priceput vreodat? la o via?? normal?. ?n cele din urm? p?r?sise c?s?toria, casa ?i cartierul, ?i asta o f?cu cu at?t mai determinat? s? se ridice la nivelul a?tept?rilor de a fi mama unei fiice adolescente. ?n timp ce April ?ncepu s? deschid? u?a de la ma?in?, Riley spuse: — Stai. April se ?ntoarse ?i se uit? la ea expectativ. F?r? s? se opreasc? m?car s? se g?ndeasc?, Riley spuse: — M-am prins. Am ?n?eles. April o privi fix cu o expresie ?ocat?. Pentru o clip?, p?ru gata s? pl?ng?. Riley se sim?i aproape la fel de surprins? ca fiica ei. Nu prea ?tia ce-i venise. ?tia doar c? acum nu era momentul pentru lec?ii de moral?, chiar dac? ar fi avut timp s? emit? una, ceea ce nu avea. De asemenea, sim?i instinctiv c? spusese exact ce trebuia. Riley ?i April ie?ir? din ma?in? ?i merser? ?mpreun? spre cas?. Nu ?tia dac? s? spere ca Ryan s? fie acas? sau nu. Nu voia s? se certe cu el ?i se hot?r?se deja s? nu-i povesteasc? despre incidentul cu marijuana. ?tia c? ar fi trebuit, dar pur ?i simplu nu avea timp s? fac? fa?? reac?iilor sale. Totu?i, trebuia s?-i explice c? avea s? fie plecat? pentru c?teva zile. Gabriela, femeia guatemalez? robust?, de v?rst? mijlocie, care lucrase ca menajera familiei timp de ani de zile, le ?nt?mpin? pe Riley ?i pe April la u??. Ochii Gabrielei erau bulbuca?i de griji. — Hija{2} (#litres_trial_promo), unde ai fost? ?ntreb? ea cu accentul ei pronun?at. — ?mi pare r?u, Gabriela, spuse April sfioas?. Gabriela se uit? mai bine la chipul lui April. Riley v?zu dup? expresia fe?ei sale c? depistase faptul c? April fumase iarb?. — Tonta! spuse Gabriela aspru. — Lo siento mucho, spuse April, p?r?nd s? regrete sincer. — Vente conmigo, spuse Gabriela. Lu?nd-o pe April ?n?untru, Gabriela se ?ntoarse ?i ?i arunc? lui Riley o privire amar?, dezaprobatoare. Riley se f?cu mic? sub acea privire. Gabriela era unul din pu?inii oameni pe lume care o intimidau cu adev?rat. Femeia se purta minunat cu April, ?i ?n acel moment p?rea s? fac? o treab? mai bun? ?n educarea ei dec?t Riley. Riley strig? dup? Gabriela: — Ryan e aici? ?ndep?rt?ndu-se, Gabriela r?spunse: — S?. Apoi strig? ?n cas?: Se?or Paige, fata dumneavoastr? s-a ?ntors. Ryan ap?ru ?n hol, ?mbr?cat ?i aranjat de plecare. P?ru surprins s? o vad? pe Riley. — Ce cau?i aici? ?ntreb? el. Unde a fost April? — A fost la mine acas?. — Ce? Dup? tot ce s-a ?nt?mplat azi noapte, ai luat-o acas?? Maxilarul lui Riley se ?ncle?t? de exasperare. — Nu am luat-o nic?ieri, spuse ea. ?ntreab-o dac? vrei s? ?tii cum a ajuns acolo. Nu am ce face dac? nu vrea s? stea cu tine. Tu e?ti singurul care poate repara asta. — Asta e numai vina ta, Riley. Ai l?sat-o s? ias? total de sub control. Pentru o frac?iune de secund?, Riley deveni furioas?. Dar furia ei se transform? ?ntr-un sentiment cople?itor c? ar putea avea dreptate. Nu era corect, dar chiar ?tia cum s? o ?mping? ?n direc?ia aceea. Riley inspir? lung ?i ad?nc ?i spuse: — Uite ce, plec din ora? pentru c?teva zile. Am un caz ?n nordul statului New York. April trebuie s? stea aici ?i trebuie s? stea locului. Te rog explic?-i situa?ia Gabrielei. — Explic?-i tu situa?ia Gabrielei, s?ri Ryan. Trebuie s? m? ?nt?lnesc cu un client. Chiar acum. — ?i eu am un avion de luat. Chiar acum. R?maser? o clip? privindu-se fix unul pe cel?lalt. Cearta lor ajunsese ?ntr-un impas. Uit?ndu-se ?n ochii lui, Riley ??i reaminti c? ?l iubise c?ndva. ?i el p?ruse s? o iubeasc? tot at?t de mult. Asta fusese pe vremea c?nd am?ndoi erau tineri ?i s?raci, ?nainte ca el s? devin? un avocat de succes ?i ea un agent FBI. Nu putu s? nu observe c? era ?n continuare un b?rbat foarte ar?tos. F?cea eforturi mari ca s? arate a?a ?i petrecea multe ore ?n sala de sport. Riley ?tia prea bine ?i c? avusese multe femei ?n via?a lui. Asta f?cea parte din problem? – se bucura de libertatea lui de burlac prea mult ca s? se ?ngrijeasc? de educarea fiicei lor. Nu c? eu a? fi mai breaz?, se g?ndi ea. Atunci Ryan spuse: — Mereu e vorba de jobul t?u. Riley ??i ?n?bu?i furia. Dezb?tuser? de at?tea ori subiectul. Munca ei era cumva ?i prea periculoas? ?i foarte nesemnificativ?. Munca lui era tot ce conta, pentru c? el c??tiga mult mai mul?i bani ?i pentru c? el pretindea s? schimbe cu adev?rat ceva pe lume. De parc? rezolvarea de procese pentru clien?i boga?i ?nsemna mai mult dec?t r?zboiul f?r? sf?r?it al lui Riley ?mpotriva r?ului. Dar acum nu se putea l?sa t?r?t? din nou ?n aceast? veche disput?. Niciunul dintre ei nu c??tiga oricum niciodat?. — Vorbim c?nd m? ?ntorc, spuse ea. Se ?ntoarse ?i se ?ndep?rt? de cas?. ?l auzi pe Ryan ?nchiz?nd u?a ?n spatele ei. Riley se urc? ?n ma?in? ?i plec?. Mai avea mai pu?in de o or? ca s? ajung? ?napoi ?n Quantico. I se ?nv?rtea capul. At?t de multe se ?nt?mplaser? at?t de repede. Doar cu pu?in timp ?nainte decisese s? preia un caz nou. Acum se ?ntreba dac? era un lucru bun. Nu numai c? April avea dificult??i ?n a face fa?? acestor lucruri, dar era sigur? c? Peterson se ?ntorsese ?n via?a ei. Dar ?ntr-un fel, avea sens. At?t timp c?t April st?tea cu tat?l ei, era ?n afara pericolului de a pica ?n ghearele lui Peterson. ?i Peterson nu avea s? r?peasc? alte victime ?n absen?a lui Riley. Pe c?t de nedumerit? era despre el, Riley ?tia un lucru sigur. Doar ea era ?inta lui pentru r?zbunare. Ea ?i nimeni altcineva, era destinat? a fi urm?toarea lui victim?. ?i avea s?-i fac? bine s? fie departe de el pentru o vreme. ??i reaminti ?i de o lec?ie dur? pe care o ?nv??ase ?n timpul ultimului ei caz – s? nu se lupte cu tot r?ul din lume ?n acela?i timp. Se rezuma la un simplu motto: C?te un monstru pe r?nd. ?i acum era pe urmele unei brute excep?ional de violente. Un b?rbat despre care ?tia c? va lovi din nou ?n cur?nd. Capitolul 7 B?rbatul ?ncepu s? ?ntind? buc??i de lan? pe masa lung? de lucru din subsolul s?u. Era ?ntuneric afar?, dar toate acele zale de o?el inoxidabil erau lucioase ?i str?lucitoare sub sclipirea unui singur bec. ?ntinse unul din lan?uri pe toat? lungimea lui. Zgomotul metalic ?i st?rni amintiri teribile de c?nd fusese ?nc?tu?at, ?nchis ?n cu?c? ?i torturat cu lan?uri ca acestea. Dar era a?a cum ??i tot spunea ?n sinea lui: Trebuie s? ?mi ?nfrunt fricile. ?i pentru a face asta trebuia s?-?i dovedeasc? autoritatea asupra lan?urilor ?ns??i. Prea des ?n trecut lan?urile de?inuser? controlul asupra lui. Era p?cat c? cineva trebuia sufere din cauza asta. Timp de cinci ani crezuse c? trecuse peste toat? treaba asta. ?l ajutase foarte mult c?nd biserica ?l angajase ca paznic de noapte. ?i pl?cuse slujba aceea, m?ndru de autoritatea care venea cu ea. ?i pl?cuse s? se simt? puternic ?i util. Dar luna trecut?, ?i luaser? aceast? slujb?. Aveau nevoie de cineva cu aptitudini de securitate, spuseser?, ?i calific?ri mai bune – cineva mai mare ?i mai puternic. ?i promiseser? s?-l p?streze pentru lucrul ?n gr?din?. Ar fi c??tigat ?n continuare suficien?i bani pentru a pl?ti chiria la aceast? c?su?? mic?. Chiar ?i a?a, pierderea acelui job, pierderea autorit??ii pe care i-o d?dea, ?l tulburase, ?l f?cuse s? se simt? neputincios. Acel imbold sc?p? din nou de sub control – acea disperare s? nu fie neputincios, acea nevoie frenetic? s?-?i impun? controlul asupra lan?urilor pentru ca ele s? nu-l prind? din nou. Mai ?ncercase s? fug? de imbold, ca ?i cum ar fi putut s?-?i lase ?ntunecimea interioar? chiar acolo ?n subsol. Data trecut?, condusese tocmai p?n? ?n Reedsport, sper?nd s? scape de el. Dar nu putu. Nu ?tia de ce nu putea. Era un om bun, cu o inim? bun? ?i ?i pl?cea s? fac? favoruri. Dar mai devreme sau mai t?rziu, bun?tatea lui se ?ntorcea ?ntotdeauna ?mpotriva sa. C?nd o ajutase pe acea femeie, infirmiera aceea, s?-?i care cump?r?turile p?n? la ma?in? ?n Reedsport, ?i z?mbise ?i spuse, „Ce b?iat bun!” Tres?ri la amintirea acelui z?mbet ?i a acelor cuvinte. „Ce b?iat bun!” Mama lui z?mbise ?i spusese astfel de lucruri, chiar ?i c?nd ?inea lan?ul de pe piciorul lui prea scurt ca s? poat? ajunge la ceva de m?ncare sau chiar s? vad? afar?. ?i m?icu?ele, ?i ele z?mbiser? ?i spuseser? astfel de lucruri c?nd se uitau la el prin mica deschiz?tur? p?trat? din u?a micii lui ?nchisori. „Ce b?iat bun!” Nu toat? lumea fusese nemiloas?, ?tia asta. Majoritatea oamenilor chiar ?i voiau binele, mai ales ?n acest or??el ?n care se stabilise de mult? vreme. ?l ?i pl?ceau. Dar de ce p?rea toat? lumea s?-l priveasc? ca pe un copil – ?i un copil handicapat pe deasupra? Avea dou?zeci ?i ?apte de ani ?i ?tia c? era excep?ional de iste?. Avea mintea plin? de g?nduri geniale ?i rar ?nt?lnise o problem? pe care s? nu o poat? rezolva. Dar bine?n?eles c? ?tia de ce oamenii ?l vedeau a?a. Era pentru c? abia putea s? vorbeasc?. Se b?lb?ise f?r? speran?? toat? via?a ?i abia dac? ?ncerca vreodat? s? vorbeasc?, de?i ?n?elegea tot ce spuneau ceilal?i oameni. ?i era mic ?i firav ?i tr?s?turile lui erau ?ndesate ?i infantile, ca cele ale cuiva care s-ar fi n?scut cu vreun defect congenital. ?ntemni?at? ?n acel craniu u?or diform era o minte remarcabil?, z?d?rnicit? ?n dorin?a sa de a face lucruri geniale ?n lume. Nimeni nu ?tia asta. Absolut nimeni. Nici m?car doctorii de la spitalul psihiatric nu ?tiuser?. Era ironic. Oamenii nu credeau c? ?tie cuvinte ca ironic. Dar ?tia. Acum se trezi pip?ind nervos un nasture ?n m?n?. ?l smulsese de pe bluza infirmierei c?nd o ag??ase sus. Amintindu-?i de ea, se uit? la p?tu?ul ?n care o ?inuse legat? ?n lan?uri mai bine de o s?pt?m?n?. ??i dorise s?-i poat? vorbi, s?-i explice c? nu inten?iona s? fie crud ?i c? doar sem?na at?t de mult cu mama lui ?i cu m?icu?ele, mai ales ?n uniforma aia a ei de infirmier?. Imaginea ei ?n acea uniform? ?l perturbase. Fusese la fel cu femeia de acum cinci ani, paznic la ?nchisoare. Cumva ambele femei se contopir? ?n mintea lui cu mama sa ?i cu m?icu?ele ?i cu angaja?ii spitalului. Luptase o b?t?lie pierdut? numai s? ?i disting?. Era o u?urare s? fi terminat cu ea. Era o responsabilitate teribil?, s? o ?in? legat? a?a, d?ndu-i ap?, ascult?nd-o gem?nd prin lan?ul pe care ?l folosise drept c?lu?. Desf?cuse c?lu?ul doar pentru a-i pune un pai ?n gur? pentru ap? din c?nd ?n c?nd. Atunci ?ncercase s? ?ipe. Dac? doar ar fi putut s?-i explice c? nu trebuie s? ?ipe, c? erau vecini peste strad? care nu trebuiau s? aud?. Dac? doar ar fi putut s?-i spun?, poate c? ar fi ?n?eles. Dar nu i-a putut explica, nu cu b?lb?iala lui zadarnic?. ?n schimb, ?ncercase mute?te s? o amenin?e cu un brici cu lama dreapt?. Pe termen lung, nici m?car amenin?area nu func?ionase. Atunci luase decizia s? ?i despice g?tul. Apoi o dusese ?napoi ?n Reedsport ?i o at?rnase a?a, s? o vad? toat? lumea. Nu era sigur de ce. Poate era o avertizare. M?car dac? oamenii ar putea ?n?elege. Dac? ar putea, nu ar mai fi nevoit s? fie at?t de nemilos. Poate c? era ?i felul lui de a spune lumii ce r?u ?i p?rea. Pentru c? ?i p?rea r?u. Avea s? se duc? la flor?rie m?ine ?i s? cumpere flori – un buche?el ieftin – pentru familie. Nu ar putea vorbi florarului, dar ar putea scrie instruc?iuni simple. Cadoul avea s? fie anonim. ?i dac? ar g?si un loc bun ?n care s? se ascund?, ar sta ?n apropierea morm?ntului c?nd o ?nmorm?ntau, ?nclin?ndu-?i capul ca orice alt ?ndoliat. ?ntinse bine ?nc? un lan? pe bancul de lucru, str?ng?ndu-i capetele c?t putu de tare, aplic?ndu-?i toat? for?a, amu?indu-i z?ng?neala. Dar, ?n ad?ncul sufletului, ?tia c? asta nu era suficient pentru a-l face st?p?nul lan?urilor. Pentru asta, era nevoit s? pun? din nou la treab? lan?urile. ?i avea s? foloseasc? una din c?m??ile de for?? pe care le mai avea ?n posesie. Cineva trebuia s? fie legat, a?a cum fusese el. Altcineva va trebui s? sufere ?i s? moar?. Capitolul 8 Imediat ce Riley ?i Lucy cobor?r? din avionul FBI-ului, un poli?ist t?n?r ?n uniform? veni spre ele, travers?nd pista ?n grab?. — Frate, ce m? bucur s? v? v?d, spuse el. Comisarul Alford e furios. Dac? nu d? cineva jos imediat corpul lui Rosemary, risc? s? fac? un infarct. Reporterii sunt deja c?lare pe noi. Eu sunt Tim Boyden. Moralul lui Riley dec?zu ?n timp ce ea ?i Lucy se prezentau. Prezen?a at?t de rapid? a presei la fa?a locului era un semn sigur de probleme. Cazul pornea cu st?ngul. — V? pot ajuta s? duce?i ceva? ?ntreb? ofi?erul Boyden. — Ne descurc?m, spuse Riley. Ea ?i Lucy nu aveau dec?t dou? gen?i mici. Ofi?erul Boyden indic? un punct de-a lungul pistei. — Ma?ina e aici, spuse el. To?i trei se ?ndreptar? iute spre ma?in?. Riley se a?ez? pe scaunul pasagerului ?n fa??, iar Lucy pe bancheta din spate. — Suntem la doar dou? minute de ora?, spuse Boyden ?ncep?nd s? conduc?. Mam?, nu-mi vine s? cred ce se ?nt?mpl?. S?raca Rosemary. Toat? lumea o pl?cea a?a de mult. Mereu ajuta oamenii. C?nd a disp?rut acum dou? s?pt?m?ni, ne-a fost fric? tuturor de ce-i mai r?u. Dar nu ne puteam imagina... Vocea i se stinse ?i ??i scutur? capul oripilat. Lucy se aplec? ?n fa?? de pe bancheta din spate. — Am ?n?eles c? a?i mai avut un criminal ca acesta, spuse ea. — Mda, pe vremea c?nd ?nc? eram la liceu, spuse Boyden. Nu tot aici ?n Reedsport, totu?i. Era aproape de Eubanks, mai departe spre sud de-a lungul r?ului. Un corp ?n lan?uri, exact ca Rosemary. Purt?nd ?i o c?ma?? de for??. Are dreptate ?eful? Avem de-a face cu un criminal ?n serie? — Nu ne putem exprima deocamdat?, spuse Riley. Adev?rul era c? Riley credea c? ?eful avea probabil dreptate. Dar t?n?rul ofi?er p?rea deja destul de sup?rat. Nu avea niciun rost s?-l alarmeze ?i mai mult. — Nu-mi vine s? cred, spuse Boyden, scutur?ndu-?i din nou capul. Un or??el dr?gu? ca al nostru. O doamn? dr?gu?? ca Rosemary. Nu-mi vine s? cred. Cum intrau ?n ora?, Riley v?zu dou? dube cu echipe de ?tiri TV pe micu?a strad? principal?. Un elicopter cu logo-ul unui post de televiziune se ?nv?rtea deasupra ora?ului. Boyden conduse p?n? la o barier? unde se adunase un mic grup de reporteri. Un ofi?er f?cu loc ma?inii printre ei. Doar c?teva secunde mai t?rziu, Boyden trase ma?ina l?ng? o por?iune de linii de tren. Acolo era corpul, at?rn?nd de un st?lp electric. C??iva poli?i?ti ?n uniform? st?teau la c??iva metri de el. Cum cobora din ma?in?, Riley ?l recunoscu pe Comisarul Raymond Alford galop?nd spre ea. Nu p?rea deloc ?nc?ntat. — Sper c? ave?i un motiv al dracu’ de bun s? ne ?ine?i cu corpul at?rnat a?a aici, spuse el. Ne-am trezit ?ntr-o situa?ie de co?mar. Primarul amenin?? s?-mi ia insigna. Riley ?i Lucy ?l urmar? p?n? la corp. ?n lumina dup?-amiezii t?rzii p?rea chiar mai ciudat dec?t p?ruse ?n pozele pe care Riley le v?zuse pe calculatorul ei. Lan?urile din o?el inoxidabil str?luceau ?n lumina soarelui. — Presupun c? a?i restric?ionat locul, ?i spuse Riley lui Alford. — Am f?cut c?t de bine am putut, spuse Alford. Am blocat zona suficient de departe ?nc?t nimeni s? nu poat? vedea corpul except?nd de pe r?u. Am redirec?ionat trenurile s? ocoleasc? ora?ul. Asta le ?ncetine?te ?i le d? peste cap orarele. A?a trebuie s? fi aflat posturile de ?tiri din Albany c? se ?nt?mpl? ceva. Cu siguran?? nu au aflat de la oamenii mei. ?n timp ce Alford vorbea, vocea sa fu acoperit? de elicopterul televiziunii care plana exact deasupra lor. Renun?? la ?ncercarea de a spune ce voia s? spun?. Riley putea citi obscenit??ile de pe buzele sale ?n timp ce se uita la aeronav?. F?r? s? se ridice, elicopterul se ?ndep?rt? ?nv?rtindu-se ?ntr-un cerc. Pilotul voia ?n mod evident s? revin? roat? ?n zon?. Alford ??i scoase telefonul mobil. C?nd i se r?spunse, zbier?: — ?i-am spus s?-?i ?ii departe de locul faptei nenorocitul de elicopter. Acum spune-i pilotului t?u s?-?i duc? dihania la o sut? cincizeci de metri ?n?l?ime. Asta e legea. Dup? expresia lui Alford, Riley b?nui c? persoana de la cel?lalt cap?t i se ?mpotrivea. ?n cele din urm?, Alford spuse: — Dac? nu-?i iei pas?rea aia imediat de aici, reporterii t?i vor fi exclu?i din conferin?a de pres? pe care o voi da dup?-amiaza asta. Chipul i se relax? pu?in. Se uit? ?n sus ?i a?tept?. Dup? cum era de a?teptat, dup? c?teva momente elicopterul se ridic? la o ?n?l?ime mai mult dec?t rezonabil?. Zgomotul motorului s?u ?nc? umplea atmosfera cu un huruit strident ?i constant. — Doamne, sper s? nu mai avem de-a face cu prea multe d-astea, m?r?i Alford. Poate c?nd d?m corpul jos o s? fie mai pu?in? atrac?ie pentru ei. Totu?i, pe termen scurt, presupun c? exist? un avantaj. Hotelurile ?i pensiunile au ceva mai mul?i clien?i. Restaurantele la fel – reporterii trebuie s? m?n?nce. Dar pe termen lung? E de r?u dac? turi?tii se tem s? vin? ?n Reedsport. — A?i f?cut o treab? bun? ?in?ndu-i la distan?? de locul faptei, spuse Riley. — Presupun c? am rezolvat m?car at?t, spuse Alford. Haide?i s? ?ncheiem odat? cu asta. Alford le conduse pe Riley ?i Lucy ?i mai aproape de corp. Hamul era legat de o fr?nghie groas? care trecea printr-un scripete de inox ata?at de traversa ?nalt?. Restul fr?nghiei cobora drept la p?m?nt. Riley putea s?-i vad? chipul femeii acum. Din nou, asem?narea ei cu Marie o travers? ca un ?oc electric – aceea?i durere t?cut? ?i acela?i chin pe care chipul prietenei ei le afi?ase dup? ce se sp?nzurase. Ochii bulbuca?i ?i lan?ul pus c?lu? ?n gur? f?ceau ca imaginea s? fie cu at?t mai deranjant?. Riley se uit? la noul ei partener s? vad? cum reac?ioneaz?. Cumva spre surprinderea ei, v?zu c? Lucy lua deja noti?e. — E primul ta scen? a unei crime? o ?ntreb? Riley. Lucy ?nclin? pur ?i simplu din cap ?n timp ce scria ?i observa. Riley consider? c? reac?iona extrem de bine la vederea cadavrului. Mul?i ?ncep?tori ar fi vomitat ?n bosche?i p?n? acum. La polul opus, Alford p?rea categoric s? se simt? r?u. Chiar ?i dup? at?tea ore, nu se obi?nuise cu priveli?tea. Pentru binele lui, Riley sper? s? nu fie nevoit s? se obi?nuiasc? niciodat?. — Nu prea miroase ?nc?, spuse Alford. — Nu ?nc?, spuse Riley. Se afl? ?nc? la stadiul de autoliz?, ?n mare parte doar celulele interne care se dezintegreaz?. Nu e suficient de cald pentru a gr?bi procesul de putrefac?ie. Corpul nu a ?nceput ?nc? s? se altereze din interior. Atunci mirosul va deveni cu adev?rat ur?t. Alford p?rea din ce ?n ce mai palid auzind acest fel de a vorbi. — Dar rigor mortis? ?ntreb? Lucy. — Este ?n rigor complet, sunt sigur?, spuse Riley. Va fi probabil pentru ?nc? doisprezece ore. Lucy tot nu p?rea deloc tulburat?. Doar continua s? ?nsemneze mai multe noti?e. — A?i depistat cum a prins-o criminalul acolo sus? ?l ?ntreb? Lucy pe Alford. — Avem o idee destul de clar?, spuse Alford. S-a c???rat ?i a pus pe pozi?ii scripetele. Apoi a tras corpul p?n? sus. Se vede cum e fixat. Alford indic? un m?nunchi de greut??i din fier care se aflau l?ng? linii. Fr?nghia era legat? prin g?urile din greut??i, ?nnodat? cu grij? pentru a nu se desface. Greut??ile erau genul care ar fi putut fi g?site ?n aparatele de fitness din s?lile de sport. Lucy se aplec? ?i examin? greut??ile mai de-aproape. — E aproape suficient? greutate aici pentru a contrabalansa complet corpul, spuse Lucy. Ciudat c? a t?r?t dup? el toate greut??ile astea. Te-ai g?ndi c? ar fi legat pur ?i simplu fr?nghia direct de st?lp. — Ce ??i spune asta? ?ntreb? Riley. Lucy se g?ndi o clip?. — E mic ?i nu prea puternic, spuse Lucy. Scripetele nu i-a dat suficient? p?rghie de unul singur. A avut nevoie de greut??i ca s?-l ajute. — Foarte bine, spuse Riley. Apoi indic? spre partea opus? liniilor de tren. Pe o ?ntindere scurt?, o urm? par?ial? de cauciuc vira brusc de pe trotuar pe p?m?nt. ?i se poate vedea c? ?i-a tras vehiculul foarte aproape. A fost nevoit. Nu ar fi putut s? t?rasc? trupul prea departe de unul singur. Riley examin? solul din jurul st?lpului electric ?i g?si scobituri ascu?ite ?n p?m?nt. — Se pare c? a folosit o scar?, spuse ea. — Mda, ?i am g?sit scara, spuse Alford. Haide?i, o s? v? ar?t. Alford le conduse pe Riley ?i Lucy peste liniile de tren ?ntr-un depozit uzat de vreme construit din o?el ondulat. Un lac?t spart at?rna de z?vorul u?ii. — Se poate vedea cum a intrat aici, spuse Alford. A fost destul de u?or. Un patent ar fi rezolvat treaba. Depozitul ?sta nu e folosit pentru mare lucru, doar depozitare pe termen lung, a?a c? nu e prea securizat. Alford deschise u?a ?i aprinse luminile fluorescente din tavan. Locul era, ?ntr-adev?r, aproape gol, cu excep?ia c?torva l?zi de transport n?v?lite de p?nze de p?ianjen. Alford indic? o scar? ?nalt? sprijinit? de peretele de l?ng? u??. — Asta e scara, spuse el. Am g?sit p?m?nt proasp?t pe picioarele ei. E probabil de aici ?i criminalul ?tia de ea. A intrat prin efrac?ie, a t?r?t-o afar? ?i s-a urcat pe ea ca s? fixeze scripetele. Odat? ce a ridicat corpul unde ??i dorea, a t?r?t scara ?napoi. Pe urm? a plecat. — Poate c? a luat ?i scripetele tot din depozit, suger? Lucy. — Intrarea ?n depozit e luminat? noaptea, spuse Alford. Deci este ?ndr?zne? ?i pun pariu c? e destul de rapid, chiar dac? nu e prea puternic. ?n acel moment se auzi o trosnitur? zgomotoas?, ascu?it?, de afar?. — Ce naiba? zbier? Alford. Riley ?n?elese imediat c? fusese un foc de arm?. Capitolul 9 Alford ??i scoase arma ?i se repezi afar? din depozit. Riley ?i Lucy ?l urmar? cu m?inile pe arme. Afar?, ceva plana ?n cercuri deasupra st?lpului de care at?rna cadavrul. Scotea un b?z?it constant. T?n?rul ofi?er Boyden avea arma scoas?. Tocmai tr?sese ?n mica dron? care ?ncercuia corpul ?i era gata s? mai trag? o dat?. — Boyden, las? naibii arma aia jos! strig? Alford. ??i puse propria arm? ?n toc. Boyden se ?ntoarse surprins spre Alford. Chiar c?nd ??i cobora arma, drona se ridic? mai sus ?i se ?ndep?rt?. — Ce naiba ai crezut c? faci tr?g?nd a?a cu arma? m?r?i el la Boyden. — Protejam locul faptei, spuse Boyden. E probabil vreun blogger care face poze. — Probabil, spuse Alford. ?i nici mie nu-mi place c?tu?i de pu?in. Dar e ilegal s? tragi ?n chestiile alea. ?n plus, e o zon? populat?. Ar trebui s? ?tii mai bine de at?t. Boyden plec? capul ru?inat. — ?mi pare r?u, domnule, spuse el. Alford se ?ntoarse spre Riley. — Drone, la dracu’! spuse el. Chiar ur?sc secolul dou?zeci ?i unu. Agent Paige, spune?i-mi v? rog c? putem da jos cadavrul acum. — Mai ave?i ?i alte fotografii ?n afar? de cele pe care le-am v?zut? ?ntreb? Riley. — O gr?mad?, cu fiecare detaliu, spuse Alford. Le pute?i vedea la mine ?n birou. Riley ?ncuviin?? din cap. — Am v?zut ce aveam nevoie s? v?d aici. ?i a?i f?cut o treab? bun? ?n a ?ine scena sub control. Da?i-i drumul ?i da?i-o jos. Alford ?i spuse lui Boyden. — Cheam?-l pe coronerul districtului. Spune-i c? poate s? nu mai taie frunz? la c?ini. — Da, ?efu’, spuse Boyden, sco??ndu-?i telefonul mobil. — Haide?i, le spuse Alford lui Riley ?i Lucy. Le conduse la ma?ina lui de poli?ie. C?nd se urcar? ?i fur? gata de plecare, un poli?ist le f?cu loc dincolo de barier? spre strada principal?. Riley observ? atent ruta. Criminalul ar fi circulat cu propriul vehicul pe aceea?i rut? pe care ?i Boyden ?i Alford o foloseau. Nu mai era nicio alt? cale ?n zona dintre depozit ?i liniile de tren. P?rea probabil ca cineva s? fi v?zut vehiculul criminalului, de?i nu li s-ar fi p?rut neobi?nuit. Departamentul de poli?ie din Reedsport nu era nimic mai mult dec?t o vitrin? de c?r?mid? chiar pe strada principal? a ora?ului. Alford, Riley ?i Lucy intrar? ?i luar? loc ?n biroul comisarului. Alford puse un teanc de dosare pe birou. — Aici e tot ce avem, spuse el. Dosarul complet referitor la vechiul caz de acum cinci ani ?i tot ce ?tim p?n? acum despre crima de azi noapte. Riley ?i Lucy luar? fiecare c?te un dosar ?i ?ncepur? s? ?l frunz?reasc?. Aten?ia lui Riley fu captat? de fotografiile de la primul caz. Ambele femei erau de v?rste asem?n?toare. Prima lucrase ?ntr-o ?nchisoare, ceea ce o punea ?ntr-o oarecare m?sur? ?n pericolul unei posibile victimiz?ri. Dar a doua ar fi considerat? o victim? cu risc sc?zut. ?i nu era nicio indica?ie cum c? vreuna dintre ele ar fi frecventat baruri sau alte locuri care le-ar fi f?cut ?n mod special vulnerabile. ?n ambele cazuri, cei care le cunoscuser? pe femei le descriseser? ca fiind prietenoase, s?ritoare ?i conformiste. ?i totu?i, trebuia s? existe vreun factor care s?-l atrag? pe criminal la aceste femei ?n special. — A?i f?cut ceva progrese ?n cazul crimei Marlei Blainey? ?l ?ntreb? Riley pe Alford. — A fost sub jurisdic?ia poli?iei din Eubanks. Inspectorul principal Lawson. Dar am lucrat cu el pe caz. Nu am aflat nimic util. Lan?urile erau total obi?nuite. Criminalul le-ar fi putut lua de la orice magazin de bricolaj. Lucy se aplec? spre Riley pentru a se uita la acelea?i poze. — Totu?i, a cump?rat o gr?mad?, spuse Lucy. Ai crede c? vreun angajat ar fi observat pe cineva care cump?r? at?tea lan?uri. Alford ?ncuviin?? din cap. — Mda, asta am crezut ?i noi la momentul respectiv. Dar am contactat magazinele de bricolaj de peste tot prin zon?. Niciun angajat nu a remarcat nicio astfel de v?nzare neobi?nuit?. Trebuie s? le fi cump?rat c?te pu?ine o dat?, pe ici pe colo, f?r? s? atrag? prea mult? aten?ie. P?n? c?nd a comis crima, avea o gr?mad? la ?ndem?n?. Poate c? ?nc? mai are. Riley se uit? mai atent la c?ma?a de for?? pe care o purta femeia. P?rea identic? cu cea folosit? pentru legarea victimei din noaptea trecut?. — Dar c?ma?a de for??? ?ntreb? Riley. Alford ridic? din umeri. — Ai zice c? a?a ceva va fi u?or de identificat. Dar nu am g?sit nimic. Face parte din dotarea standard ?n spitalele psihiatrice. Am verificat toate spitalele din tot statul, inclusiv unul foarte aproape de aici. Nimeni nu a observat nicio c?ma?? de for?? lips? sau furat?. Lini?tea se a?ternu ?n timp ce Riley ?i Lucy continuar? s? se uite peste rapoarte ?i fotografii. Corpurile fuseser? l?sate la o distan?? de ?aisprezece metri unul de cel?lalt. Asta indica faptul c? uciga?ul nu locuia prea departe. Dar cadavrul primei femei fusese aruncat f?r? tact pe marginea unui r?u. ?n cei cinci ani dintre crime, atitudinea uciga?ului se schimbase ?ntr-un fel. — ?i ce p?rere ave?i de tipul ?sta? ?ntreb? Alford. De ce c?ma?a de for?? ?i toate lan?urile astea? Nu pare s? exagereze? Riley se g?ndi o clip?. — Nu ?n mintea lui, spuse ea. E vorba de putere. Nu vrea s?-?i restric?ioneze victimele doar fizic ci ?i simbolic. Criminalul vrea s? sublinieze acest aspect. — Dar de ce femei? ?ntreb? Lucy. Dac? vrea s?-?i subjuge victimele, nu ar fi mult mai dramatic cu b?rba?i? — E o ?ntrebare bun?, r?spunse Riley. Rev?zu ?n minte locul crimei – c?t de grijuliu fusese contrabalansat corpul. — Dar aminte?te-?i, nu e prea puternic, spuse Riley. Poate fi ?n parte o chestiune de alegere a unor ?inte mai u?oare. Femei de v?rst? mijlocie ca acestea ar opune mai pu?in? rezisten??. Dar probabil c? ?i reprezint? ceva ?n mintea lui. Nu au fost alese ca indivizi, ci ca femei – ?i ceea ce or reprezenta femeile pentru el. Alford l?s? s?-i scape un bomb?nit cinic. — Deci spune?i c? nu a fost nimic personal, zise el. Nu e ca ?i cum aceste femei au f?cut ceva ca s? fie r?pite ?i ucise. Nu e ca ?i cum criminalul chiar credea c? o meritau ?n mod special. — A?a se ?nt?mpl? de obicei, spuse Riley. ?n ultimul meu caz, criminalul viza femei care cump?rau p?pu?i. Nu-i p?sa cine erau. Tot ce conta era c? le vedea cump?r?nd o p?pu??. Lini?tea c?zu din nou. Alford se uit? la ceasul de m?n?. — Am o conferin?? de pres? ?n aproximativ o jum?tate de or?, spuse el. Mai e ceva de discutat ?nainte de asta? Riley spuse: — P?i, cu c?t agentul Vargas ?i cu mine putem interoga mai repede familia cea mai apropiat? a victimei, cu at?t mai bine. Disear?, dac? e posibil. Alford se ?ncrunt? ?ngrijorat. — Nu cred, zise el. So?ul ei a murit t?n?r, poate acum cincisprezece ani. Tot ce mai are sunt doi copii adul?i, un b?iat ?i o fat?, am?ndoi cu familiile lor. Locuiesc chiar ?n ora?. Oamenii mei i-au interogat toat? ziua. Sunt foarte epuiza?i ?i tulbura?i. Haide?i s?-i l?s?m p?n? m?ine ?nainte s?-i mai supunem la un alt interogatoriu. Riley v?zu c? Lucy era gata s? protesteze, a?a c? o opri cu un gest t?cut. Era inteligent din partea lui Lucy s? vrea s? interogheze familia imediat. Dar Riley ?tia mai bine dec?t s? fac? valuri ?n r?ndul for?ei de ordine locale, mai ales dac? p?reau s? fie la fel de competen?i ca Alford ?i echipa lui. — ?n?eleg, spuse Riley. Haide?i s? ?ncerc?m m?ine diminea??. Dar familia primei victime? — Cred c? ?nc? mai sunt ceva rude ?n Eubanks, spuse Alford. O s? m? interesez. Haide?i s? nu ne gr?bim. Criminalul nu e gr?bit, p?n? la urm?. Ultima lui crim? a fost acum cinci ani ?i e pu?in probabil c? va ac?iona din nou cur?nd. Haide?i s? ne acord?m timp s? facem lucrurile bine. Alford se ridic? de pe scaun. — Ar trebui s? m? preg?tesc pentru conferin?a de pres?, zise el. Vre?i s? participa?i? Ave?i vreo declara?ie de f?cut? Riley reflect? asupra propunerii. — Nu, nu cred, spuse ea. E mai bine ca FBI-ul s? r?m?n? discret deocamdat?. Nu vrem ca uciga?ul s? simt? c? i se face prea mult? publicitate. Ar putea fi mai ?nclinat s? se afi?eze dac? nu crede c? prime?te aten?ia cuvenit?. Momentan, e bine ca dumneavoastr? s? fi?i figura pe care o v?d oamenii. — Bine atunci, pute?i s? v? instala?i, spuse Alford. Am rezervat dou? camere la o pensiune local? pentru dumneavoastr?. Ave?i ?i o ma?in? afar? la dispozi?ie. ?i glis? pe mas? lui Riley formularul de rezervare ?i un set de chei de la ma?in?. Ea ?i Lucy p?r?sir? sediul. * Mai t?rziu, pe sear?, Riley st?tea pe un divan la fereastra bovindou care d?dea spre strada principal? din Reedsport. Amurgul se a?ternuse ?i luminile se aprindeau pe strad?. Aerul de noapte era cald ?i pl?cut ?i totul era lini?tit, f?r? niciun reporter ?n zare. Alford rezervase pentru Riley ?i Lucy dou? camere minunate la etajul doi al pensiunii. Proprietara locului le servise o cin? delicioas?. Apoi Riley ?i Lucy petrecuser? o or? ?i ceva ?n camera principal? de la parter f?c?nd planuri pentru a doua zi. Reedsport chiar era un ora? pitoresc ?i ?nc?nt?tor. ?n alte circumstan?e, ar fi un loc pl?cut pentru o vacan??. Dar acum c? Riley era departe de toate discu?iile despre crima de ieri, mintea ei se ?ntoarse la griji mai familiare. Nu se g?ndise la Peterson toat? ziua p?n? acum. Era pe undeva ?i ea o ?tia, dar nimeni altcineva nu o credea. Fusese oare ?n?elept s? lase lucrurile a?a? Ar fi trebuit oare s? ?ncerce mai tare s? conving? pe cineva? Se ?nfior? g?ndindu-se c? doi criminali – Peterson ?i cine le ucisese pe cele dou? femei aici – ??i vedeau de via?? ?n acest moment a?a cum le pl?cea. C??i al?ii mai erau ?n libertate, pe undeva prin stat, pe undeva prin ?ar?? De ce era cultura noastr? n?p?stuit? de aceste fiin?e umane pervertite? Oare ce f?ceau? Complotau undeva ?n izolare sau ??i petreceau timpul confortabil cu prietenii ?i familia – oameni inocen?i, neb?nuitori, care nu aveau nicio idee de r?ul dintre ei? ?n acel moment, Riley nu avea cum s? ?tie. Dar era sarcina ei s? afle. Se trezi, de asemenea, g?ndindu-se tem?toare la April. Nu i se p?ruse corect s? o lase pur ?i simplu la tat?l ei. Dar ce altceva putea s? fac?? Riley ?tia c? ?i dac? nu ar fi acceptat acest caz, un altul ar fi ap?rut cur?nd. Era pur ?i simplu prea implicat? ?n munca ei pentru a se confrunta cu o adolescent? obraznic?. Nu era acas? suficient. Dintr-un impuls, Riley ??i scoase telefonul mobil ?i trimise un mesaj. Bun? April. CF? Dup? c?teva secunde sosi r?spunsul. Конец ознакомительного фрагмента. Текст предоставлен ООО «ЛитРес». Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/pages/biblio_book/?art=51922378&lfrom=688855901) на ЛитРес. Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.