Disp?rut? f?r? urme

Disp?rut? f?r? urme Blake Pierce “O intrig? dinamic? ce captiveaz? de la primul capitol ?i nu-?i mai d? drumul.”--Midwest Book Review, Diane Donovan (cu referire la Disp?rut? f?r? urme)“O capodoper? a genului thriller ?i mister! Autoarea a f?cut o treab? magnific? dezvolt?nd personajele cu o latur? psihologic? at?t de bine descris? ?nc?t te sim?i ?n mintea lor, le urm?re?ti temerile ?i te bucuri pentru succesul lor. Intriga este foarte inteligent? ?i te va ?ine captivat de-a lungul c?r?ii. Plin? de r?sturn?ri de situa?ie, cartea de ta ?ine treaz p?n? ce vei ?ntoarce ultima pagin?. ”--Books and Movie Reviews, Roberto Mattos (cu referire la Disp?rut? f?r? urme)Femei sunt g?site moarte ?n periferia rural? a Virginiei, ucise ?ntr-un mod grotesc, iar c?nd FBI-ul este chemat, r?m?n bloca?i. Un criminal ?n serie este ?n libertate, m?rindu-?i frecven?a, ?i ?tiu c? numai un singur agent este suficient de bun pentru a da de cap acestui caz: Agentul Special Riley Paige.Riley ?ns??i este ?n concediu medical, recuper?ndu-se dup? ?nt?lnirea sa cu ultimul uciga? ?n serie, ?i, fragil? cum este, FBI-ul este reticent ?n a exploata mintea ei istea??. Totu?i Riley, av?nd nevoie s? se lupte cu proprii s?i demoni, se al?tur? echipei ?i v?n?toarea sa o conduce printr-o subcultur? tulbur?toare a colec?ionarilor de p?pu?i, ?n casele unor familii destr?mate ?i ?n cele mai ?ntunecate canale ale min?ii criminalului. ?n timp ce Riley ?ndep?rteaz? straturile, ??i d? seama c? se confrunt? cu un criminal mai bolnav dec?t ?i-ar fi putut imagina. ?ntr-o curs? disperat? contra cronometru, se treze?te ?mpins? dincolo de limitele proprii, cu slujba ?n joc, propria familie ?n pericol ?i cu psihicul s?u fragil pr?bu?indu-se.Totu?i, odat? ce Riley Paige se ocup? de un caz, nu renun??. O obsedeaz?, conduc?nd-o spre cele mai ?ntunecate cotloane ale propriei min?i, ?ncurc?nd liniile dintre v?n?tor ?i v?nat. Dup? o serie de r?sturn?ri de situa?ie nea?teptate, instinctele sale o conduc spre un climax ?ocant pe care nici m?car Riley nu ?i l-ar fi putut imagina.Un thriller psihologic ?ntunecat, cu suspans palpitant, DISP?RUT? F?R? URME marcheaz? ?nceputul unei noi serii captivante – ?i a unui nou personaj ?ndr?git – care te va face s? ?ntorci paginile p?n? t?rziu ?n noapte.Volumul #2 din seria Riley Paige este disponibil acum! DISP?RUT? F?R? URME (UN MISTER RILEY PAIGE—VOLUMUL 1) B L A K E P I E R C E Blake Pierce Blake Pierce este autoarea seriei poli?iste bestseller RILEY PAIGE, care include opt c?r?i (?i num?r?toarea continu?). Blake Pierce este de asemenea autoarea seriei poli?iste MACKENZIE WHITE, compus? din cinci c?r?i (?i num?r?toarea continu?); a seriei poli?iste AVERY BLACK, compus? din patru c?r?i (?i num?r?toarea continu?); ?i a seriei poli?iste nou? KERI LOCKE. O cititoare avid? ?i fan? de-o via?? a genurilor thriller ?i mister, Blake apreciaz? s? primeasc? mesaje de la tine, a?a c? nu ezita s? vizitezi www.blakepierceauthor.com (http://www.blakepierceauthor.com) pentru a afla mai multe ?i a p?stra leg?tura ea. (https://www.bookbub.com/authors/blake-pierce) Copyright © 2015 de Blake Pierce. Toate drepturile rezervate. Cu excep?ia cazurilor permise sub U.S. Copyright Act din 1976, nicio parte din aceast? publica?ie nu poate fi reprodus?, distribuit? sau transmis? sub nicio form? ?i prin niciun mijloc, sau stocat? ?ntr-o baz? de date sau sistem de accesare a datelor, f?r? permisiunea prealabil? a autorului. Aceast? carte electronic? este destinat? utiliz?rii ?n interes propriu. Aceast? carte electronic? nu poate fi rev?ndut? sau oferit? altor persoane. Dac? dori?i s? ?mp?rt??i?i aceast? carte cu o alt? persoan?, v? rug?m s? achizi?iona?i o copie suplimentar? pentru fiecare beneficiar. Dac? citi?i aceast? carte ?i nu a?i achizi?ionat-o, sau nu a fost achizi?ionat? numai ?n interes propriu, v? rug?m s? o returna?i ?i s? achizi?iona?i propria dumneavoastr? copie. V? mul?umim pentru respectarea muncii asidue a acestui autor. Aceasta este o lucrare de fic?iune. Numele, personajele, afacerile, organiza?iile, locurile, evenimentele ?i incidentele sunt fie produsul imagina?iei autorului fie sunt folosite fictiv. Orice asem?nare cu persoane reale, ?n via?? sau decedate, este pur? coinciden??. Imaginea de pe supracopert? Copyright GoingTo, folosit? sub licen?a Shutterstock.com C?R?I DE BLAKE PIERCE SERIA DE ROMANE POLI?ISTE KATE WISE DAC? AR FI ?TIUT (Cartea #1) DAC? AR FI V?ZUT (Cartea #2) SERIA DE ROMANE POLI?ISTE RILEY PAIGE DISP?RUT? F?R? URME (Cartea #1) ?NL?N?UIT? (Cartea #2) CUPRINS Prolog (#u4bbcf95b-ed6d-5a1d-9b09-601458310793) Capitolul 1 (#ud3687460-293a-5f04-9ffe-a4648d4597da) Capitolul 2 (#u9bd61ced-ab9c-55c7-a850-eb871f068cf5) Capitolul 3 (#uf11b9bf4-a59e-5624-8744-4d502272ab28) Capitolul 4 (#u108b9932-f138-5df7-babe-85aa1094bde6) Capitolul 5 (#u69fd49d4-4422-5284-96bc-6546a0bb875a) Capitolul 6 (#uae2760c3-b991-5116-b367-bb8120e30b6a) Capitolul 7 (#u858e6586-ad66-59e3-b4a3-d32ce543e614) Capitolul 8 (#uafeb1151-00bf-5f94-b463-7f564061fb42) Capitolul 9 (#ubd8b1a2c-fb28-5257-9408-2613bdff24b4) Capitolul 10 (#u69660f45-6340-5492-a9da-4dd7d388a808) Capitolul 11 (#litres_trial_promo) Capitolul 12 (#litres_trial_promo) Capitolul 13 (#litres_trial_promo) Capitolul 14 (#litres_trial_promo) Capitolul 15 (#litres_trial_promo) Capitolul 16 (#litres_trial_promo) Capitolul 17 (#litres_trial_promo) Capitolul 18 (#litres_trial_promo) Capitolul 19 (#litres_trial_promo) Capitolul 20 (#litres_trial_promo) Capitolul 21 (#litres_trial_promo) Capitolul 22 (#litres_trial_promo) Capitolul 23 (#litres_trial_promo) Capitolul 24 (#litres_trial_promo) Capitolul 25 (#litres_trial_promo) Capitolul 26 (#litres_trial_promo) Capitolul 27 (#litres_trial_promo) Capitolul 28 (#litres_trial_promo) Capitolul 29 (#litres_trial_promo) Capitolul 30 (#litres_trial_promo) Capitolul 31 (#litres_trial_promo) Capitolul 32 (#litres_trial_promo) Capitolul 33 (#litres_trial_promo) Capitolul 34 (#litres_trial_promo) Capitolul 35 (#litres_trial_promo) Capitolul 36 (#litres_trial_promo) Prolog O nou? convulsie de durere arunc? ?n pozi?ie dreapt? capul Rebei. Smuci de sforile care ?i imobilizau corpul, legate ?n jurul stomacului de-a lungul unei ?evi care fusese fixat? cu bol?uri ?ntre podea ?i tavan ?n mijlocul camerei mici. ?ncheieturile ?i erau legate ?n fa??, iar gleznele ?i erau imobilizate. ??i d?du seama c? a?ipise ?i fu imediat n?p?dit? de fric?. ?n?elese p?n? acum c? b?rbatul avea s? o ucid?. ?ncetul cu ?ncetul, ran? cu ran?. Nu urm?rea moartea ei, nici sex. Voia numai durerea ei. Trebuie s? r?m?n treaz?, se g?ndi. Trebuie s? ies de aici. Dac? adorm iar, o s? mor. ?n ciuda c?ldurii din camer?, ??i sim?ea corpul gol ?nghe?at de sudoare. Smucindu-se, se uit? ?n jos ?i v?zu c? atingea direct cu picioarele goale pe parchet. De jur ?mprejur podeaua era acoperit? cu pete de s?nge uscat, semne sigure c? nu era prima persoan? s? fi fost legat? acolo. Sentimentul de panic? se intensific?. Plecase undeva. Singura u?? din camer? era ?nchis? bine, dar se putea ?ntoarce. Se ?ntorcea mereu. ?i apoi va face orice i-ar putea trece prin cap ca s? o fac? s? ?ipe. Ferestrele erau baricadate ?i habar nu avea dac? era zi sau noapte. Singura lumin? venea de la un bec at?rnat de tavan. Oriunde ar fi fost locul acesta, p?rea c? nimeni nu-i putea auzi ?ipetele. Se ?ntreba dac? aceast? camer? fusese c?ndva dormitorul unei feti?e; era grotesc de roz, cu onduleuri ?i motive din basme peste tot. Cineva – probabil r?pitorul ei – distrusese de mult locul, sp?rg?nd ?i r?sturn?nd taburete ?i scaune ?i m?su?e. Podeaua era pres?rat? cu bra?e ?i busturi dezmembrate de p?pu?i pentru copii. Peruci mici – peruci de p?pu??, presupuse Reba – erau b?tute ?n cuie ca ni?te scalpuri pe pere?i, majoritatea cu ?mpletituri laborioase, toate de culori nenaturale, ca de juc?rie. L?ng? un perete era o m?su?? de toalet? veche cu oglinda ?n form? de inim? spulberat? ?n buc??ele. Singurul mobilier intact era un pat ?ngust de o persoan? cu un baldachin roz sf??iat. R?pitorul ei se odihnea uneori acolo. B?rbatul o privea prin masca sa neagr? de schi cu ochi ?ntuneca?i ?i mali?io?i. La ?nceput prinsese curaj v?z?nd c? purta mereu masca. Dac? nu voia s?-i vad? fa?a, nu ?nsemna asta c? nu pl?nuia s-o ucid?, c? i-ar putea da drumul? ?ns? nu dup? mult timp ??i d?du seama c? scopul m??tii era altul. Putea distinge ?n spatele ei o fa?? cu o b?rbie mic? ?i o frunte ?nclinat? ?i era sigur? c? tr?s?turile omului erau firave ?i necioplite. De?i era puternic, era mai mic dec?t ea ?i probabil nesigur pe el din cauza asta. Purta masca, presupuse ea, ca s? par? mai ?nfrico??tor. Renun?ase la ?ncercarea de a-l convinge s? nu o mai r?neasc?. La ?nceput crezuse c? va putea. P?n? la urm?, ?tia c? era dr?gu??. Sau m?car eram, se g?ndi cu triste?e. Sudoarea ?i lacrimile se amestecar? pe fa?a plin? de v?n?t?i, ?i putea sim?i s?ngele ?nc?lcit ?n p?rul ei lung ?i blond. Ochii o usturau: o pusese s?-?i pun? lentile de contact care ?i ?ngreunau vizibilitatea. Dumnezeu ?tie cum mai ar?t acum. ??i l?s? capul s? cad?. Mori acum, se implor? pe ea ?ns??i. Ar trebui s? fie destul de u?or de f?cut. Era sigur? c? al?ii muriser? acolo ?naintea ei. Dar nu putea. Doar g?ndul la a?a ceva ?i f?cu inima s? bat? mai tare, pl?m?nii s? i se umfle cu aer, ?ntinz?nd sfoara din jurul p?ntecului. U?or, cum ??i d?dea seama c? se confrunta cu o moarte iminent?, un nou sentiment ?ncepu s? o ?ncerce. Nu era nici panic? nici team? de data asta. Nu era disperare. Era altceva. Ce simt? Atunci ??i d?du seama. Era furie. Nu ?mpotriva r?pitorului. ??i epuizase de mult furia ?mpotriva lui. Eu sunt de vin?, se g?ndi ea. Eu fac ce vrea el. C?nd ?ip ?i pl?ng ?i suspin ?i implor fac ce vrea el. Ori de c?te ori sorbea fiertura aia rece ?i fad? pe care i-o servea printr-un pai f?cea ce voia el. Ori de c?te ori se smiorc?ia jalnic c? e mama a doi copii care aveau nevoie de ea, ?i f?cea o bucurie nem?rginit?. C?nd se opri ?n sf?r?it din zv?rcoleal?, o nou? hot?r?re ?i limpezi mintea. Poate trebuia s? ?ncerce o metod? diferit?. Toate zilele acestea se zb?tuse foarte tare ?n sfori. Poate c? era o abordare gre?it?. Erau ca juc?riile alea mici din bambus - capcanele chineze?ti pentru degete, ?n care pui c?te un deget la fiecare cap?t, ?i cu c?t tragi mai tare, cu at?t se ?n?epenesc mai mult degetele ?n el. Poate c? ?mecheria era s? te relaxezi, complet ?i deliberat. Poate c? asta era sc?parea. Mu?chi dup? mu?chi, ??i l?s? corpul moale, sim?ind fiecare leziune, fiecare v?n?taie acolo unde carnea se atingea de sfori. ?i ?ncet, ??i d?du seama ?n ce puncte se afla tensiunea sforii. ?n sf?r?it, g?sise ceea ce ?i trebuia. ?n jurul gleznei drepte era o oarecare lejeritate. Dar nu ar fi mers s? smuceasc?, cel pu?in nu ?nc?. Nu, trebuia s?-?i ?in? mu?chii supli. ??i r?suci glezna u?or, u?or, apoi mai agresiv pe m?sur? ce sfoara se sl?bea. ?n cele din urm?, spre bucuria ?i surpriza ei, c?lc?iul ???ni din str?nsoare ?i ??i retrase tot piciorul drept. Scan? imediat podeaua. La doar treizeci de centimetri distan??, printre buc??ile de p?pu?i ?mpr??tiate, se afla cu?itul lui de v?n?toare. R?dea mereu c?nd ?l l?sa acolo, ademenitor de aproape. Lama, p?tat? de s?nge uscat, str?lucea batjocoritor ?n lumin?. ??i balans? piciorul liber spre cu?it. Se leg?n? prea sus ?i rat?. ??i l?s? din nou corpul moale. Se l?s? ?n jos c??iva centimetri de-a lungul st?lpului ?i trase cu toat? for?a cu piciorul p?n? ce cu?itul fu suficient de aproape. Str?nse lama jegoas? ?ntre degetele de la picioare, o t?r??i pe podea ?i o ridic? cu grij? cu piciorul p?n? c?nd m?nerul ajunse ?n palma ei. Prinse m?nerul str?ns cu degetele amor?ite ?i ?l r?suci, t?ind ?ncet sfoara din jurul ?ncheieturilor. Timpul p?rea s? se fi oprit, cum ??i ?inea respira?ia, sper?nd, rug?ndu-se s? nu scape cu?itul. Ca el s? nu intre. ?ntr-un final auzi o pocnitur?, ?i spre uimirea ei, m?inile ?i erau libere. Imediat, cu inima b?t?nd puternic, t?ie sfoara din jurul mijlocului. Liber?. Nu-i venea s? cread?. Pentru o clip? tot ce putu s? fac? era s? r?m?n? acolo ghemuit?, cu m?inile ?i picioarele furnic?nd ?n timp ce circula?ia ?i revenea ?n corp. ?mpunse cu degetul ?n lentilele de pe ochi, rezist?nd imboldului de a le smulge cu unghiile. Le trase cu grij? ?ntr-o parte, le prinse ?ntre degete ?i le scoase afar?. Ochii o dureau ?ngrozitor ?i era o u?urare s? scape de ele. Uit?ndu-se la discurile de plastic din palm?, fu sc?rbit? de culoarea lor. Lentilele erau de un albastru deschis, nenatural. Le arunc? deoparte. Cu inima lovindu-i pieptul, Reba se ridic? ?i ?chiop?t? repede spre u??. Apuc? m?nerul dar nu-l r?suci. Dac? e acolo? Nu avea de ales. Reba r?suci m?nerul ?i smuci de u?a care se deschise f?r? zgomot. Se uit? de-a lungul unui culoar gol, iluminat doar de o deschiz?tur? ?n form? de arcad? la dreapta. Se t?r? de-a lungul holului, dezbr?cat?, ?n picioarele goale ?i silen?ioas?, ?i v?zu c? arcada d?dea ?ntr-o camer? ?n semiobscuritate. Se opri ?i privi intens. Era o sufragerie simpl?, cu o mas? ?i scaune, toate at?t de obi?nuite, ca ?i cum o familie urma s? vin? ?n cur?nd acas? la cin?. Perdele vechi din dantel? at?rnau la ferestre. O nou? teroare i se ridic? ?n g?t. Normalitatea locului era tulbur?toare ?ntr-un fel ?n care o temni?? nu ar fi fost. Printre perdele v?zu c? era ?ntuneric afar?. G?ndul c? pe ?ntuneric ar fi mai u?or s? ias? pe nesim?ite o ?ncuraj?. Se ?ntoarse pe hol. Se termina cu o u?? - o u?? care pur ?i simplu trebuia s? dea afar?. ?chiop?t? ?i str?nse z?vorul rece de alam?. U?a se deschise greoi spre ea dezv?luind noaptea de afar?. V?zu o verand? mic?, o curte ?n dep?rtare. Cerul de noapte era f?r? lun? ?i ?nstelat. Nu era nicio lumin? nic?ieri – niciun semn de vreo cas? ?n apropiere. P??i ?ncet pe verand? ?i apoi ?n curtea uscat? ?i f?r? iarb?. Aerul rece ?i proasp?t ?i inund? pl?m?nii suferinzi. Amestecat cu panic?, se sim?ea ?n culmea fericirii. Bucuria libert??ii. Reba f?cu primul pas, gata s? fug? – c?nd deodat? sim?i o m?n? ?nh???ndu-i ?ncheietura. Urm? apoi bine cunoscutul r?s hidos. Ultimul lucru pe care ?l sim?i fu un obiect dur – probabil metal – lovindu-i capul, apoi se ?nv?rti ?n profunzimile ?ntunericului ?ns??i. Vrei c?r?i gratuite? ?nscrie-te la newsletter-ul meu ?i prime?te gratuit primul volum din alte 3 serii! Pentru a te ?nscrie acceseaz? linkul: http://blakepierceauthor.com/mailing-list-for-free-books-2/ (http://blakepierceauthor.com/mailing-list-for-free-books-2/) Capitolul 1 M?car nu se simte putoarea, se g?ndi agentul special Bill Jeffreys. Aplecat ?n continuare deasupra corpului, nu putea dec?t s? depisteze primele semne de miros. Se ?ntrep?trundea cu aroma proasp?t? de pin ?i cea?a curat? care se ridica din p?r?u – un miros de corp cu care ar fi trebuit demult s? se obi?nuiasc?. Dar nu reu?ise niciodat?. Corpul nud al femeii fusese aranjat cu grij? pe un bolovan masiv la marginea p?r?ului. St?tea ?n fund, sprijinit? de un alt bolovan, cu picioarele ?ntinse ?i cr?c?nate, m?inile pe l?ng? corp. O curbur? ciudat? ?n bra?ul drept, putea s? vad?, sugera un os rupt. P?rul buclat era ?n mod evident o peruc? jerpelit?, cu nuan?e contrastante de blond. Un z?mbet roz fusese desenat cu ruj peste gur?. Arma crimei ?nc? mai era str?ns? ?n jurul g?tului; fusese sugrumat? cu o panglic? roz. La picioare, pe piatra din fa?a ei, era pus un trandafir ro?u artificial. Bill ?ncerc? s? ridice delicat m?na st?ng?. Nu se clinti. “E ?nc? ?n rigor mortis,” spuse Bill agentului Spelbren, ghemuindu-se pe partea cealalt? a corpului. “Nu e moart? de mai mult de dou?zeci ?i patru de ore.” “Ce are la ochi?” ?ntreb? Spelbren. “Cusu?i larg deschi?i cu a?? neagr?,” r?spunse, f?r? a se obosi s? se uite ?ndeaproape. Spelbren se holb? la el cu ne?ncredere. “Verific?,” spuse Bill. Spelbren se uit? curios la ochi. “Dumnezeule,” murmur? ?ncet. Bill observ? c? Spelbren nu se d?du ?napoi dezgustat. Bill aprecie asta. Lucrase cu al?i agen?i de teren – unii dintre ei chiar veterani experimenta?i ca Spelbren - care ?i-ar fi v?rsat ma?ele p?n? acum. Bill nu mai lucrase cu el p?n? atunci. Spelbren fusese chemat pentru acest caz de la un birou din Virginia. Fusese ideea lui Spelbren s? aduc? pe cineva de la Serviciul de Analiz? Comportamental? din Quantico. D-asta era Bill acolo. Bun? mi?care, se g?ndi Bill. Bill observ? c? Spelbren era mai t?n?r dec?t el cu c??iva ani, dar chiar ?i-a?a, avea o ?nf??i?are t?b?cit?, uzat?, care ?i pl?cea. “Poart? lentile de contact,” remarc? Spelbren. Bill se uit? mai atent. Avea dreptate. Un albastru sinistru, artificial, care ?l f?cu s?-?i ?ndep?rteze privirea. Era r?coare acolo l?ng? p?r?u ?n diminea?a t?rzie, dar cu toate astea, ochii se aplatizau ?n orbite. Avea s? fie dificil de depistat momentul exact al mor?ii. Singurul lucru de care Bill era sigur era c? undeva ?n timpul nop?ii corpul fusese adus acolo ?i a?ezat minu?ios. Auzi o voce ?n apropiere. “Ai dracu’ agen?i federali.” Bill arunc? o privire spre cei trei poli?i?ti locali care st?teau la c??iva metri distan??. Vorbeau ?n ?oapte imperceptibile acum, a?a c? Bill ?n?elese c? trebuia s? aud? precis acele cuvinte. Erau din apropierea Yarnellui ?i ?n mod vizibil nu erau ?nc?nta?i de apari?ia FBI-ului. Se g?ndeau c? s-ar fi descurcat singuri. ?eful g?rzii forestiere a Mosby State Park fusese de alt? p?rere. Nu era obi?nuit cu nimic mai r?u dec?t vandalism, gunoi ?i pescuit ?i v?nat ilegal, ?i ?tia c? poli?ia local? din Yarnell nu era capabil? s? se ocupe de situa?ia de fa??. Bill f?cu traseul de mai bine de 160 de kilometri cu elicopterul pentru a ajunge la fa?a locului ?nainte ca trupul s? fie mi?cat. Pilotul urm?ri coordonatele c?tre un petec de paji?te de pe v?rful unui deal din apropiere, unde se ?nt?lni cu p?durarul ?i Spelbern. P?durarul ?i duse cu ma?ina pentru c??iva kilometri pe un drum de p?m?nt ?i c?nd se oprir?, Bill putu deja s? z?reasc? din drum scena crimei. Era la doar o scurt? distan?? de la p?r?u ?n jos. Poli?i?tii care st?teau ner?bd?tori ?n apropiere cercetaser? deja locul. Bill ?tia exact ce g?ndeau. Voiau s? sparg? singuri cazul; doi agen?i FBI erau ultimul lucru pe care voiau s?-l vad?. Scuze, ??ranilor, spuse Bill ?n g?nd, dar sunte?i dep??i?i de situa?ie. “?eriful crede c? e vorba despre trafic,” spuse Spelbren. “Gre?e?te.” “De ce zici asta?” ?ntreb? Bill. Cuno?tea r?spunsul el ?nsu?i, ?ns? voia s? aib? o idee despre cum func?iona mintea lui Spelbren. “Are ?n jur de 30 de ani, nu e chiar t?n?r?,” spuse Spelbren. “Vergeturi, deci a avut cel pu?in un copil. Nu e genul traficat de obicei.” “Ai dreptate,” spuse Bill. “Dar ce zici de peruc??” Bill cl?tin? din cap. “I s-a ras capul,” r?spunse el, “a?a c? pentru orice o fi fost peruca, nu a fost ca s?-i schimbe culoarea p?rului.” “?i trandafirul?” ?ntreb? Spelbren. “Un mesaj?” Bill ?l examin?. “Floare din material ieftin,” r?spunse el. “Genul pe care ?l g?se?ti ?n orice magazin cu pre?uri mici. O s? c?ut?m sursa, dar nu o s? afl?m nimic.” Spelbren ?l privi din cap p?n?-n picioare, v?dit impresionat. Bill se ?ndoia c? orice ar fi g?sit i-ar fi ajutat prea mult. Criminalul fusese prea precis, prea metodic. ?ntreaga scen? fusese aranjat? cu un anumit stil boln?vicios care ?i ?ntindea nervii la maxim. V?zu cum poli?i?tii locali ardeau de ner?bdare s? se apropie ?i s? ?nchid? cazul. Fuseser? f?cute fotografii, iar corpul urma s? fie ridicat c?t de cur?nd. Bill r?mase pe loc ?i oft?, sim?indu-?i picioarele ?n?epenite. Cei patruzeci de ani de via?? ?ncepuser? s?-l ?ncetineasc?, cel pu?in un pic. “A fost torturat?,” observ? el, expir?nd cu triste?e. “Uit?-te la toate t?ieturile. Unele ?ncep s? se ?nchid?.” D?du din cap m?hnit. “Cineva a lucrat-o bine timp de c?teva zile ?nainte s-o r?pun? cu panglica aia.” Spelbren oft?. “Ceva l-a scos din s?rite pe infractor,” spuse Spelbren. “Auzi?i, c?nd ?ncheiem aici?” strig? unul din poli?i?ti. Bill se uit? spre ei ?i v?zu c? ??i foiau picioarele. Doi dintre ei bomb?neau ?n ?oapt?. Bill ?tia c? terminaser? treaba, dar nu spunea nimic. Prefera s?-i ?in? pe n?t?fle?i a?tept?nd ?i nedumeri?i. Se ?nv?rti ?ncet ?mprejur ?i analiz? locul. Era o zon? bine ?mp?durit?, numai pini ?i cedri ?i mul?i arbu?ti, cu p?r?ul bolborosind pe calea-i lin? ?i bucolic? spre cel mai apropiat r?u. Chiar ?i acum, ?n mijloc de var?, nu avea s? fie prea cald acolo, a?a c? trupul nu ar fi putrezit r?u imediat. Totu?i, cel mai bine ar fi fost s? ?l ia de acolo ?i s?-l trimit? la Quantico. Examinatorii de acolo vor dori s?-l disece c?t mai era destul de proasp?t. Duba coronerului era parcat? pe drumul de p?m?nt ?n spatele ma?inii poli?iei, a?tept?nd. Drumul nu era nimic altceva dec?t urme paralele de cauciucuri prin p?dure. Criminalul condusese aproape sigur pe acolo. C?rase corpul pe o scurt? distan?? de-a lungul unei poteci ?nguste p?n? ?n acest loc, ?l aranj? ?i plec?. Nu ar fi stat mult. Chiar dac? zona era ferit?, p?durarii patrulau des locul ?i ma?inile private nu ar fi avut ce c?uta pe acest drum. Voise ca trupul s? fie g?sit. Era m?ndru de munca sa. ?i fusese g?sit de doi c?l?re?i matinali. Turi?ti pe cai ?nchiria?i, ?i spusese p?durarul lui Bill. Erau veni?i din Arlington ?n vacan??, caza?i la un ranch western neautentic situat ?n afara Yarnellui. P?durarul spusese c? erau cam isterici acum. Li se spusese s? nu p?r?seasc? ora?ul ?i Bill pl?nuia s? vorbeasc? cu ei mai t?rziu. Nimic nu p?rea nelalocul lui ?n zona din jurul corpului. Tipul fusese foarte atent. C?rase ceva dup? el c?nd se ?ntorsese de la p?r?u — o lopat?, probabil— ca s?-?i ascund? urmele. Nicio buc??ic? de nimic l?sat? inten?ionat sau accidental. Orice urme de cauciucuri fuseser? cel mai probabil ?terse de ma?ina de poli?ie ?i duba coronerului. Bill oft? ?n sinea sa. La naiba, g?ndi el. Unde e Riley c?nd ai nevoie de ea? Vechea sa partener? ?i cea mai bun? prieten? era involuntar ?n concediu, recuper?ndu-se dup? trauma suferit? ?n timpul ultimului lor caz. Da, fusese unul nasol. Avea nevoie o pauz?, ?i adev?rul era c? era posibil s? nu se mai ?ntoarc? deloc. Dar chiar avea nevoie de ea acum. Era mult mai de?teapt? dec?t Bill, ?i nu ?l deranja s? recunoasc?. ?i pl?cea s?-i vad? mintea la treab?. ?i-o imagin? despic?nd firul ?n patru, analiz?nd locul ?n detaliu. P?n? acum l-ar fi tachinat cu toate indiciile dureros de flagrante care ?l priveau ?n fa??. Ce ar fi v?zut Riley aici ?i Bill nu vedea? Se sim?ea blocat ?i nu ?i pl?cea senza?ia. Dar nu mai avea ce s? fac? momentan. “Ok, b?ie?i,” strig? Bill c?tre poli?i?ti. “Lua?i corpul.” Poli?i?tii se hlizir? ?i b?tur? palmele. “Crezi c? o s-o fac? din nou?” ?ntreb? Spelbren. “Sunt sigur,” supse Bill. “De unde ?tii?” Bill trase profund aer ?n piept. “Pentru c? i-am mai v?zut opera ?nainte.” Capitolul 2 “Starea i se ?nr?ut??ea ?n fiecare zi,” spuse Sam Flores, afi??nd ?nc? o imagine monstruoas? pe ecranul multimedia imens care plana deasupra mesei de conferin??. “P?n? c?nd i-a f?cut de petrecanie.” Bill se prinsese, dar ura s? aib? dreptate. FBI-ul transportase corpul pe cale aerian? la Serviciul de Analiz? Comportamental? din Quantico, criminali?tii f?cuser? poze ?i laboratorul ?ncepuse toate testele. Flores, un tehnician de laborator cu ochelari cu rame negre, f?cea prezentarea sinistr?, iar ecranele gigantice erau o prezen?? amenin??toare ?n sala de conferin?? a SAC. “De c?t timp era decedat? ?nainte ca trupul s? fie g?sit?” ?ntreb? Bill. “Nu de mult,” r?spunse el. “Poate seara de dinainte, devreme.” L?ng? Bill st?tea Spelbren, care zburase cu el la Quantico dup? ce p?r?siser? Yarnell. ?n capul mesei st?tea agentul special Brent Meredith, ?eful echipei. Meredith ?ntruchipa o prezen?? impun?toare prin carura sa masiv?, tr?s?turile sale negre, col?oase ?i chipul s?u ”f?r? prostii”. Nu c? Bill ar fi fost intimidat de el – nici pe departe. ?i pl?cea s? cread? c? aveau multe ?n comun. Erau am?ndoi veterani cu experien??, ?i am?ndoi v?zuser? totul. Flores expuse rapid o serie de prim-planuri ale r?nilor victimei. “R?nile de pe partea st?ng? au fost provocate la ?nceput,” spuse el. “Cele de pe dreapta sunt mai recente, unele provocate ore sau chiar minute ?nainte de a o sugruma cu panglica. Se pare c? a devenit din ce ?n ce mai violent ?n intervalul de o s?pt?m?n? sau mai mult c?t a ?inut-o captiv?. Ruperea m?inii ar putea fi ultimul lucru pe care l-a f?cut c?nd ?nc? mai era ?n via??.” “Mi se pare c? r?nile ar fi opera unui singur infractor,” observ? Meredith. “Judec?nd dup? nivelul crescut al agresivit??ii, probabil b?rbat. Ce mai ave?i?” “Dup? p?rul periu?? presupunem c? i s-a ras capul cu dou? zile ?nainte s? fie ucis?,” continu? Flores. “Peruca a fost petecit? cu buc??i din alte peruci, toate ieftine. Lentilele de contact au fost probabil comandate prin po?t?. ?i ?nc? ceva,” spuse el, uit?ndu-se la figurile din jur, ezit?nd. “A acoperit-o cu vaselin?.” Bill sim?i cum tensiunea ?n camer? se ?nte?ea. “Vaselin??” ?ntreb? el. Flores d?du din cap. “De ce?” ?ntreb? Spelbren. Flores ridic? din umeri. “Asta e treaba ta,” r?spunse el. Bill se g?ndi la cei doi turi?ti pe care ?i interogase ieri. Nu fuseser? de ajutor deloc, oscil?nd ?ntre curiozitate morbid? ?i limita panicii provocate de ceea ce v?zuser?. Erau ner?bd?tori s? se ?ntoarc? acas? ?n Arlington ?i nu existase niciun motiv s? ?i re?in?. Fuseser? interoga?i de fiecare ofi?er disponibil. ?i fuseser? avertiza?i ?n mod corespunz?tor s? nu povesteasc? nimic despre ceea ce v?zuser?. Meredith sufl? ?i ??i puse ambele palme pe mas?. “Bravo, Flores,” spuse Meredith. Flores era recunosc?tor pentru laud? – ?i poate pu?in surprins. Brent Meredith nu obi?nuia s? fac? complimente. “Acum agent Jeffreys,” Meredith se ?ntoarse spre el, “explic?-ne cum se leag? toate astea cu vechiul t?u caz.” Bill inspir? profund ?i se l?s? pe spate pe scaun. “Acum ceva mai mult de ?ase luni,” ?ncepu el, “pe 16 decembrie mai exact — corpul Eileenei Rogers a fost g?sit ?ntr-o ferm? l?ng? Daggett. Am fost chemat s? investighez ?mpreun? cu partenera mea Riley Paige. Vremea era extrem de rece ?i corpul era ?nghe?at solid. Era greu de indicat de c?t timp z?cea acolo, ?i timpul mor?ii nu a fost niciodat? determinat exact. Flores, arat?-le.” Flores se ?ntoarse la diapozitive. Ecranul se scind? ?i al?turi de imaginile de pe ecran ap?ru o nou? serie de fotografii. Dou? victime erau afi?ate una l?ng? alta. Bill trase aer ?n piept. Era extraordinar. ?n afar? de carnea ?nghe?at? a unui corp, cadavrele erau aproape ?n aceea?i stare, r?nile aproape identice. Ambele femei aveau ochii cusu?i deschi?i ?n acela?i fel grotesc. Bill oft?, imaginile reamintindu-i tot. Indiferent de c??i ani era ?n serviciu, ?l ?ndurera s? vad? fiecare victim?. “Corpul lui Rogers a fost g?sit a?ezat ?n fund sprijinit de un copac,” continu? Bill, vocea-i devenind mai posomor?t?. “Nu la fel de grijuliu a?ezat ca cel de la Mosby Park. F?r? lentile de contact sau vaselin?, dar o mare parte din celelalte detalii sunt acelea?i. P?rul lui Rogers a fost t?iat scurt, nu ras, dar era o peruc? peticit? ?n mod similar. ?i ea a fost sugrumat? cu o panglic? roz, ?i un trandafir artificial a fost g?sit ?n fa?a ei.” Bill se opri pentru o clip?. Detesta ce avea de spus mai departe. “Paige ?i cu mine nu am putut da de cap cazului.” Spelbren se ?ntoarse spre el. “Care a fost problema?” ?ntreb? el. “Care nu a fost problema?” ripost? Bill, nejustificat de defensiv. “Nu am avut nicio ?ans?. Nu am avut martori; familia victimei nu a putut s? ne dea nicio informa?ie util?; Rogers nu avea niciun du?man, niciun fost so?, niciun iubit nervos. Nu exista nici m?car un singur motiv rezonabil pentru care s? fi fost vizat? ?i ucis?. Cazul s-a ?ncheiat imediat.” Bill r?mase t?cut. G?nduri negre ?i inundar? creierul. “Nu,” spuse Meredith pe un ton bl?nd, necaracteristic lui. “Nu e vina ta. Nu ai fi putut opri o nou? crim?.” Bill aprecie bun?voin?a, dar se sim?ea vinovat ca dracu’. De ce nu a putut s?-i dea de cap ?nainte? De ce nu a putut Riley? Foarte pu?ine fuseser? momentele din cariera sa ?n care se sim?ise at?t de ?ncurcat. ?n acel moment, telefonul lui Meredith sun? ?i ?eful r?spunse. Aproape primul lucru pe care ?l spuse fu, “C?cat.” ?l repet? de c?teva ori. Apoi spuse, “Sunte?i sigur c? ea este?” Se opri. “S-a ini?iat vreun contact pentru r?scump?rare?” Se ridic? de pe scaun ?i ie?i din camera de conferin??, l?s?ndu-i pe ceilal?i trei b?rba?i ?ntr-o t?cere perplex?. Dup? c?teva minute se ?ntoarse. P?rea mai b?tr?n. “Domnilor, acum suntem ?n mod criz?,” anun?? el. “Tocmai am primit o identificare pozitiv? a victimei de ieri. Numele ei este Reba Frye.” Bill trase aer ?n piept ca ?i cum ar fi fost lovit ?n stomac; observ? c? ?i Spelbren era ?ocat. Dar Flores p?rea derutat. “Ar trebui s? ?tiu cine e?” ?ntreb? Flores. “Numele de fat? e Newbrough,” explic? Meredith. “Fiica senatorului de stat Mitch Newbrough — probabil viitorul guvernator al Virginiei.” Flores oft?. “Nu auzisem c? era disp?rut?,” spuse Spelbren. “Nu a fost semnalat? oficial,” spuse Meredith. “Tat?l ei a fost deja contactat. ?i crede desigur c? a fost din motiv politic, sau personal, sau am?ndou?. Nu mai conteaz? c? acela?i lucru i s-a ?nt?mplat unei alte victime acum ?ase luni.” Meredith d?du din cap. “Senatorul se aga?? puternic de asta,” ad?ug? el. “O avalan?? de pres? urmeaz? s? loveasc?. O s? se asigure de asta ca s? ne str?ng? cu u?a.” Bill era consternat. Ura s? fie dep??it de situa?ie. Dar exact a?a se sim?ea acum. O lini?te lugubr? c?zu peste ?ntreaga camer?. ?n cele din urm?, Bill ??i drese glasul. “Vom avea nevoie de ajutor,” spuse el. Meredith se ?ntoarse spre el ?i Bill ?i ?nt?lni privirea ?nr?it?. Deodat?, fa?a lui Meredith deveni ?ncordat? de griji ?i dezaprobare. Era evident c? ?tia la ce se g?ndea Bill. “Nu e preg?tit?,” r?spunse Meredith, ?n?eleg?nd perfect c? Bill inten?iona s? o solicite. Bill oft?. “Domnule,” r?spunse el, “cunoa?te cazul mai bine ca oricine. ?i nu e nimeni mai inteligent ca ea.” Dup? ?nc? o pauz?, Bill spuse ce g?ndea cu adev?rat. “Nu cred c? putem reu?i f?r? ea.” Meredith ??i b?tu de c?teva ori creionul pe un bloc de h?rtii, dorindu-?i ?n mod evident s? fie oriunde doar acolo nu. “E o gre?eal?,” spuse el. “Dar dac? se pierde cu firea, e vina ta.” Oft? din nou. “Sun-o.” Capitolul 3 Adolescenta care ?i deschise u?a lui Bill avea o privire de parc? urma s? i-o tr?nteasc? ?napoi ?n fa??. ?n schimb, se ?ntoarse brusc ?i plec? f?r? s? scoat? un cuv?nt, l?s?nd u?a deschis?. Bill intr?. „Bun? April,” spuse el ma?inal. Fiica lui Riley, o t?n?r? usc??iv? ?i moroc?noas? de paisprezece ani, cu p?rul negru al mamei ?i ochi c?prui-verzui, nu r?spunse. ?mbr?cat? doar ?ntr-un tricou larg, cu p?rul vrai?te, April coti ?i se tr?nti pe canapea, absent? la tot ?n afara c??tilor ?i telefonului mobil. Bill st?tu acolo ?ncurcat, nesigur ce s? fac?. C?nd o sunase, Riley acceptase vizita sa, chiar dac? f?r? tragere de inim?. Se r?zg?ndise oare? Bill arunc? o privire ?n jur ?n timp ce p?trundea ?n casa semiobscur?. Merse prin sufragerie ?i v?zu c? totul era ordonat ?i la locul lui, ceea ce era tipic pentru Riley. ?i totu?i v?zu jaluzelele trase ?i un strat de praf pe mobil? – iar asta nu ?i sem?na deloc. Pe o etajer? z?ri un r?nd de thrillere bro?ate noi pe care i le cump?rase pentru concediu, ?n speran?a c? o vor ajuta s?-?i ia g?ndul de la probleme. Nicio copert? nu p?rea s? fie ?ndoit?. Senza?ia vag? de team? pe care o sim?ea Bill se intensific?. Asta nu era Riley pe care o cuno?tea el. Oare Meredith avea dreptate? Avea nevoie de mai mult timp liber? F?cea o gre?eal? solicit?nd-o ?nainte de vreme? Bill ??i f?cu curaj ?i continu? s? mearg? mai departe ?n casa ?ntunecat?, ?i cum coti dup? un col?, o g?si pe Riley singur? ?n buc?t?rie, a?ezat? la masa Formica ?n halat ?i papuci, cu o cea?c? de cafea ?n fa??. Ridic? privirea ?i Bill v?zu o urm? de ru?ine, ca ?i cum ar fi uitat c? venea. Dar o disimul? rapid cu un z?mbet firav ?i se ridic?. Se ?ndrept? spre ea ?i o lu? ?n bra?e ?i ?l str?nse ?i ea, u?or, la r?ndul ei. ?n papucii de cas? era ceva mai mic? dec?t el. Devenise foarte slab?, prea slab?, ?i ?ngrijorarea lui se ad?nci. Se a?ez? la mas? ?n fa?a ei ?i o studie. Avea p?rul curat, dar nu era piept?nat ?i p?rea c? ar fi purtat papucii aceia de zile ?ntregi. Fa?a ?i era sfrijit?, prea palid?, ?i mult, mult mai b?tr?n? ca ultima dat? c?nd o v?zuse acum cinci s?pt?m?ni. Ar?ta de parc? ar fi trecut prin focurile iadului. Chiar trecuse. ?ncerc? s? nu se g?ndeasc? la ce ?i f?cuse ultimul criminal. ??i ?ntoarse privirea, ?i st?tur? am?ndoi ?ntr-o lini?te ad?nc?. Bill fusese at?t de sigur c? va ?ti ce s?-i spun? ca s? o ?nveseleasc?, s? o stimuleze; ?ns? cum st?tea acolo, se sim?i consumat de triste?ea ei, ?i ??i pierdu toate cuvintele. Voia s? o vad? mai viguroas?, a?a cum era ?nainte. Ascunse rapid pe jos, l?ng? scaunul s?u, plicul cu documentele referitoare la noul caz de crim?. Acum nu mai era sigur dac? s? i-l arate sau nu. ?ncepea s? fie din ce ?n ce mai convins c? gre?ise duc?ndu-se acolo. Era limpede, avea nevoie de mai mult timp. De fapt, v?z?nd-o a?a aici, se ?ndoia, pentru prima dat?, c? vechea sa partener? se va mai ?ntoarce vreodat?. „Cafea?” ?ntreb? ea. ?i putea sim?i st?njeneala. D?du din cap. Era clar fragil?. C?nd o vizitase la spital ?i chiar ?i dup? ce se ?ntorsese acas?, se ?ngrijorase pentru ea. Se ?ntrebase dac? va mai reu?i vreodat? s?-?i revin? dup? spaima ?i durerea pe care le ?ndurase, din abisurile ?ndelungatelor tenebre. Nu ?i sem?na deloc; p?ruse invincibil? cu toate celelalte cazuri. Ceva era diferit la acest ultim caz, acest ultim criminal. Bill putea ?n?elege: b?rbatul fusese cel mai sucit psihopat pe care ?l ?nt?lnise vreodat? – iar asta ?nsemna mult. ?n timp ce o studia, ?i trecu prin minte altceva. Chiar ??i ar?ta v?rsta. Avea patruzeci de ani, aceea?i v?rst? ca ?i el, dar c?nd era ?n activitate, ?nsufle?it? ?i implicat?, ar?tase ?ntotdeauna cu c??iva ani mai t?n?r?. Fire gri ?ncepur? s? apar? ?n p?rul ei negru. Ei bine, ?i p?rul lui se albea. Riley ??i strig? fata, „April!” Niciun r?spuns. Riley o strig? pe nume de c?teva ori, de fiecare dat? mai tare, p?n? c?nd ?n sf?r?it r?spunse. „Ce?” April r?spunse din sufragerie, cu o voce profund enervat?. „La ce or? ai ?coal? azi?” „?tii la ce or?.” „Spune-mi, ok?” „Opt jumate.” Riley se ?ncrunt? ?i p?ru sup?rat? pe ea ?ns??i. Se uit? la Bill. „A picat la englez?. A chiulit de la prea multe ore. ?ncerc s? o ajut s? ias? din belea.” Bill d?du din cap, ?n?eleg?nd prea bine. Via?a ?n agen?ie punea prea mult? presiune pe ei to?i, iar familiile lor resim?eau cel mai puternic efectele negative. „?mi pare r?u,” spuse el. Riley ridic? din umeri. „Are paisprezece ani. M? detest?.” „Asta nu e bine.” „Uram pe toat? lumea c?nd aveam paisprezece ani,” r?spunse ea. „Tu nu?” Bill nu r?spunse. Era greu s? ?i-o imagineze pe Riley detest?nd pe toat? lumea. „A?teapt? s? ajung? b?ie?ii t?i la v?rsta asta,” spuse Riley. „C??i ani au acum? Uit mereu.” „Opt ?i zece,” r?spunse Bill, apoi z?mbi. „La cum merg lucrurile cu Maggie, nu ?tiu nici m?car dac? o s? mai fiu ?n via?a lor c?nd vor avea v?rsta lui April.” Riley ?nclin? capul ?i se uit? ?ngrijorat? la el. ?i lipsise acea privire afectuoas?. „A?a de r?u?” spuse ea. Se uit? ?n alt? parte, vr?nd s? nu se g?ndeasc? la asta. Am?ndoi t?cur? pentru o clip?. „Ce-ai ascuns acolo pe jos?” ?ntreb? ea. Bill arunc? o privire ?n jos apoi ?napoi ?n sus ?i z?mbi; chiar ?i ?n starea de fa??, nu-i sc?pa nimic. „Nu ascund nimic,” spuse Bill, ridic?nd plicul ?i pun?ndu-l pe mas?. „Doar ceva despre care a? vrea s? discut cu tine.” Riley z?mbi larg. Era evident c? ?tia foarte bine de ce venise de fapt s? o vad?. „Arat?-mi,” spuse ea, apoi ad?ug?, arunc?nd o privire nelini?tit? spre April, „Vino, hai s? ie?im ?n spate. Nu vreau s? vad?.” Riley ??i scoase papucii ?i p??i descul?? ?n gr?din? ?naintea lui Bill. Se a?ezar? la o mas? de picnic din lemn, roas? de vreme, care fusese acolo dinainte ca Riley s? se mute ?n cas?, iar Bill privi ?n jur curtea mic? ?i singurul ei copac. Erau p?duri de toate p?r?ile. Asta ?l f?cu s? uite c? era m?car ?n apropierea unui ora?. Prea izolat, se g?ndi el. Nu i se p?ruse niciodat? un loc potrivit pentru Riley. Micu?a cas? ?n stil fermier era la dou?zeci ?i cinci de kilometri ?n afara ora?ului, d?r?p?nat? ?i foarte mediocr?. Accesul se f?cea dintr-un drum secundar, cu nimic altceva ?n jur ?n afar? de p?duri ?i p??uni. Nu c? ar fi crezut vreodat? c? via?a ?n suburbie i se potrivea. ?i era greu s? ?i-o imagineze ?n cercul petrecerilor de cocktail. Cel pu?in, putea totu?i s? conduc? p?n? ?n Fredericksburg ?i de acolo s? ia trenul companiei Amtrak p?n? ?n Quantico c?nd se ?ntorcea la serviciu. C?nd ?nc? mai putea lucra. „Arat?-mi ce ai,” spuse ea. Etal? rapoartele ?i fotografiile pe mas?. „?ii minte cazul Daggett?” ?ntreb? el. „Ai avut dreptate. Criminalul nu terminase.” Bill v?zu cum Riley f?cu ochii mari ?n timp ce se uit? ?n am?nunt peste poze. O t?cere lung? se a?ternu ?n timp ce studia intens documentele, ?i Bill se ?ntreb? dac? nu cumva de asta avea nevoie ca s? se ?ntoarc? – sau dac? asta o va da ?napoi. „Deci ce crezi?” ?ntreb? el ?ntr-un sf?r?it. Din nou t?cere. Nu ??i dezlipi nici acum ochii de pe documente. ?n cele din urm?, ??i ridic? privirea, iar atunci Bill fu ?ocat v?z?ndu-i ochii ?nl?crima?i. Nu o mai v?zuse pl?ng?nd p?n? atunci, nici m?car ?n cele mai dure situa?ii, nas ?n nas cu un cadavru. Asta nu era cu siguran?? Riley pe care o cuno?tea el. Criminalul ?la ?i f?cuse ceva, ceva mai mult dec?t ?tia el. ?nghi?i un suspin. „Mi-e fric?, Bill,” spuse ea. „Mi-e at?t de fric?. Tot timpul. De tot.” ?l duru inima s? o vad? a?a. Bill se ?ntreba unde disp?ruse vechea Riley, singura persoan? pe care se putea baza s? fie mai puternic? dec?t el, punctul s?u de sprijin ?n vremuri grele. ?i era nespus de dor de ea. „E mort, Riley,” spuse el, cu cel mai ?ncrez?tor aer pe care ?i-l putu aduna. „Nu te mai poate r?ni.” Riley d?du din cap. „Nu ai de unde s? ?tii.” „Sigur c? ?tiu,” r?spunse el. „I-au g?sit corpul dup? explozie.” „Nu l-au putut identifica,” spuse ea. „?tii c? el era.” Plec? fa?a ?i ??i ascunse lacrimile cu o m?n?. Bill ?i str?nse m?na cealalt? peste mas?. „?sta e un caz nou,” spuse el. „Nu are nimic de-a face cu ce ?i s-a ?nt?mplat ?ie.” Riley d?du din cap. „Nu conteaz?.” ?ncet, pl?ng?nd, ridic? bra?ul ?i ?i ?nm?n? documentul, ferindu-?i privirea. „?mi pare r?u,” spuse ea, uit?ndu-se ?n jos, ?in?ndu-l cu m?na tremur?nd?. „Cred c? ar trebui s? pleci,” ad?ug? ea. Bill, consternat, ?ntristat, ?ntinse m?n? ?i lu? ?napoi documentul. ?n vecii vecilor nu s-ar fi a?teptat la un asemenea deznod?m?nt. Bill r?mase pe loc o clip?, lupt?ndu-se ?mpotriva propriilor lacrimi. ?ntr-un final, ?i m?ng?ie u?or m?na, se ridic? de la mas?, ?i ??i croi drumul ?napoi prin cas?. April st?tea ?n continuare ?n sufragerie, cu ochii ?nchi?i, d?nd din cap pe muzic?. * Riley r?mase pl?ng?nd singur? la masa de picnic dup? ce Bill plec?. Credeam c? eram bine, se g?ndi ea. Chiar ??i dorise s? fie bine, pentru Bill. ?i chiar credea c? ar fi putut duce totul p?n? la cap?t. S? stea ?n buc?t?rie, vorbind despre banalit??i fusese ?n regul?. Apoi ie?iser? afar? ?i c?nd v?zuse documentul, crezuse din nou c? va fi bine. Chiar mai mult dec?t bine. ?ncepuse s? intre ?n joc. Vechea poft? pentru meserie se reaprinse, voia s? se ?ntoarc? pe teren. ?mp?r?ea pe categorii, desigur, g?ndindu-se la crimele aproape identice, ca un puzzle de rezolvat, aproape abstract, un joc intelectual. ?i asta era ?n regul?. Terapeutul ?i spusese c? va fi nevoit? s? o fac? dac? spera s? se mai ?ntoarc? vreodat? la lucru. Iar atunci, din cine ?tie ce motiv, puzzle-ul intelectual deveni ceea ce era cu adev?rat – o tragedie uman? hidoas? ?n care dou? femei nevinovate muriser? ?n chinurile unor dureri ?i terori de nem?surat. ?i deodat? se ?ntreb?: Oare a fost la fel de r?u pentru ele cum a fost pentru mine? ?ntregul corp fu inundat de panic? ?i team?. ?i st?njeneal?, ru?ine. Bill era partenerul ?i prietenul ei cel mai bun. ?i datora at?t de mult. ?i fusese al?turi ?n timpul ultimelor s?pt?m?ni c?nd nimeni altcineva nu ar fi f?cut-o. Nu ar fi supravie?uit ?n spital f?r? el. Ultimul lucru pe care ?i-l dorea era ca el s? o vad? limitat? la o stare de neajutorare. O auzi pe April ?ip?nd din pragul u?ii cu plas? din spate. „Mama, tre’ s? m?nc?m acum sau o s? ?nt?rzii.” Sim?i nevoia s? ?ipe ?napoi, „Preg?te?te-?i singur? micul dejun!” Dar nu o f?cu. Luptele cu April o epuizaser? de mult. Renun?ase s? se mai bat?. Se ridic? de la mas? ?i intr? ?napoi ?n buc?t?rie. Desprinse un prosop de h?rtie de pe rol? ?i ?l folosi ca s?-?i ?tearg? lacrimile ?i s?-?i sufle nasul, apoi se preg?ti de g?tit. ?ncerc? s?-?i reaminteasc? de cuvintele terapeutului: Chiar ?i sarcinile de rutin? vor cere mult efort con?tient, cel pu?in o vreme. Trebui s? se mul?umeasc? s? fac? lucrurile pas cu pas. ?nt?i se scot ingredientele din frigider – cartonul de ou?, pachetul de bacon, untiera, borcanul cu gem, pentru c? lui April ?i pl?cea gemul chiar dac? ei nu. ?i continu? a?a p?n? ce ?ntinse ?ase felii de bacon ?ntr-o tigaie pe aragaz, ?i aprinse focul de sub tigaie. Se cl?tin? pe spate la apari?ia fl?c?rii galben-albastre. ?nchise ochii ?i toate amintirile o n?v?lir?. Riley era ?ntins? ?ntr-un spa?iu auxiliar, sub o cas?, ?ntr-o cu?c? improvizat?. Singura lumin? pe care o v?zuse venea de la tor?a cu propan. ?n restul timpului fusese complet ?n ?ntuneric. Podeaua spa?iului auxiliar era de p?m?nt. Du?umeaua de deasupra ei era at?t de l?sat? c? abia putea s? stea pe vine. ?ntunericul era deplin, chiar ?i atunci c?nd deschidea u?a mic? ?i se t?ra ?n spa?iul auxiliar cu ea. Nu ?l putea vedea, dar ?l putea auzi respir?nd ?i groh?ind. Descuia cu?ca ?i o deschidea violent ?i se b?ga ?n?untru. ?i apoi aprindea tor?a. Putea s?-i vad? fa?a crud? ?i ur?t? ?n lumina ei. O tachina cu o farfurie de m?ncare r?nced?. Dac? se ?ntindea dup? farfurie, lansa flac?ra spre ea. Nu putea m?nca f?r? s? fie ars?... Deschise ochii. Imaginile nu mai erau at?t de vii cu ochii deschi?i, dar nu putea opri cursul amintirilor. Continu? s? preg?teasc? micul dejun ma?inal, adrenalina galop?ndu-i prin corp. Tocmai ce punea masa c?nd vocea fiicei sale ?ip? din nou. „Mam?, c?t mai dureaz??” Tres?ri ?i farfuria ?i alunec? din m?n?, c?zu pe podea ?i se sparse. „Ce s-a ?nt?mplat?” ?ip? April, ap?r?nd l?ng? ea. „Nimic,” spuse Riley. Cur??? mizeria ?i cum ea ?i April se a?ezar? s? m?n?nce ?mpreun?, ostilitatea mut? se f?cu sim?it? ca de obicei. Riley voia s? rup? cercul vicios, s? ajung? la April, s? ?i spun?, April, sunt eu, mama ta ?i te iubesc. Dar ?ncercase de at?tea ori ?i nu f?cuse dec?t s? ?nr?ut??easc? situa?ia. Fiica ei o detesta, ?i nu ?n?elegea de ce – nici cum s?-i pun? cap?t. „Ce o s? faci azi?” o ?ntreb? pe April. „Ce crezi?” s?ri April. „M? duc la ?coal?.” „Voiam s? zic dup?,” spuse Riley, p?str?ndu-?i tonul calm, plin de compasiune. „Sunt mama ta. Vreau s? ?tiu. E normal.” „Nu e nimic normal ?n via?a noastr?.” M?ncar? ?n lini?te pentru c?teva clipe. „Nu-mi spui nimic niciodat?,” spuse Riley. „Nici tu.” Asta ?ncheie orice speran?? de a mai conversa vreodat?. A?a e, se g?ndi cu am?r?ciune Riley. Era mai adev?rat dec?t credea April. Riley nu ?i povestise niciodat? despre jobul ei, de cazurile ei; nu ?i povestise niciodat? despre captivitatea ei sau despre perioada ?n spital sau de ce era acum „?n vacan??”. Tot ce ?tia April era c? fusese nevoit? s? locuiasc? cu tat?l ei ?n cea mai mare parte a acelei perioade, ?i ?l ura chiar mai mult dec?t o ura pe Riley. Dar oric?t de mult ?i-ar fi dorit s?-i spun?, Riley consider? c? era mai bine ca April s? nu aib? habar prin ce trecuse mama ei. Riley se ?mbr?c? ?i o conduse pe April la ?coal?, ?i nu schimbar? niciun cuv?nt pe drum. C?nd April se d?du jos din ma?in?, strig? dup? ea, „Ne vedem la zece.” April ?i f?cu nep?s?toare cu m?na ?n timp ce se ?ndep?rta. Riley conduse p?n? la o cafenea din apropiere. Devenise o rutin? pentru ea. ?i era greu s? petreac? oric?t de pu?in timp ?ntr-un spa?iu public ?i ?tia c? tocmai d-asta trebuia s? o fac?. Cafeneaua era mic? ?i niciodat? aglomerat?, chiar ?i ?n dimine?i ca aceasta, a?a c? o g?sea relativ neamenin??toare. Pe cum st?tea acolo, sorbind dintr-un cappucino, ??i aminti de rug?mintea lui Bill. Trecuser? ?ase s?pt?m?ni, la naiba. Situa?ia trebuia s? se schimbe. Ea trebuia s? se schimbe. Nu ?tia cum avea s? fac? asta. Dar o idee ?ncepu s? se formeze. ?tia exact ce trebuia s? fac? mai ?nt?i. Capitolul 4 Flac?ra alb? a tor?ei cu propan flutura ?n fa?a lui Riley. Era nevoit? s? se fereasc? dintr-o parte ?n alta ca s? nu fie ars?. Lumina era orbitoare ?i nu mai putea s?-i vad? chipul r?pitorului. Tor?a se ?nv?rtea din colo ?n coace, l?s?nd parc? dungi at?rn?nd ?n aer. „Opre?te-te!” ?ip? ea. „Opre?te-te!” Vocea ?i devenise aspr? ?i r?gu?it? de la ?ipat. Se ?ntreba de ce ??i irosea suflul. ?tia c? nu s-ar fi oprit din tortur? p?n? c?nd nu ar fi fost moart?. Chiar atunci, lu? o goarn? ?i i-o sun? ?n ureche. Un claxon r?sun?. Riley reveni rapid ?n prezent ?i v?zu semaforul din intersec?ie f?c?ndu-se verde. O coloan? de ?oferi a?tepta ?n spatele ei, ?i ap?s? pedala. Riley, cu m?inile transpirate, ??i ?ndep?rt? g?ndurile for?at ?i ??i reaminti unde se afla. Se ducea ?n vizit? la Marie Sayles, singura alt? supravie?uitoare a sadismului de neconceput a aproape-criminalului ei. Se dojeni pentru c? se l?s? cople?it? de reminiscen?a evenimentelor. Reu?ise s? se concentreze pe condus timp de o or? ?i jum?tate ?i crezuse c? era bine. Riley merse cu ma?ina prin Georgetown, trec?nd pe l?ng? case victoriene scumpe ?i parc? la adresa pe care Marie i-o d?duse la telefon - o cas? de ora? din c?r?mid? ro?ie cu un superb bovindou. R?mase un moment ?n ma?in?, deliber?nd dac? s? intre sau nu ?i ?ncerc?nd s?-?i adune curajul. ?n cele din urm? ie?i. Cum urca sc?rile, fu pl?cut surprins? s? o vad? pe Marie ?nt?mpin?nd-o la u??. ?mbr?cat? sumbru dar elegant, Marie z?mbi oarecum f?r? putere. Chipul ?i p?rea obosit ?i crispat. Judec?nd dup? cearc?ne, Riley era aproape sigur? c? Marie pl?nsese. Asta nu o surprindea. Ea ?i Marie se v?zuser? des ?n ultimele s?pt?m?ni pe video chat ?i prea pu?in mai puteau ascunde una de cealalt?. C?nd s-au ?mbr??i?at, Riley ??i d?du seama imediat c? Marie nu era at?t de ?nalt? ?i viguroas? pe c?t se a?tepta ea. Chiar ?i pe tocuri Marie era mai scund? dec?t Riley, de statur? mic? ?i delicat?. Riley era surprins?. Vorbiser? mult ?mpreun?, dar acum era prima oar? c?nd se ?nt?lneau ?n persoan?. Delicate?ea Mariei o f?cea s? par? ?i mai curajoas? de a fi supravie?uit traumelor la care fusese supus?. Riley cercet? cu aten?ie de jur ?mprejur ?n timp ce se ?ndrepta cu Marie spre sufragerie. Locul era impecabil ?i mobilat cu gust. ?n mod normal ar fi fost o cas? vesel? pentru o femeie celibatar? de succes. Dar Marie ?inea toate perdelele trase ?i luminile la intensitate redus?. Atmosfera era ?n mod ciudat opresant?. Riley nu voia s? recunoasc?, dar ?i amintea de propria cas?. Marie preg?tise un pr?nz lejer pe masa din sufragerie, iar ea ?i Riley se a?ezar? s? m?n?nce. St?tur? acolo ?ntr-o lini?te jenant?, Riley transpir?nd dar ne?tiind de ce. S? o vad? pe Marie ?i reamintea totul. „?i...cum a fost?” ?ntreb? Marie timid. „S? te expui ?n public?” Riley z?mbi. Marie ?n?elegea mai bine ca oricine ce efort ?nsemnase drumul de azi. „Destul de bine,” spuse Riley. „De fapt, chiar bine. Nu am avut dec?t un moment dificil de altfel.” Marie consim?i ?nclin?nd din cap. „Ai f?cut-o,” spuse Marie. „?i a fost curajoas?.” Curajoas?, se g?ndi Riley. Ea nu s-ar fi descris a?a. C?ndva, poate, c?nd era un agent ?n activitate. Oare se va mai descrie vreodat? a?a? „Dar tu?” ?ntreb? Riley. „C?t de des ie?i?” Marie c?zu pe g?nduri. „Nu ie?i deloc din cas?, nu-i a?a?” ?ntreb? Riley. Marie d?du din cap. Riley se apropie ?i ?i prinse ?ncheietura m?inii cu compasiune. „Marie, trebuie s? ?ncerci,” o ?ndemn? ea. „Dac? r?m?i baricadat? a?a ?n?untru, e ca ?i cum e?ti ?n continuare prizoniera lui.” Un suspin ?necat ie?i cu for?a din g?tul Mariei. „?mi pare r?u,” spuse Riley. „E ?n regul?. Ai dreptate.” Riley o privi pe Marie ?n timp ce m?ncar? am?ndou? pentru o clip? ?i o t?cere ?ndelungat? se instal?. Voia s? cread? c? Marie era bine, dar trebui s? recunoasc? faptul c? i se p?rea alarmant de fragil?. I se f?cu team? pentru ea ?ns??i. Oare tot a?a de r?u ar?ta ?i ea? Riley se ?ntreb? ?n t?cere dac? era bine pentru Marie s? locuiasc? singur?. I-ar fi oare mai bine cu un so? sau cu un iubit? Se ?ntreb?. Apoi se g?ndi la acela?i lucru despre ea. Cu toate c? ?tia c? r?spunsul pentru am?ndou? era probabil nu. Nici una nici alta nu erau ?ntr-o stare de spirit emo?ional? pentru o rela?ie solid?. Ar fi fost doar un sprijin. „Oare ?i-am mul?umit?” ?ntreb? Marie dup? o vreme, rup?nd lini?tea. Riley z?mbi. ?tia foarte bine c? Marie se referea la faptul c? o salvase. „De multe ori,” spuse Riley. „?i nu ai de ce. Serios.” Marie ?mpunse m?ncarea cu furculi?a. „?i-am cerut vreodat? iertare?” Riley fu surprins?. „Iertare? Pentru ce?” Marie vorbi cu greu. „Dac? nu m-ai fi scos de acolo, nu te-ar fi prins.” Riley str?nse u?or m?na Mariei. „Marie, mi-am f?cut treaba doar. Nu po?i s? te ?nvinov??e?ti pentru ceva ce nu s-a ?nt?mplat din cauza ta. Ai deja destule pe cap.” Marie d?du din cap, recunosc?toare. „Doar s? m? ridic din pat ?n fiecare zi e o provocare,” recunoscu ea. „Presupun c? ai observat ce ?ntunecat ?in totul. Orice lumin? str?lucitoare ?mi aminte?te de tor?a aia a lui. Nu pot nici m?car s? m? uit la televizor sau s? ascult muzic?. Mi-e team? c? cineva o s? se furi?eze dup? mine ?i nu o s? aud. Orice sunet m? panicheaz?.” Marie ?ncepu s? suspine ?n lini?te. „Nu voi mai privi niciodat? lumea la fel. Niciodat?. R?utatea e pretutindeni printre noi. Habar nu aveam. Oamenii sunt capabili de lucruri at?t de ?ngrozitoare. Nu ?tiu cum o s? mai pot avea ?ncredere vreodat? ?n oameni.” Cum Marie pl?ngea, Riley dori s? o ?ncurajeze, s?-i spun? c? nu avea dreptate. Dar o parte din Riley nu era sigur? de asta. ?ntr-un final, Marie se uit? la ea. „De ce ai venit aici azi?” ?ntreb? ea pe fa??. Riley fu surprins? de sinceritatea Mariei – ?i de faptul c? ea ?ns??i nu prea ?tia de ce. „Nu ?tiu”, spuse ea. „Voiam doar s? te vizitez. S? v?d cum e?ti.” „Mai e ceva,” spuse Marie, privind printre gene cu un discern?m?nt straniu. Poate avea dreptate, se g?ndi Riley. Riley se g?ndi la vizita lui Bill ?i ??i d?du seama c? ?ntr-adev?r, venise acolo datorit? noului caz. Ce voia de la Marie? Un sfat? Permisiune? Sprijin? ?ncurajare? O parte din ea voia ca Marie s?-i spun? c? e nebun? ca s? se lini?teasc? ?i s? uite de Bill. Dar poate o alt? parte voia ca Marie s? o ?ndemne s? o fac?. ?n cele din urm?, Riley oft?. „A ap?rut un caz nou,” spuse ea. „Bine, nu un caz nou. Dar unul vechi care nu s-a rezolvat niciodat?.” Expresia de pe fa?a Mariei deveni crispat? ?i sever?. Riley inspir? ad?nc. „?i ai venit s? m? ?ntrebi dac? s? o faci sau nu?” ?ntreb? Marie. Riley ridic? din umeri. Dar privi ?i ?n sus ?i c?ut? ochii Mariei pentru ?ncurajare, pentru sprijin. ?i ?n acel moment ??i d?du seama c? exact la asta sperase venind s? o vad?. Dar spre dezam?girea ei, Marie plec? privirea ?i d?du u?or din cap. Riley a?tept? ?n continuare un r?spuns, dar ?n schimb primi doar o t?cere f?r? sf?r?it. Riley sim?i c? o team? cu totul special? ?ncepuse s?-?i fac? loc ?n sufletul Mariei. ?n timpul t?cerii, Riley se uit? prin apartament ?i ochii ?i c?zur? pe telefonul fix al Mariei. Fu uimit? s? vad? c? era deconectat din perete. „Ce s-a ?nt?mplat cu telefonul t?u?” ?ntreb? Riley. Marie p?rea cu adev?rat ab?tut? ?i Riley realiz? c? atinsese un punct sensibil. „M? sun? ?ntr-una,” spuse Marie ?optind aproape imperceptibil. „Cine?” „Peterson.” Riley sim?i cum inima ?i s?ri din piept. „Peterson e mort,” replic? Riley, cu vocea tremur?nd?. „Am ars locul. I-au g?sit corpul.” Marie d?du din cap. „Ar fi putut g?si pe oricine altcineva. Nu era el.” Riley sim?i un val de panic?. Cele mai mari temeri ale sale se trezeau la via??. „Toat? lumea spune c? el era,” spuse Riley. „?i tu chiar crezi asta?” Riley nu ?tia ce s? spun?. Acum nu era un moment bun s? se ?ncread? ?n fricile sale. P?n? la urm?, Marie delira probabil. Dar cum putea Riley s? o conving? de ceva de care ea ?ns??i nu era pe deplin convins?? „M? tot sun?,” spuse din nou Marie. „Sun? ?i respir? ?i ?nchide. ?tiu c? el e. E ?n via??. ?i m? urm?re?te.” Riley sim?i furi??ndu-i-se ?n suflet o spaim? rece. „E probabil doar un tip obscen care sun?,” spuse ea, pref?c?ndu-se c? e calm?. „Dar pot cere Biroului s? investigheze. Pot s? le cer s? trimit? o ma?in? de supraveghere dac? ?i-e team?. Vor localiza apelurile.” „Nu!” spuse Marie hot?r?t. „Nu!” Riley o privi fix, debusolat?. „De ce nu?” ?ntreb? ea. „Nu vreau s?-l enervez.,” spuse Marie cu un smiorc?it jalnic. Riley, cople?it?, sim?ind venind un atac de panic?, realiz? brusc ce idee proast? fusese s? vin? aici. Ba chiar se sim?ea mai r?u. ?tia c? nu mai putea sta nici m?car o secund? ?n plus ?n acea sufragerie opresant?. „Trebuie s? plec,” spuse Riley. „?mi pare r?u. Fata mea m? a?teapt?.” Deodat?, Marie o prinse pe Riley de ?ncheietur? cu o putere surprinz?toare, ?nfig?ndu-?i unghiile ?n pielea ei. Se holb? la ea cu o a?a intensitatea ?n ochii alba?tri ca de ghea?? c? o ?nsp?im?nt? pe Riley. Acea privire p?trunz?toare i se ?ntip?ri ?n suflet. „Preia cazul,” o implor? Marie. Riley putu citi ?n ochii Mariei confuzia dintre noul caz ?i Peterson, amestec?ndu-le ?ntr-unul singur. „G?se?te-l pe nenorocitul ?la,” ad?ug? ea. „?i omoar?-l pentru mine.” Capitolul 5 B?rbatul p?str? o distan?? scurt? dar discret? fa?? de femeie, arunc?ndu-i c?te o privire fugar?. Puse simbolic c?teva obiecte ?n co?ul de m?n? pentru a p?rea ca orice alt client. Se felicit? pentru c?t de bine reu?i s? treac? neobservat. Nimeni nu-i putea ghici adev?rata putere. Pe de alt? parte, nu fusese niciodat? genul de om care s? atrag? prea mult? aten?ie. Copil fiind, se sim?ise practic invizibil. Acum, ?n sf?r?it, reu?ise s? se foloseasc? de caracterul inofensiv ?n favoarea sa. Doar acum c?teva clipe st?tuse fix l?ng? ea, la nu mai mult de ?aizeci de centimetri dep?rtare. Cufundat? ?n alegerea ?amponului, nu-l observase deloc. Cuno?tea multe despre ea, totu?i. ?tia c? o cheam? Cindy; c? so?ul ei de?inea o galerie de art?; c? lucra ?ntr-o clinic? medical? de stat. Azi era una din zilele ei libere. Chiar acum vorbea la telefonul mobil cu cineva – sora ei, s-ar p?rea. R?dea la ceva ce ?i spusese persoana respectiv?. Se ?nnegrise de furie, ?ntreb?ndu-se dac? nu cumva r?dea de el, a?a cum toate fetele r?deau de obicei. Furia i se ?nte?i. Cindy purta pantaloni scur?i, un maiou ?i ce p?reau a fi adida?i scumpi de alergat. O privise din ma?in? alerg?nd ?i a?tept? p?n? ??i terminase cursa ?i se duse ?n supermarket. ?i cuno?tea obiceiurile din zilele libere ca aceasta. Ducea lucrurile acas?, le punea la locul lor, ??i f?cea du? ?i apoi se ducea cu ma?ina s? se ?nt?lneasc? cu so?ul ei la pr?nz. Silueta sa frumoas? se datora mult exerci?iului fizic. Nu avea mai mult de treizeci de ani, dar pielea de pe coapse nu mai era ferm?. Probabil c? sl?bise mult la un moment dat, poate destul de recent. Era cu siguran?? m?ndr? de asta. Brusc, femeia se ?ndrept? spre cea mai apropiat? cas?. B?rbatul fu luat prin surprindere. Terminase cump?r?turile mai devreme dec?t de obicei. Se gr?bi s? se a?eze ?n spatele ei la coad?, aproape d?r?m?nd un alt client. Se dojeni ?n g?nd pentru asta. ?n timp ce casierul scana produsele femeii, ?naint? pu?in c?te pu?in ?i se a?ez? extrem de aproape de ea - suficient de aproape ?nc?t s?-i miroas? trupul, acum transpirat ?i ?n?ep?tor dup? alergatul energic. Era un miros cu care se a?tepta s? se obi?nuiasc? mult, mult mai bine c?t de cur?nd. Dar mirosul urma s? se amestece cu o alt? odoare - una care ?l fascina datorit? ciud??eniei sale ?i a misterului. Mirosul durerii ?i a terorii. Pre? de o clip?, spionul se sim?i extaziat, chiar pl?cut ame?it, arz?nd de ner?bdare. Dup? ce pl?ti cump?r?turile, femeia ?mpinse c?ruciorul prin u?ile de sticl? automate ?i ie?i ?n parcare. Acum nu se mai gr?bi s? pl?teasc? pentru cele c?teva produse ale sale. Nu avea nevoie s? o urm?reasc? p?n? acas?. Fusese deja acolo – fusese chiar ?i ?n?untru. ?i pip?i chiar ?i hainele. ??i va continua supravegherea c?nd avea s? ias? de la serviciu. Nu o s? mai dureze mult, se g?ndi el. Nu o s? mai dureze mult deloc. * Dup? ce se urc? ?n ma?in?, Cindy MacKinnon st?tu a?a o clip?, sim?indu-se agitat? ?i ne?tiind de ce. ??i reaminti sentimentul ciudat pe care tocmai ?l avusese ?n supermarket. Era o senza?ie nefireasc?, ira?ional? c? ar fi fost urm?rit?. Dar era mai mult de at?t. ?i lu? ceva s? pun? punctul pe i. ?n cele din urm?, ??i d?du seama c? avusese senza?ia c? cineva ?i voia r?ul. Tremur? din tot corpul. ?n ultimele zile, aceast? senza?ie venea ?i pleca. Se mustr? singur?, fiind convins? c? ideea era total nefondat?. Scutur? din cap, descotorosindu-se de orice urm? a acelui sentiment. Pornind ma?ina, se for?? s? se g?ndeasc? la altceva, ?i z?mbi cu g?ndul la conversa?ia telefonic? pe care o avusese cu sora ei, Becky. Mai t?rziu, ?n dup? amiaza aceea, Cindy avea s? o ajute s? organizeze o petrecere de aniversare fiicei sale de trei ani, cu tot cu tort ?i baloane. Urma s? fie o zi frumoas?, se g?ndi ea. Capitolul 6 Riley st?tea ?n SUV al?turi de Bill care schimba vitezele, urc?nd vehiculul 4x4 al Biroului sus pe dealuri, ?i ??i ?terse palmele pe pantaloni. Nu ?n?elegea ce era cu at?ta transpira?ie ?i nu ?tia ce s? zic? de faptul c? se afla acolo. Dup? ?ase luni de pauz?, se sim?ea deconectat? de la ceea ce ?i transmitea corpul. I se p?rea ireal s? fie ?napoi la treab?. Riley era tulburat? de tensiunea st?njenitoare. Ea ?i Bill abia schimbaser? o vorb? ?n timpul traseului de peste o or?. Vechea lor camaraderie, veselia, rela?ia lor stranie – nimic din toate astea nu era acolo. Riley era aproape sigur? de ce era Bill at?t de distant. Nu era din lips? de polite?e – era ?ngrijorare. ?i el p?rea s? aib? dubii cu privire la ?ntoarcerea ei la munc?. Conduser? spre Mosby State Park, unde Bill ?i spusese c? v?zuse cea mai recent? victim? a crimei. Pe drum, Riley observ? cu aten?ie peisajul din jurul s?u ?i, ?ncet, vechiul s?u sim? profesional ?ncepu s?-?i fac? efectul. ?tia c? trebuia s? se trezeasc? la realitate. G?se?te-l pe nenorocit ?i omoar?-l pentru mine. Cuvintele Mariei o b?ntuiau, o ghidau, ?i simplificau alegerea. Dar nimic nu p?rea at?t de simplu acum. ?n primul r?nd, nu putea s? nu-?i fac? griji pentru April. Nu era ideal pentru nimeni din cei implica?i s? o trimit? s? stea acas? la tat?l ei. Dar azi era s?mb?t? ?i Riley nu voia s? a?tepte p?n? luni ca s? vad? locul crimei. T?cerea profund? ?ncepu s?-i intensifice anxietatea, ?i sim?i cu disperare nevoia s? vorbeasc?. Scormonindu-?i creierul pentru a g?si ceva de zis, ?ntr-un final spuse: „?i ai de g?nd s?-mi spui ce se ?nt?mpl? ?ntre tine ?i Maggie?” Bill se ?ntoarse spre ea, cu o privire mirat?, ?i nu-?i putea da seama dac? era din cauz? c? rupsese t?cerea sau din cauza ?ntreb?rii directe. Indiferent ce ar fi fost, regret? imediat. Sinceritatea sa, mul?i i-o spuseser?, putea fi descurajant?. Nu inten?iona niciodat? s? fie direct? – doar nu avea timp de pierdut. Bill oft?. „Crede c? am o aventur?.” Riley sim?i un fior de surpriz?. „Ce?” „Cu jobul,” spuse Bill, r?z?nd pu?in amar. „Crede c? am o aventur? cu jobul. Crede c? iubesc toate astea mai mult dec?t o iubesc pe ea. ?i tot spun c? e o prostie. ?n fine, nu e ca ?i cum pot s?-i pun cap?t – nu jobului cel pu?in.” Riley d?du din cap. „E exact ca Ryan. Obi?nuia s? fie gelos ca naiba c?nd eram ?mpreun?.” Se opri ?nainte de a-i spune ?ntregul adev?r lui Bill. Fostul ei so? nu fusese gelos pe jobul lui Riley. Fusese gelos pe Bill. Se ?ntrebase des dac? Ryan ar fi avut vreun motiv. ?n ciuda atmosferei st?njenitoare de ast?zi, se sim?ea grozav de bine doar s? se afle ?n apropierea lui Bill. Era acest sentiment pur profesional? „Sper c? nu am f?cut drumul degeaba,” spuse Bill. „Locul crimei a fost cur??at, s? ?tii.” „?tiu. Vreau doar s? v?d cu ochii mei locul. Pozele ?i rapoartele nu sunt de ajuns pentru mine.” Riley ?ncepu s? se simt? pu?in ame?it? acum. Era destul de sigur? c? din cauza altitudinii, cum urcaser? tot mai sus. Anticiparea contribuia de asemenea. Palmele ?i transpirau ?n continuare. „C?t mai avem?” ?ntreb? ea, privind cum p?durea se ?ndesea din ce ?n ce mai mult, terenul din ce ?n ce mai izolat. „Nu mult.” Dou? minute mai t?rziu, Bill p?r?si drumul pavat ?i continu? peste urmele uscate l?sate de cauciucuri. Vehiculul se zg?l??i de-a lungul urmelor ?i se opri la aproximativ cinci sute de metri ?n p?durea deas?. Opri motorul, apoi se ?ntoarse spre Riley ?i o privi ?ngrijorat. „E?ti sigur? c? vrei s? faci asta?” ?ntreb? el. ?tia exact ce ?l ?ngrijora. ?i era team? c? avea s? fie transportat? ?napoi ?n captivitatea sa traumatizant?. Nu mai conta c? era un caz cu totul diferit ?i un criminal diferit. Aprob? din cap. „Sunt sigur?,” spuse ea, nicidecum convins? c? spunea adev?rul. Ie?i din ma?in? ?i ?l urm? pe Bill, p?r?sind drumul ?i pornind prin p?dure pe o potec? ?ngust? ?i plin? de arbu?ti. Auzi clipocitul unui izvor ?n apropiere. Cum vegeta?ia devenea din ce ?n ce mai deas?, era nevoit? s?-?i fac? loc printre crengile joase ?i ciulini lipicio?i ?ncepur? s? i se adune pe pantaloni. O enerva g?ndul c? va trebui s? ?i smulg?. ?ntr-un final ie?ir? pe marginea unui p?r?u. Riley fu imediat impresionat? de frumuse?ea locului. Razele soarelui de dup?-amiaz? curgeau printre frunze, marmor?nd apa unduitoare cu o lumin? caleidoscopic?. Clipocitul uniform al izvorului era lini?titor. Era ciudat s? te g?nde?ti c? acesta era locul unei crime odioase. „A fost g?sit? exact aici,” spuse Bill, conduc?nd-o spre un bolovan mare, neted. C?nd ajunser?, Riley se opri ?i se uit? ?n jur ?i respir? ad?nc. Da, avusese dreptate s? vin? aici. ?ncepea s? simt? asta. „Pozele?” ?ntreb? Riley. Se ghemui l?ng? Bill pe bolovan, ?i ?ncepur? s? frunz?reasc? prin dosarul plin de fotografii f?cute la scurt timp dup? ce corpul Rebei Frye fusese g?sit. Un alt dosar era ?ndesat cu rapoarte ?i fotografii ale crimei pe care ea ?i Bill o investigaser? cu ?ase luni ?nainte – cea pe care nu reu?iser? s? o rezolve. Acele fotografii ?i provocar? amintiri vii despre primul omor. O transportar? direct pe acea ferm? de l?ng? Daggett. ??i aminti cum Rogers fusese pus? ?n scen? ?ntr-un mod similar sprijinit? de un copac. „Aproape la fel ca vechiul nostru caz,” observ? Riley. „Ambele femei de treizeci de ani, am?ndou? cu copii mici. Se pare c? asta face parte din modul s?u de operare. Are ceva cu mamele. Trebuie verificate grupurile de p?rin?i, s? vedem dac? era vreo conexiune ?ntre cele dou? femei, sau ?ntre copiii lor.” „O s? pun pe cineva s? se ocupe,” spuse Bill. Lua noti?e acum. Riley continu? s? studieze cu aten?ie rapoartele ?i fotografiile, compar?ndu-le cu locul ?n care se aflau. „Aceea?i metod? de sugrumare, cu o panglic? roz,” observ? ea. „?nc? o peruc?, ?i acela?i tip de trandafir artificial ?n fa?a corpului.” Riley ridic? dou? fotografii ?i le puse una l?ng? alta. „Ochii cusu?i deschi?i, de asemenea,” spuse ea. „Dac? ?mi amintesc bine, tehnicienii au descoperit c? ochii lui Rogers fuseser? cusu?i post-mortem. A?a a fost ?i cu Frye?” „Mda. Presupun c? voia ca femeile s? ?l priveasc? ?i dup? ce mureau.” Riley sim?i un fior de-a lungul coloanei. Aproape uitase acea senza?ie. O resim?ea ori de c?te ori ceva despre un caz urma s? se deblocheze ?i s? aib? sens. Nu ?tia dac? s? se simt? ?ncurajat? sau ?ngrozit?. „Nu,” spuse ea. „Nu e asta. Nu-i p?sa dac? ?l vedeau femeile.” „Atunci de ce a f?cut-o?” Riley nu r?spunse. Ideile ?ncepuser? s?-i dea n?val? ?n minte. Era exaltat?. Dar nu era gata s? pun? totul ?n cuvinte – nici m?car ?n sinea sa. A?ez? fotografiile dou? c?te dou? pe bolovan, ar?t?ndu-i detalii lui Bill. „Nu sunt exact la fel,” spuse ea. „Corpul nu a fost ?nscenat la fel de minu?ios la Daggett. A ?ncercat s? mute cadavrul dup? ce se ?n?epenise deja. B?nuiala mea e c? de data asta a adus-o aici ?nainte ca rigor mortis s? se instaleze. Altfel nu ar fi putut s? o a?eze at?t de...” ??i suprim? impulsul de a termina fraza cu „frumos”. Apoi realiz? c? acela era exact genul de cuv?nt pe care l-ar fi folosit c?nd era la datorie ?nainte s? fie capturat? ?i torturat?. Da, ??i reintra ?n m?n? ?i sim?i aceea?i veche obsesie ?ntunecat? cresc?ndu-i ?n suflet. Cur?nd avea s? nu mai existe cale de ?ntoarcere. Dar ?sta era un lucru bun sau un lucru r?u? „Ce-i cu ochii lui Frye?” ?ntreb? ea, ar?t?nd spre o poz?. „Albastrul ?la nu pare real.” „Lentile de contact,” r?spunse Bill. Fiorul din coloana lui Riley deveni mai puternic. Cadavrul Eileenei Rogers nu avusese lentile de contact. Era o diferen?? important?. „?i luciul de pe piele?” ?ntreb? ea. „Vaselin?,” spuse Bill. ?nc? o diferen?? important?. Sim?i cum ideile ?ncepur? s? se alinieze cu o rapiditate uimitoare. „Ce a reie?it din investiga?ia criminalistic? despre peruc??” ?l ?ntreb? pe Bill. „Nimic deocamdat?, dec?t c? a fost petecit? din mai multe peruci ieftine.” Entuziasmul lui Riley se intensific?. ?n cazul crimei precedente, criminalul folosise o peruc? simpl?, ?ntreag?, nu ceva recompus. Precum trandafirul, fusese at?t de ieftin? ?nc?t criminalistica nu o putu identifica. Riley sim?i cum p?r?i ale puzzle-ului ?ncepeau s? se lege – nu tot puzzle-ul, dar o mare bucat? din el. „Ce are de g?nd criminalistica s? fac? ?n leg?tur? cu peruca asta?” ?ntreb? ea. „La fel ca data trecut? – s? caute originea fibrelor, s? ?ncerce s? le depisteze prin magazine de peruci.” Surprins? de certitudinea feroce din propria-i voce, Riley spuse: „??i pierd vremea.” Bill se uit? la ea, ?n mod evident prins pe nepreg?tite. „De ce?” Sim?i cum ??i pierde r?bdarea cu Bill, a?a cum sim?ea mereu c?nd g?ndea cu c??iva pa?i ?naintea lui. „Uit?-te la imaginea pe care ?ncearc? s? ne-o arate. Lentile de contact albastre care ?i fac ochii s? par? nenaturali. Pleoape cusute pentru ca ochii s? stea larg deschi?i. Corpul proptit, picioarele ciudat de cr?c?nate. Vaselin? pentru a-i face pielea s? semene cu plasticul. O peruc? recompus? din buc??i de peruci mai mici – nu peruci umane, peruci de p?pu?i. Voia ca ambele victime s? arate ca ni?te p?pu?i – ca ni?te p?pu?i goale ?n vitrin?.” „Dumnezeule,” spuse Bill, not?nd cu fervoare. „De ce nu am observat asta data trecut?, ?n Daggett?” R?spunsul p?rea at?t de evident pentru Riley ?nc?t ??i ?n?bu?i un geam?t de ner?bdare. „Nu era suficient de priceput ?nc?,” spuse ea. „?nc? ?ncerca s?-?i dea seama cum s? transmit? mesajul. ?nva?? din mers.” Bill ridic? privirea din carnetul s?u ?i d?du din cap cu admira?ie. „S? dea naiba, ce dor mi-a fost de tine.” Oric?t de mult ar fi apreciat complimentul, Riley ?tia c? o constatare ?i mai mare era pe drum. ?i ?tia din experien?? c? nu putea s? for?eze lucrurile. Trebuia pur ?i simplu s? se relaxeze ?i s? o lase s? vin? la ea spontan. Se ghemui t?cut? pe bolovan, a?tept?nd s? se ?nt?mple. A?tept?nd, ?ncepu s?-?i adune alene ciulinii de pe pantaloni. Ce pacoste, se g?ndi ea. Deodat? ochii ?i picar? pe suprafa?a pietroas? de sub picioare. Al?i ciulini, unii ?ntregi, al?ii rup?i ?n buc??ele, se aflau printre ciulinii pe care ?i d?dea jos acum. „Bill,” spuse ea, cu vocea tremur?nd de entuziasm. „ciulinii ??tia erau aici c?nd ai g?sit corpul?” Bill d?du din umeri. „Nu ?tiu.” Cu m?inile tremur?nd ?i transpir?nd mai mult ca niciodat?, ?n?f?c? un teanc de poze ?i scotoci prin ele p?n? g?si o imagine frontal? a cadavrului. Acolo, ?ntre picioarele cr?c?nate ale victimei, chiar l?ng? trandafir, erau grupate c?teva pete. Acelea erau ciulinii – aceea?i ciulini pe care tocmai ?i g?sise. Dar nimeni nu se g?ndise c? erau importan?i. Nimeni nu se obosise s? arunce o privire mai p?trunz?toare, mai ?ndeaproape peste ei. ?i nimeni nu se obosise s? ?i m?ture c?nd locul crimei fusese cur??at. Riley ?nchise ochii, pun?ndu-?i imagina?ia ?n mi?care la poten?ial maxim. Se sim?i buimac?, ame?it? chiar. Era o tr?ire pe care o cuno?tea prea bine – un sentiment de c?dere ?n abis, ?ntr-un vid negru ?ngrozitor, ?n mintea diabolic? a criminalului. Mergea pe urmele sale, ?n experien?a sa. Era un loc periculos ?i ?nfrico??tor. Dar acolo ?i era locul, cel pu?in acum. Accept? senza?ia. Sim?i siguran?a criminalului ?n timp ce t?ra corpul pe poteca ce ducea spre izvor, perfect sigur c? nu avea s? fie prins, f?r? grab?. Ar fi putut foarte bine s? fredoneze sau s? fluiere. ?i sim?i r?bdarea, talentul ?i priceperea ?n timp ce a?eza cadavrul pe bolovan. ?i putea vedea tabloul ?nfior?tor prin ochii lui. ?i sim?i profunda satisfac?ie a unui lucru bine f?cut – acela?i sentiment c?lduros pe care ?i ea ?l sim?ise mereu ?n urma rezolv?rii unui caz. Se ghemui pe aceast? piatr?, oprindu-se o clip? – sau oric?t de mult timp ar fi vrut – s?-?i admire me?te?ugul. ?i f?c?nd asta, ??i smulse ciulinii de pe pantaloni. Nu se gr?bi. Nu se opri p?n? nu plec? de acolo eliberat ?i curat. ?i aproape c?-l putea auzi rostind cu voce tare exact acelea?i cuvinte ca ?i ea. „Ce pacoste.” Da, ??i f?cuse timp p?n? ?i s?-?i smulg? ciulinii de pe el. Riley trase aer ?n piept ?i deschise brusc ochii. ?nv?rtind ciulinul ?n m?n?, observ? ce lipicios era ?i c? ?epii erau suficient de ascu?i?i ca s? ?n?epe p?n? la s?nge. „Adun? ciulinii ??tia,” ordon? ea. „S-ar putea s? putem culege pu?in ADN de pe ei.” Ochii lui Bill se f?cur? mari, ?i scoase imediat o pung? cu fermoar ?i o penset?. ?n timp ce se apuc? de treab?, mintea lui Riley intr? ?n hiperactivitate, nefiind gata ?nc?. „Ne-am ?n?elat de la ?nceput,” spuse ea. „Asta nu e a doua crim?. E a treia.” Bill se opri ?i se uit? la ea, consternat. „De unde ?tii?” ?ntreb? Bill. ?ntregul corp al lui Riley se ?ncord? ?n ?ncercarea ei de a-?i st?p?ni tremuratul. „S-a perfec?ionat prea mult. ?i-a ?ncheiat ucenicia. Este un profesionist acum. Abia acum ??i intr? ?n ritm. ??i iube?te munca. Nu, asta e a treia oar?, cel pu?in.” G?tul i se usc? ?i Riley ?nghi?i cu greu. „?i nu va mai dura mult p?n? la urm?toarea.” Capitolul 7 Bill se trezi ?ntr-o mare de ochi alba?tri, niciunul din ei adev?ra?i. Nu obi?nuia s? aib? co?maruri despre cazurile sale, ?i nu avea unul acum – dar era izbitor de asem?n?tor. ?n mijlocul magazinului de p?pu?i, ochi mici alba?tri erau pur ?i simplu peste tot, to?i larg deschi?i ?i str?lucind ?i aler?i. Buzele ro?ii rubinii ale p?pu?ilor, majoritatea z?mbind, ?l perturbau de asemenea. La fel ?i p?rul artificial piept?nat cu minu?iozitate, at?t de rigid ?i imobil. Observ?nd toate aceste detalii, Bill se ?ntreb? cum putuse rata inten?ia criminalului – s?-?i fac? victimele s? arate c?t mai mult ca ni?te p?pu?i. A avut nevoie de Riley ca s? fac? leg?tura. Doamne ajut? c? s-a ?ntors, se g?ndi el. Cu toate acestea, Bill nu putea s? nu-?i fac? griji pentru ea. Fusese uluit de munca ei extraordinar? de la Mosby Park. Dar apoi, c?nd o conduse acas?, p?ru epuizat? ?i demoralizat?. Nu-i adres? aproape nicio vorb? tot drumul. Poate fusese prea mult pentru ea. Chiar ?i a?a, Bill ??i dorea ca Riley s? fi fost acolo cu el. Ea hot?r?se c? cel mai bine era s? se separe pentru a acoperi mai mult teren mai repede. Nu putea contrazice asta. ?l rug? s? se ocupe de magazinele de p?pu?i din zon?, ?n timp ce ea avea s? reviziteze locul crimei de care se ocupaser? acum ?ase luni. Bill se uit? ?n jur ?i, sim?indu-se dep??it de situa?ie, se ?ntreb? ce ar fi zis Riley despre acest magazin. Era cel mai elegant dintre cele pe care le vizitase ast?zi. Aici, pe marginea autostr?zii Capital Beltway, veneau probabil mul?i clien?i sofistica?i din districtele bogate din nordul Virginiei. Se plimb? prin magazin ?i arunc? o privire. O p?pu?? feti?? ?i atrase aten?ia. Cu z?mbetul s?u larg ?i pielea palid?, ?i aminti ?n mod special de ultima victim?. De?i era complet ?mbr?cat? cu o rochie roz cu mult? dantel? pe guler, man?ete ?i tiv, st?tea ?ntr-o pozi?ie tulbur?tor de similar?. Deodat?, Bill auzi o voce venind din dreapta sa. „Cred c? nu v? uita?i ?n raionul potrivit.” Bill se ?ntoarse ?i se trezi fa?? ?n fa?? cu o femeie voinic? ?i m?runt?, cu un z?mbet cald. Ceva din ?nf??i?area ei ?i spuse c? ea se ocupa de locul acela. „De ce spune?i asta?” ?ntreb? Bill. Femeia chicoti. „Pentru c? nu ave?i fiice. Pot s? ghicesc de la o po?t? un b?rbat care nu are fiic?. Nu m? ?ntreba?i cum, e un fel de instinct, presupun.” Bill fu uimit de intui?ia sa ?i profund impresionat. ?i ?ntinse m?na lui Bill. „Ruth Behnke,” spuse ea. Bill ?i str?nse m?na. „Bill Jeffreys. S? ?n?eleg c? este magazinul dumneavoastr?.” Chicoti din nou. „V?d c? ?i dumneavoastr? ave?i un fel de instinct,” spuse ea. „?nc?ntat? de cuno?tin??. Dar ave?i b?ie?i, nu-i a?a? Trei, dac? ar fi s? ghicesc.” Bill z?mbi. Instinctul ei era destul de ascu?it, ?ntr-adev?r. Bill presupuse c? ea ?i Riley ar fi f?cut companie bun?. „Doi,” r?spunse. „Dar al naibii de aproape.” Femeia chicoti. „C??i ani?” ?ntreb? ea. „Opt ?i zece.” Arunc? o privire ?n jur. „Nu ?tiu dac? am mare lucru pentru ei aici. A, de fapt, am c??iva sold??ei cam demoda?i pe raionul urm?torul. Dar b?ie?ilor nu le mai plac lucrurile astea, nu-i a?a? Numai jocuri video ?n ziua de azi. ?i violente, chiar.” „Din p?cate a?a e.” Miji ochii spre el ?i ?l calcul?. „Nu a?i venit ca s? cump?ra?i o p?pu??, nu-i a?a?” ?ntreb? ea. Bill z?mbi ?i d?du din cap. „Sunte?i priceput?,” r?spunse el. „Sunte?i poli?ist, poate?” ?ntreb? ea. Bill r?se ?ncet ?i ??i scoate insigna. „Nu chiar, dar bun? b?nuial?.” „O, vai!” spuse ea ?ngrijorat?. „Ce vrea FBI-ul de la loc?orul meu? Sunt cumva pe vreo list??” „Oarecum,” spuse Bill. „Dar nimic alarmant. Magazinul dumneavoastr? a reie?it ?n c?ut?rile noastre de magazinele din zon? care v?nd p?pu?i de colec?ie ?i anticariat.” De fapt, Bill nu ?tia exact ce c?uta. Riley ?i sugerase s? verifice c?teva astfel de locuri, presupun?nd c? ar fi fost frecventate de criminal – sau c? acesta le-ar fi vizitat m?car cu o anumit? ocazie. La ce se a?tepta, Bill nu ?tia. Se a?tepta ca ?nsu?i criminalul s? fie acolo? Sau c? unul din angaja?i ?nt?lnise criminalul? Era de ?ndoit. ?i chiar dac? l-ar fi ?nt?lnit, era de ?ndoit c? l-ar fi recunoscut ca fiind un criminal. Probabil c? to?i b?rba?ii care veneau aici, dac? venea vreunul, erau bizari. Mai degrab? Riley ?ncerca s?-l ajute s? p?trund? mai mult ?n mintea criminalului, ?n felul s?u de a privi lumea. Dac? asta era, Bill se g?ndi c? va fi mai mult dezam?git?. El nu avea, pur ?i simplu, mintea ei, sau talentul de a intra cu u?urin?? ?n mintea criminalilor. I se p?rea c? ?ncerca marea cu degetul. Erau zeci de magazine de p?pu?i ?n raza lor de c?utare. Ar fi fost mai bine, se g?ndi el, s?-i lase pe criminali?ti s? depisteze produc?torii de p?pu?i. De?i, p?n? ?n prezent, nu g?siser? nimic. „V-a? ?ntreba ce fel de caz este acesta,” spuse Ruth, „dar nu ar trebui probabil.” „Nu,” spuse Bill, „probabil c? nu ar trebui.” Nu c? ar mai fi fost un secret cazul – nu dup? ce oamenii senatorului Newbrough publicaser? un comunicat de pres? despre el. Media era saturat? cu ?tiri despre caz. Ca de obicei, Biroul era asaltat de apeluri care d?deau ponturi false, iar internetul vuia cu teorii bizare. Toat? treaba devenise un mare necaz. Dar de ce s?-i povesteasc? femeii? P?rea at?t de dr?gu??, magazinul s?u at?t de curat ?i inocent ?nc?t Bill nu dori s? o supere cu ceva at?t de sinistru ?i ?ocant ca un criminal ?n serie obsedat de p?pu?i. Totu?i, voia s? ?tie ceva. „Spune?i-mi,” zise Bill. „C?te v?nz?ri face?i c?tre adul?i – vreau s? spun oameni mari f?r? copii?” „O, acelea sunt majoritatea v?nz?rilor mele, pe departe. Pentru colec?ionari.” Bill era intrigat. Nu s-ar fi g?ndit niciodat? la asta. „De ce crede?i c? se ?nt?mpl? asta?” ?ntreb? el. Femeia z?mbi cu un z?mbet ciudat, distant, ?i vorbi cu o voce bl?nd?. „Pentru c? oamenii mor, Bill Jeffreys.” Acum Bill era cu adev?rat surprins. „Poftim?” spuse el „Pe m?sur? ce ?mb?tr?nim, pierdem oameni. Prietenii ?i cei dragi mor. Purt?m doliu. P?pu?ile opresc timpul ?n loc. Ne fac s? ne uit?m suferin?a. Ne m?ng?ie ?i ne consoleaz?. Uita?i-v? ?n jur. Am p?pu?i care au mai bine de un secol, iar altele aproape noi. ?n cazul unora cel pu?in, nici nu le pute?i distinge. Sunt eterne.” Bill privi ?n jur, oripilat de to?i acei ochi vechi de un secol care ?l priveau ?napoi, ?ntreb?ndu-se fa?? de c??i oameni tr?iser? mai mult aceste p?pu?i. Se g?ndi la ce fuseser? martore – dragoste, furie, ur?, triste?e, violen??. ?i cu toate astea priveau fix cu aceea?i expresie absent?. Nu aveau niciun sens pentru el. Oamenii ar trebui s? ?mb?tr?neasc?, se g?ndi el. Ar trebui s? fie b?tr?ni ?i rida?i ?i cu p?rul alb, cum era el, av?nd ?n vedere toat? ?ntunecimea ?i oroarea care exista ?n lume. Av?nd ?n vedere tot ce v?zuse, ar fi fost un p?cat, se g?ndi el, s? fi ar?tat ?nc? la fel. Scenele crimelor se cufundaser? ?n el ca o fiin??, ?i t?iar? dorin?a de a r?m?ne t?n?r mereu. „?i mai sunt ?i – nu ?n via??,” spuse ?ntr-un final Bill. Z?mbetul ?i deveni dulce amar, aproape comp?timitor. „Este asta oare adev?rat, Bill? Majoritatea clien?ilor mei nu cred asta. Nici eu nu sunt sigur? c? asta cred.” O t?cere stranie se a?ternu. Femeia o rupse cu un chicot. ?i oferi lui Bill o bro?ur? colorat? cu poze cu p?pu?i. „?nt?mplarea face s? m? duc la o viitoare conven?ie ?n D.C. Poate a?i dori s? merge?i ?i dumneavoastr?. Poate v-ar da ni?te idei cu privire la ceea ce c?uta?i.” Bill ?i mul?umi ?i p?r?si magazinul, recunosc?tor pentru pontul despre conven?ie. Spera ca Riley s? ?l ?nso?easc?. Bill ??i aminti c? trebuia s?-i interogheze pe senatorul Newbrough ?i pe so?ia sa ?n aceast? dup?-amiaz?. Era o ?nt?lnire important? – nu numai deoarece senatorul ar fi putut avea informa?ii pre?ioase, dar ?i din motive diplomatice. Newbrough f?cea via?a cu adev?rat dificil? pentru Birou. Riley era agentul potrivit pentru a-l convinge c? f?ceau tot ce era cu putin??. Dar oare se va duce? se ?ntreb? Bill. ?i p?rea foarte ciudat c? nu putea fi sigur. P?n? acum ?ase luni, Riley era singura persoan? de ?ncredere din via?a lui. ??i pusese ?ntotdeauna cu ?ncredere via?a ?n m?inile ei. Dar evidenta sa suferin?? ?l ?ngrijora. Mai mult de at?t, ?i era dor de ea. Oric?t de intimidat ar fi fost uneori de mintea ei ager?, avea nevoie de ea pentru un astfel de caz. ?n ultimele ?ase s?pt?m?ni ??i d?du seama c? avea nevoie ?i de prietenia ei. Sau, ?n ad?ncul sufletului, era mai mult de at?t? Capitolul 8 Riley conducea pe autostrada cu dou? benzi, sorbind din b?utura energizant?. Era o diminea?? ?nsorit?, cald?, geamurile erau l?sate ?i mirosul cald al f?nului str?ns umplea aerul. P??unile de o m?rime modest? din jur erau pres?rate de cirezi, ?i mun?i m?rgineau ambele capete ale v?ii. ?i pl?cea aici. Dar ??i reaminti c? nu venise aici ca s? se simt? bine. Avea treab? de f?cut. Riley coti pe un drum de pietri?, bine b?tut, ?i dup? un minut sau dou?, ajunse la o intersec?ie. Coti spre parcul na?ional, conduse pe o scurt? distan??, apoi opri ma?ina pe marginea ?nclinat? a ?oselei. Ie?i din ma?in? ?i travers? o zon? deschis? spre un stejar viguros care se afla ?n col?ul nord estic. Acesta era locul. Aici fusese g?sit corpul Eileenei Rogers – sprijinit oarecum st?ngaci de copac. Ea ?i Bill fuseser? ?mpreun? acolo acum ?ase luni, Riley ?ncepu s? recreeze scena ?n minte. Cea mai mare diferen?? era vremea. Atunci era jum?tatea lui decembrie, ?i aprig de frig. Un strat fin de z?pad? acoperea p?m?ntul. Du-te ?napoi, ??i spuse ea. Du-te ?napoi ?i simte. Respir? ad?nc, inspir?nd ?i expir?nd, p?n? ??i imagin? c? putea sim?i un frig ustur?tor travers?ndu-i traheea. Aproape c? putea s? vad? nori den?i de ghea?? form?ndu-se cu fiecare suflare. Cadavrul gol ?nghe?ase beton. Nu era u?or de distins care din multiplele leziuni corporale erau r?ni de cu?it ?i care erau cr?p?turi ?i fisuri cauzate de ger. Riley evoc? scena, p?n? la cel mai mic detaliu. Peruca. Z?mbetul pictat. Ochii cusu?i deschi?i. Trandafirul artificial z?c?nd ?n z?pad? ?ntre picioarele cr?c?nate ale cadavrului. Imaginea din mintea ei era acum suficient de vie. Acum trebuia s? fac? ce f?cuse ieri – s?-?i fac? o idee despre experien?a criminalului. Din nou, ?nchise ochii, se relax?, ?i p??i ?n abis. Primi cu bra?ele deschise acea senza?ie de ame?eal?, de n?ucire, pe m?sur? ce aluneca ?n mintea criminalului. C?t de cur?nd, avea s? fie cu el, ?n el, s? vad? exact ce vedea el, s? simt? exact ce sim?ea el. Conducea noaptea spre acel loc, nici pe departe ?ncrez?tor. Privea ?oseaua nervos, f?c?ndu-?i griji de ghea?a de sub ro?i. Dac? pierdea controlul ?i patina ?ntr-un ?an?? Avea un cadavru la bord. Ar fi fost prins cu siguran??. Trebuia s? conduc? cu grij?. Sperase ca a doua crim? s? fie mai u?oar? dec?t prima, dar tot cu nervii la p?m?nt era. Opri vehiculul chiar aici. T?r? corpul femeii – deja gol, presupuse Riley – ?n aer liber. Dar se ?n?epenise deja de la rigor mortis. Nu luase asta ?n calcul. ?l frustr?, ?i zdruncin? ?ncrederea de sine. Ca s? fie ?i mai r?u, nu vedea prea bine ce f?cea, nici m?car ?n b?taia farurilor pe care le direc?ionase spre copac. Noaptea era mult prea ?ntunecat?. ??i not? ?n g?nd s? fac? treaba asta pe zi data viitoare, dac? ar fi fost posibil. Trase de corp p?n? la copac ?i ?ncerc? s?-l a?eze ?n pozi?ia pe care ?i-o imaginase. Nu ar?ta prea bine. Capul femeii era ?nclinat spre st?nga, ?nghe?at acolo ?n rigor mortis. ?l smuci ?i r?suci. Chiar ?i dup? ce ?i rupse g?tul, tot nu reu?ea s?-l fac? s? priveasc? drept ?nainte. ?i cum avea s?-i cr?c?neze picioarele corespunz?tor? Unul din picioare era extrem de ?ndoit. Nu avusese de ales dec?t s? ia ranga din portbagaj ?i s?-i sparg? ?oldul ?i rotula. Apoi r?suci piciorul pe c?t de bine putu, dar nu era satisf?cut. ?n final, ?i puse con?tiincios panglica ?n jurul g?tului, peruca pe cap ?i trandafirul ?n z?pad?. Apoi se ?ntoarse la ma?in? ?i plec?. Era dezam?git ?i demoralizat. ?i era ?i team?. Cu toat? ne?ndem?narea sa, oare l?sase indicii fatale ?n urm?? Derul? ?n minte ?n mod obsesiv toate ac?iunile pe care le f?cuse, dar nu putea fi sigur. ?tia c? trebuia s? fac? mai bine data viitoare. ??i promise s? fac? mai bine. Riley deschise ochii. L?s? prezen?a criminalului s? se estompeze. Era ?nc?ntat? de ea acum. Nu se l?sase atins? ?i cople?it?. ?i ob?inu o perspectiv? valoroas?. ??i f?cu o idee despre cum ??i ?nv??a criminalul me?te?ugul. ??i dorea ?ns? s? fi ?tiut ceva – orice – despre prima crim?. Era mai sigur? ca niciodat? c? mai omor?se o dat?. Asta fusese opera unui ?nv???cel, dar nu a unui debutant. Chiar c?nd Riley era gata s? se ?ntoarc? spre ma?in?, ceva ?n copac ?i atrase aten?ia. Era un strop de galben care se ivea ?n locul unde trunchiul se ?mp?r?ea ?n dou?, un pic deasupra capului s?u. P??i p?n? la marginea exterioar? a copacului ?i se uit? ?n sus. „S-a ?ntors aici!” exclam? Riley cu voce tare. Frisoane ?i traversar? tot corpul ?i arunc? o privire ?n jur cu nervozitate. Nu p?rea s? fie nimeni ?n jur acum. Cuib?rit? pe o ramur? a copacului se holba ?n jos la Riley o p?pu?? feminin? dezbr?cat? cu p?r blond, a?ezat? exact a?a cum inten?ionase criminalul s? fie a?ezat? victima. Nu putea s? fi fost acolo de prea mult timp – trei sau patru zile ce mult. Nu fusese mi?cat? de v?nt nici p?tat? de ploaie. Criminalul se ?ntorsese aici c?nd se preg?tise pentru crima Rebei Frye. A?a cum f?cuse ?i Riley, se ?ntorsese aici ca s? mediteze asupra muncii sale, s?-?i examineze drastic gre?elile. F?cu poze cu telefonul mobil. Avea s? le trimit? Biroului imediat. Riley ?tia de ce l?sase p?pu?a. E o scuz? pentru neglijen?a din trecut, realiz? ea. ?i o promisiune pentru un lucru mai bine f?cut ?n viitor. Capitolul 9 Riley conduse spre conacul senatorului Mitch Newbrough, ?i inima i se ?ngrozi c?nd acesta ap?ru ?n zare. Situat la cap?tul unei alei lungi, m?rginite de copaci, conacul era imens, formal ?i intimidant. Considerase ?ntotdeauna c? cei boga?i ?i puternici erau mult mai dificil de abordat dec?t oamenii afla?i cu mult mai jos pe scara social?. Se apropie ?i parc? ?ntr-un cerc cochet ?n fa?a conacului de piatr?. Da, aceast? familie era ?ntr-adev?r foarte bogat?. Se d?du jos din ma?in? ?i urc? treptele spre u?ile enorme din fa??. Dup? ce sun? la u??, fu ?nt?mpinat? de un b?rbat impecabil pe la vreo treizeci de ani. „Eu sunt Robert,” spuse el. „Fiul senatorului. ?i dumneavoastr? trebuie s? fi?i agentul special Riley. Intra?i. Mama ?i Tata v? a?teapt?.” Robert Newbrough o conduse pe Riley ?n cas?, care ?i reaminti instantaneu c?t de mult dispre?uia casele ostentative. Casa familiei Newbrough era excep?ional de colosal? ?i drumul p?n? oriunde i-ar fi a?teptat senatorul ?i so?ia sa era nepl?cut de lung. Riley era sigur? de faptul c? a-i face pe invita?i s? parcurg? o distan?? at?t de neconvenabil de lung? era un fel de tactic? de intimidare, un fel de a transmite c? locuitorii acestei case erau mult prea puternici pentru a te pune cu ei. ?n plus, Riley era de p?rere c? mobila omniprezent? ?n stil colonial era chiar foarte ur?t?. Mai mult ca orice, era ?ngrozit? de ceea ce urma. Pentru ea, s? vorbeasc? familiilor victimelor era pur ?i simplu ?nfior?tor – mult mai greu dec?t s? se confrunte cu locurile crimelor sau chiar cu cadavre. I se p?rea mult prea u?or s? se piard? ?n doliul persoanelor, ?n furia ?i confuzia lor. Astfel de emo?ii intense ?i stricau concentrarea ?i o distr?geau de la misiunea ei. ?n timp ce mergeau, Robert Newbrough spuse, „Tata a venit acas? de la Richmond de c?nd...” Se ?nec? pu?in la mijlocul frazei. Riley putea sim?i intensitatea pierderii sale. „De c?nd am aflat de Reba,” continu? el. „A fost groaznic. Mama este ?ocat? ?n mod special. ?ncerca?i s? nu o sup?ra?i prea tare.” „?mi pare r?u pentru pierderea dumneavoastr?,” spuse Riley. Robert o ignor? ?i o conduse pe Riley ?ntr-o sufragerie spa?ioas?. Senatorul Mitch Newbrough ?i so?ia sa st?teau ?mpreun? pe o canapea imens?, ?in?ndu-se de m?n?. „Agentul Paige,” spuse Robert, prezent?nd-o. „Agent Paige, v? prezint p?rin?ii mei, senatorul ?i so?ia sa, Annabeth.” Robert ?i oferi un loc lui Riley, apoi se a?ez? ?i el. „?nainte de toate,” spuse Riley ?ncet, „cele mai profunde condolean?e pentru pierderea dumneavoastr?.” Annabeth Newbrough r?spunse ?nclin?nd capul ?n semn de recunoa?tere. Senatorul r?mase privind fix ?nainte. ?n scurta t?cere care urm?, Riley le evalu? rapid figurile. ?l v?zuse de multe ori pe Newbrough la televizor, purt?nd mereu z?mbetul mieros de politician. Acum nu z?mbea. Riley nu o v?zuse prea mult pe doamna Newbrough, care p?rea s? posede docilitatea tipic? a so?iei de politician. Am?ndoi aveau ?n jur de ?aizeci de ani. Riley observ? c? am?ndoi f?cuser? eforturi dureroase ?i costisitoare ca s? arate mai tineri – implant de p?r, vopsit, liftinguri, machiaj. ?n ceea ce o privea pe Riley, eforturile lor nu-i f?ceau dec?t s? arate ?n mod vag artificial. Ca ni?te p?pu?i, se g?ndi Riley. „Trebuie s? v? pun c?teva ?ntreb?ri despre fiica dumneavoastr?,” spuse Riley, sco??ndu-?i carne?elul. „Era?i ?n contact cu Reba ?n ultima vreme?” „O, sigur,” spuse doamna Newbrough. „Suntem o familie foarte apropiat?.” Riley observ? o oarecare rigiditate ?n vocea femeii. Suna a ceva ce spusese cam des, din obi?nuin??. Riley era aproape sigur? c? via?a de familie ?n c?minul Newbrough era departe de a fi ideal?. „V? spusese Reba ceva ?n ultima vreme cum c? ar fi fost amenin?at??” ?ntreb? Riley. „Nu,” spuse doamna Newbrough. „Niciun cuv?nt.” Riley observ? c? senatorul nu spusese nimic p?n? atunci. Se ?ntreba de ce era a?a de t?cut. Trebuia s?-l fac? s? vorbeasc?, dar cum? Acum vorbi Robert. „Trecuse printr-un divor? ur?t. Lucrurile au luat o ?ntors?tur? nepl?cut? ?ntre ea ?i Paul din cauza tutelei celor doi copii.” „Nu mi-a pl?cut niciodat? de el,” spuse doamna Newbrough. „Avea a?a un temperament. Crede?i c? poate - ?” ??i pierdu cuvintele. Riley d?du din cap. „Fostul s?u so? nu este un suspect probabil,” spuse ea. „De ce Dumnezeului nu?” ?ntreb? doamna Newbrough. Riley c?nt?ri ?n minte ce ar trebui ?i ce nu ar trebui s? le spun?. „A?i citit probabil c? nu e prima lovitur? a criminalului,” spuse ea. „A mai fost o victim? similar? ?n apropiere de Daggett.” Doamna Newbrough devenea din ce ?n ce mai agitat?. „Ce ar trebui s? ?nsemne toate astea pentru noi?” „Avem de-a face cu un criminal ?n serie,” spuse Riley. „Nu are nicio caracteristic? domestic?. E posibil ca fiica dumneavoastr? s? nu-l fi cunoscut deloc pe criminal. Exist? ?anse foarte mari s? nu fi fost ceva personal.” Doamna Newbrough suspina acum. Riley ??i regret? imediat cuvintele. „Nu a fost personal?” aproape ?ip? doamna Newbrough. „Cum ar putea fi altceva dec?t personal?” Senatorul Newbrough se adres? fiului s?u. „Robert, du-o te rog pe mama ta ?n alt? parte ?i calmeaz-o. Trebuie s? vorbesc cu agentul Paige singur.” Robert Newbrough o scoase ascult?tor pe mama sa din ?nc?pere. Senatorul Newbrough nu spuse nimic pentru o clip?. Se uit? direct ?n ochii lui Riley. Era sigur? c? obi?nuia s? intimideze oamenii cu privirea sa fix?. Dar nu func?iona ?n mod special ?n cazul ei. Se uit? pur ?i simplu la el cu aceea?i privire. ?ntr-un final, senatorul b?g? m?na ?n buzunarul de la sacou ?i scoase un plic DL. Veni spre scaunul ei ?i i-l ?nm?n?. „Poftim,” spuse el, apoi se ?ntoarse spre canapea ?i se a?ez?. „Ce e asta?” ?ntreb? Riley. Senatorul o privi din nou ?ndelungat. „Tot ce trebuie s? ?ti?i,” spuse el. Riley era complet derutat? acum. „Pot s?-l deschid?” ?ntreb? ea. „Chiar v? rog.” Riley deschise plicul. Con?inea o singur? coal? de h?rtie cu nume ?nscrise pe dou? coloane. Recunoscu o parte din ele. Trei sau patru erau reporteri bine cunoscu?i de la posturile de ?tiri TV locale. Al?i c??iva erau politicieni importan?i din Virginia. Riley era ?i mai perplex? ca ?nainte. „Cine sunt ace?ti oameni?” ?ntreb? ea. „Du?manii mei,” spuse senatorul Newbrough cu o voce calm?. „Probabil c? nu e o list? cuprinz?toare. Dar ace?tia sunt cei care conteaz?. Unul dintre ei este vinovat.” Riley era complet stupefiat? acum. R?mase acolo ?i nu spuse nimic. „Nu vreau s? spun c? cineva de pe acea list? mi-a omor?t fiica direct, cu propriile m?ini,” spuse el. „Dar cu siguran?? au pl?tit pe cineva s? o fac?.” Riley vorbi ?ncet ?i cu grij?. „Domnule senator, cu tot respectul pe care vi-l datorez, cred c? tocmai ce am spus c? uciderea fiicei dumneavoastr? probabil nu a fost ceva personal. A mai avut loc deja o crim? aproape identic?.” „?ncerca?i s?-mi spune?i c? fiica mea a fost vizat? din pur? coinciden???” ?ntreb? senatorul. Da, probabil, se g?ndi Riley. Dar ?tia mai bine dec?t s? o spun? cu voce tare. ?nainte s? poat? r?spunde, senatorul ad?ug?, „Agent Paige, am ?nv??at din experien?e grele s? nu cred ?n coinciden?e. Nu ?tiu cum ?i de ce, dar moartea fiicei mele a fost politic?. ?i ?n politic?, totul este personal. A?a c? nu ?ncerca?i s?-mi spune?i c? e orice altceva numai personal nu. Este de datoria dumneavoastr? ?i a Biroului s? g?si?i pe oricine e responsabil ?i s?-l aduce?i ?n fa?a justi?iei.” Riley inspir? ad?nc ?i ?ndelungat. Studie chipul b?rbatului ?n detaliu. Acum putea s? vad?. Senatorul Newbrough era un narcisist veritabil. Nu c? a? fi surprins?, se g?ndi ea. Riley ?n?elese ?nc? ceva. Senatorului ?i era greu s? conceap? c? ceva ?n via?a lui nu ?l privea ?n mod direct pe el, ?i doar pe el. P?n? ?i crima fiicei sale era despre el. Reba fusese pur ?i simplu prins? la mijloc ?ntre el ?i cineva care ?l ura. Probabil credea cu adev?rat asta. „Domnule,” ?ncepu Riley, „cu tot respectul, nu cred -” „Nu vreau s? crede?i,” spuse Newbrough. „Ave?i toate informa?iile necesare ?n fa?a ochilor.” Se privir? intens pre? de c?teva secunde. „Agent Paige,” spuse ?n cele din urm? senatorul, „Am impresia c? nu suntem pe aceea?i lungime de und?. P?cat. Poate nu ?tia?i, dar am prieteni buni ?n func?ii superioare ?n agen?ie. Unii dintre ei ?mi datoreaz? favoruri. ?i voi contacta imediat. Am nevoie de cineva implicat ?n acest caz care va rezolva treaba.” Riley st?tea acolo, ?ocat?, ne?tiind ce s? spun?. Era oare acest om at?t de delirant? Senatorul se ridic?. „O s? trimit pe cineva s? v? conduc? afar?, agent Paige,” spuse el. „Regret c? nu am c?zut de acord.” Senatorul Newbrough ie?i din camer?, l?s?nd-o pe Riley singur?. ?i picase gura din cauza ?ocului. Omul era ?n mod cert narcisist. Dar ?tia c? asta nu era totul. Senatorul ascundea ceva. ?i indiferent ce trebuia s? fac?, avea s? afle ce era. Capitolul 10 Primul lucru care ?i atrase aten?ia lui Riley fu p?pu?a – aceea?i p?pu?? pe care o g?sise mai devreme ?n copacul de l?ng? Daggett, ?n exact aceea?i pozi?ie. Pentru o clip?, fu surprins? s? o vad? ?n laboratorul de criminalistic? a FBI-ului, ?nconjurat? de o multitudine de echipamente high-tech. ?i p?rea ciudat de nelalocul ei – ca un fel de mic altar boln?vicios al unei epoci non-digitale din trecut. Acum p?pu?a nu mai era dec?t un alt? prob?, protejat? de o pung? de plastic. ?tia c? o echip? fusese trimis? s? o recupereze imediat dup? ce sunase de la locul faptei. Chiar ?i a?a, era o priveli?te bulversant?. Agentul special Meredith veni ?n ?nt?mpinarea sa. „A trecut ceva vreme, agent Paige,” spuse el cu c?ldur?. „Bine ai revenit.” „M? bucur s? fiu ?napoi la treab?, domnule,” spuse Riley. Se apropie de mas? pentru a sta cu Bill ?i tehnicianul de laborator Flores. Orice dubii ?i incertitudini ar fi avut, ?i p?rea sincer bine s? ?l revad? pe Meredith. ?i pl?cea stilul s?u moroc?nos, „f?r? prostii” ?i o tratase ?ntotdeauna cu respect ?i considera?ie. „Cum a fost cu senatorul?” ?ntreb? Meredith. „N-a fost bine, domnule,” r?spunse ea. Riley observ? un spasm de sup?rare pe chipul ?efului s?u. „Crezi c? o s? ne fac? probleme?” „Sunt aproape sigur? de asta. ?mi pare r?u, domnule.” Meredith d?du din cap ?n?eleg?tor. „Sunt sigur c? nu e vina ta,” spuse el. Riley presupuse c? ?eful s?u ??i imagina destul de bine ce se ?nt?mplase. Comportamentul senatorului Newbrough era f?r? ?ndoial? caracteristic politicienilor narcisi?ti. Meredith era probabil c?lit ?n privin?a asta. Flores tasta rapid ?i pe m?sur? ce o f?cea, imagini ale unor fotografii ?ngrozitoare, rapoarte oficiale ?i ?tiri din pres? ap?reau pe monitoarele imense din camer?. „Am f?cut ni?te cercet?ri, ?i s-a dovedit c? aveai dreptate, agent Paige,” spuse Flores. „Acela?i criminal a mai lovit o dat?, cu mult ?nainte de crima din Daggett.” Riley auzi morm?itul de satisfac?ie al lui Bill, ?i pre? de o secund? Riley se sim?i justificat?, sim?i ?ncrederea ?n sine revenind. Dar apoi starea de spirit i se ?nec?. ?nc? o femeie murise de o moarte oribil?. ?sta nu era un motiv de s?rb?toare. ??i dorise, de fapt, s? nu fi avut dreptate. De ce nu pot s? m? bucur c? am dreptate din c?nd ?n c?nd? se ?ntreb? ea. O hart? imens? a Virginiei se desf??ur? pe ecranul plat principal, apoi se rezum? la jum?tatea de nord a statului. Flores identific? un punct sus pe hart?, aproape de grani?a cu Maryland. „Prima victim? a fost Margaret Geraty, treizeci ?i ?ase de ani,” spuse Flores. „Corpul a fost g?sit aruncat pe un teren agricol, la aproximativ dou?zeci de kilometri ?n afara Belding-ului. A fost ucis? pe 25 iunie, cu aproape doi ani ?n urm?. FBI-ul nu a fost convocat. Poli?ia local? a l?sat cazul balt?.” Riley se uit? cu aten?ie la pozele de la locul crimei pe care Flores le afi?ase pe un alt monitor. ?n mod evident, criminalul nu ?ncercase s? a?eze corpul. ?l aruncase ?n grab? ?i plecase. „Acum doi ani,” spuse ea, g?ndindu-se, analiz?nd totul. O parte din ea era surprins? c? f?cea asta de at?ta timp. ?ns? o alt? parte din ea ?tia c? acest tip de criminali bolnavi putea opera timp de ani de zile. Puteau avea o r?bdare uimitoare. Конец ознакомительного фрагмента. Текст предоставлен ООО «ЛитРес». Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/pages/biblio_book/?art=51922194&lfrom=688855901) на ЛитРес. Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.