Jur?m?nt De Glorie

Jur?m?nt De Glorie Morgan Rice Inelul Vr?jitorului #5 ?n JUR?M?NT DE GLORIE (Cartea 5 din Inelul vr?jitorului), Thor porne?te cu prietenii s?i din Legiune ?ntr-o c?l?torie epic? prin vasta s?lb?ticie a Imperiului pentru a ?ncerca s? g?seasc? str?vechea Sabie a Destinului ?i a salva Inelul. Prietenile lui Thor devin mai profunde, odat? cu c?l?toria ?n locuri noi, cu lupta cu mon?tri nea?tepta?i ?i lupta cot la cot ?n b?t?lii de neimaginat. Ei ?nt?lnesc t?r?muri exotice, creaturi ?i popoarele dincolo de orice ?i-ar fi putut imagina vreodat?, fiecare pas al c?l?toriei lor plin de pericole tot mai mari. Vor trebui s? apeleze la toate abilit??ile lor dac? vor s? supravie?uiasc?, urm?nd traseul ho?ilor, tot mai ad?nc ?n Imperiu. Aceast? misiune ?i va aduce tocmai p?n? ?n inima Lumii Subp?m?ntene, unul dintre cele ?apte t?r?muri ale iadului, unde domnesc strigoii ?i c?mpurile sunt c?ptu?ite cu oase. Cum Thor trebuie s?-?i cheme puterile, mai mult dec?t oric?nd, el se lupt? s? ?n?eleag? natura a cine este. ?napoi ?n Inel, Gwendolyn trebuie s? conduc? jum?tate din Curtea Regelui la fort?rea?a apusean? a Silesiei, un ora? antic coco?at pe marginea Canionului, care a stat ?n picioare timp de o mie de ani. Fortifica?iile Silesiei i-au permis s? supravie?uiasc? fiec?rui atac de-a lungul fiec?rui secol - dar nu s-a confruntat niciodat? cu un atac din partea unui lider ca Andronicus, cu o armat? de un milion de oameni. Gwendolyn ?nva?? ce ?nseamn? s? fie regin? pe c?nd preia un rol de conducere, cu Srog, Kolk, Brom, Steffen, Kendrick ?i Godfrey al?turi de ea, preg?tindu-se s? apere ora?ul de r?zboiul gigantic care va veni. ?ntre timp, Gareth coboar? mai ad?nc ?n nebunie, ?ncerc?nd s? se apere o lovitur? de stat care l-ar fi asasinat la Curtea Regelui, ?n timp ce Erec lupt? pentru via?a lui pentru a o salva pe dragostea lui, Alistair, ?i ora?ul Ducelui de Savaria deoarece scutul dobor?t permite creaturilor s?lbatice s?-l invadeze. ?i Godfrey, compl?c?ndu-se ?n b?utur?, va trebui s? decid? dac? este gata s? se lepede de trecutul s?u ?i s? devin? omul care familia lui se a?teapt? ca el s? fie. ?n timp ce ei to?i lupt? pentru via?a lor ?i cum lucrurile par c? nu ar putea fi mai rele, povestea se ?ncheie cu dou? r?sturn?ri de situa?ie ?ocante. Oare Gwendolyn va supravie?ui atacului? Oare Thor va supravie?ui Imperiului? Va fi g?sit? Sabia Destinului?Cu construc?ia de lumi ?i caracterizarea sofisticate, JUR?M?NT DE GLORIE este o poveste epica despre prieteni ?i iubi?i, despre rivali ?i pe?itori, despre cavaleri ?i dragoni, despre intrigi ?i ma?ina?iuni politice, despre a deveni adult, despre inimi fr?nte, despre ?n?el?ciune, ambi?ie ?i tr?dare. Este o poveste despre onoare ?i curaj, despre soart? ?i destin, despre vr?jitorie. Este o fantezie care ne aduce ?ntr-o lume pe care nu o vom uita niciodat?, ?i care va atrage toate v?rstele ?i sexele. Sunt 75. 000 de cuvinte. JUR?M?NT DE GLORIE (CARTEA 5 DIN INELUL VR?JITORULUI) MORGAN RICE Despre Morgan Rice Morgan Rice este #1 la bestselleruri ?i autoarea bestsellerurilor MEMORIILE UNUI VAMPIR, o serie pentru tineret cuprinz?nd unsprezece c?r?i (?i mai urmeaz?); #1 bestseller cu seria TRILOGIA SUPRAVIE?UIRII, un thriller post-apocaliptic care cuprinde dou? c?r?i (?i mai urmeaz?); ?i #1 bestseller cu seria epic? ?i fantastic? INELUL VR?JITORULUI, care cuprinde treisprezece c?r?i (?i mai urmeaz?). C?r?ile lui Morgan Rice sunt disponibile ?n edi?ii audio ?i tip?rite, iar traduceri ale acestora sunt acum disponibile ?n limbile german?, francez?, italian?, spaniol?, portughez?, japonez?, chinez?, suedez?, olandez?, turc?, maghiar?, ceh? ?i slovac? (?i mai multe limbi disponibile ?n viitor). Morgan dore?te s? v? cunoasc? p?rerile, a?a c? sunte?i invita?i s? accesa?i www.morganricebooks.com pentru a v? ?nscrie ?n lista de contacte e-mail, pentru a primi o carte gratuit?, cadouri, pentru a desc?rca gratuit aplica?ia, pentru a afla ultimele nout??i, ?n exclusivitate, pentru a v? conecta prin Facebook ?i Twitter ?i pentru a p?stra leg?tura! Laude selecte pentru Morgan Rice "INELUL VR?JITORULUI" are toate ingredientele pentru a deveni un succes imediat: INTRIGI, contra-INTRIGI, mister, cavaleri curajo?i ?i rela?ii ?nfloritoare, pline de inimi zdrobite, decep?ie ?i tr?dare. V? va delecta ore ?n ?ir ?i va satisface toate v?rstele. Recomandat pentru biblioteca permanent? a tuturor cititorilor de fic?iune." --Books and Movie Reviews, Roberto Mattos “[O] fantezie epic? distractiv?.” —Kirkus Reviews “Aici e ?nceputul a ceva remarcabil.” --San Francisco Book Review “Plin de ac?iune …. Scrisul lui Rice este solid ?i premiza tentant?. " --Publishers Weekly “O fantezie plin? de spirit ….Doar ?nceputul a ceea ce promite a fi o serie epic? pentru tineret.” --Midwest Book Review C?r?i de Morgan Rice INELUL VR?JITORULUI CALEA EROILOR (Cartea 1) MAR?UL REGILOR (Cartea 2) SOARTA DRAGONILOR (Cartea 3) STRIG?T DE ONOARE (Cartea 4) JUR?M?NT DE GLORIE (Cartea 5) ACTE DE BRAVUR? (Cartea 6) Descarc? acum c?r?ile lui Morgan Rice pe Play (https://play.google.com/store/books/author?id=Morgan+Rice)! (https://play.google.com/store/books/author?id=Morgan+Rice) (http://www.amazon.com/Quest-Heroes-Book-Sorcerers-Ring/dp/B00F9VJRXG/ref=la_B004KYW5SW_1_13_title_0_main?s=books&ie=UTF8&qid=1379619328&sr=1-13) Asculta?i (http://www.amazon.com/Quest-Heroes-Book-Sorcerers-Ring/dp/B00F9VJRXG/ref=la_B004KYW5SW_1_13_title_0_main?s=books&ie=UTF8&qid=1379619328&sr=1-13) seria INELUL VR?JITORULUI ?n format de carte audio! Acum disponibil? pe: Amazon (http://www.amazon.com/Quest-Heroes-Book-Sorcerers-Ring/dp/B00F9VJRXG/ref=la_B004KYW5SW_1_13_title_0_main?s=books&ie=UTF8&qid=1379619328&sr=1-13) Audible (http://www.audible.com/pd/Sci-Fi-Fantasy/A-Quest-of-Heroes-Audiobook/B00F9DZV3Y/ref=sr_1_3?qid=1379619215&sr=1-3) ITunes (https://itunes.apple.com/us/audiobook/quest-heroes-book-1-in-sorcerers/id710447409) Copyright © 2013 Morgan Rice Toate drepturile rezervate. Cu excep?ia cazurilor permise de Legea Drepturilor de Autor din 1976, din SUA, nicio parte din aceast? publica?ie nu poate fi reprodus?, distribuit? sau transmis? ?n orice form? sau prin orice mijloace sau stocat? ?ntr-un sistem de baze de date sau de recuperare, f?r? acordul prealabil al autorului. Acest e-book este licen?iat numai pentru uzul dumneavoastr? personal. Acest e-book nu poate fi rev?ndut sau cedat altor persoane. Dac? v-a?i dori s? ?mp?r?i?i acest e-book cu o alt? persoan?, v? rug?m s? achizi?iona?i c?te un exemplar suplimentar pentru fiecare destinatar. Dac? citi?i acest e-book ?i nu l-a?i cump?rat, sau nu a fost achizi?ionat numai pentru uzul dumneavoastr?, atunci v? rug?m s? ?l returna?i ?i s? achizi?iona?i o copie proprie. V? mul?umim c? respecta?i munca dificil? a acestui autor. Aceasta este o oper? de fic?iune. Numele, personajele, afacerile, organiza?iile, locurile, evenimentele ?i incidentele sunt fie produsul imagina?iei autorului, fie sunt utilizate fic?ional. Orice asem?nare cu persoane reale, ?n via?? sau decedate, este o simpl? coinciden??. CUPRINS CAPITOLUL UNU (#u4b495ebc-b0c9-55d0-a56a-3ce4eb424715) CAPITOLUL DOI (#u008932ec-1cc7-56d6-b372-07a0509ee14a) CAPITOLUL TREI (#uec82a66f-5146-50f4-b7e4-b2830708af0d) CAPITOLUL PATRU (#uf27a436e-ccb9-5dce-a70c-690ad252f30d) CAPITOLUL CINCI (#u81b2524f-31db-55a3-bd00-9d8ba32c5760) CAPITOLUL ?ASE (#u9f5fccd7-81b7-5932-bbf4-73bb33330e32) CAPITOLUL ?APTE (#u09d17ff2-a587-5791-b3d8-40ee810d0b9f) CAPITOLUL OPT (#litres_trial_promo) CAPITOLUL NOU? (#litres_trial_promo) CAPITOLUL ZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL UNSPREZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOISPREZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL TREISPREZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL PAISPREZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL CINCISPREZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL ?AISPREZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL ?APTESPREZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL OPTSPREZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL NOU?SPREZECE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOU?ZECI (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOU?ZECI ?I UNU (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOU?ZECI ?I DOI (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOU?ZECI ?I TREI (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOU?ZECI ?I PATRU (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOU?ZECI ?I CINCI (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOU?ZECI ?I ?ASE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOU?ZECI ?I ?APTE (#litres_trial_promo) CAPITOLUL DOU?ZECI ?I OPT (#litres_trial_promo) “Via?a o ?ine pre?ioas? fiecare om; ci, omul iubit de to?i ?ine onoarea mult mai pre?ioas? ca via?a.” -William Shakespeare Troilus ?i Cresida CAPITOLUL UNU Andronicus c?larea cu m?ndrie spre centrul capitalei regale a clanului McCloud, flancat de sute dintre generalii s?i ?i t?r?ndu-?i dup? el cea mai apreciat? posesiune: Regele McCloud. Dezbr?cat de armura lui, pe jum?tate gol, cu trupul lui p?ros ?i gras tremur?nd, regele McCloud era legat fedele? ?i prins de partea din spate a ?eii lui Andronicus cu o fr?nghie lung? care-i lega ?ncheieturile m?inilor. Cum Andronicus c?l?rea ?ncet, savur?ndu-?i triumful, ?l t?ra pe McCloud pe str?zi, peste murd?rie ?i pietri?, ridic?nd un nor de praf. Oamenii lui McCloud se adunau ?i c?scau gura. ?l putea auzi pe McClaud strig?nd dup? ajutor, zv?rcolindu-se de durere pe c?nd era purtat pe str?zile propriului ora?. Andronicus radia. Chipurile oamenilor lui McCloud se str?ngeau de fric?. Iat?-l pe fostul lor rege, acum ultimul dintre sclavi. Era una dintre cele mai frumoase zile din memoria lui Andronicus. Andronicus fusese surprins de c?t de u?or fusese s? cucereasc? ora?ul lui McCloud. P?rea c? oamenii lui McCloud erau demoraliza?i chiar ?nainte ca atacul s? ?nceap?. Oamenii lui Andronicus ?i ?nvinseser? ca fulgerul, miile sale de solda?i repezindu-se ?i cople?indu-i pe cei c??iva solda?i care au ?ndr?znit s? se apere ?i ocup?nd ora?ul c?t ai clipi din ochi. Trebuie s?-?i fi dat seama c? nu avea rost s? reziste. To?i ?i-au depus armele presupun?nd c?, dac? se predau, Andronicus ?i va lua captivi. Dar ei nu-l cuno?teau pe marele Andronicus. El dispre?uia capitularea. Nu lua captivi, ?i faptul c? ei ??i depuseser? armele doar f?cea lucrurile mai u?oare pentru el. Str?zile ora?ului lui McCloud ?iroiau de s?nge cum oamenii lui Andronicus au m?turat fiecare alee, fiecare strad?, m?cel?rind fiecare b?rbat pe care l-au putut gasi. Femeile ?i copiii i-a luat ca sclavi, a?a cum a f?cut ?ntotdeauna. Casele le-au jefuit, una c?te una. Cum Andronicus c?larea acum ?ncet pe str?zi, supraveghindu-?i triumful, a v?zut cadavre pretutindeni, mormane de pr?zi, casele distruse. Se ?ntoarse ?i cl?tin? din cap spre unul dintre generalii s?i ?i, imediat, generalul a ridicat o tor?? mare, a f?cut semn oamenilor s?i, ?i sute dintre ei s-au r?sp?ndit ?n tot ora?ul, d?nd foc acoperi?urilor de paie. Fl?c?rile s-au ridicat peste tot ?n jurul lor, ?ncerc?nd s? ajung? la cer, ?i Andronicus putea deja ?ncepe s? simt? c?ldura de aici. "NU!" a urlat McCloud, zb?t?ndu-se pe p?m?nt ?n spatele lui. Andronicus a r?njit mai larg ?i a m?rit pasul, ?ndrept?ndu-se spre o piatr? deosebit de mare; s-a auzit un trosnet satisf?c?tor, ?i a ?tiut c? trupul lui McCloud a trecut peste ea. Andronicus sim?ea o mare satisfac?ie v?z?nd acest ora? arz?nd. La fel cum f?cuse ?n fiecare ora? cucerit din imperiul s?u, mai ?nt?i avea s? rad? ora?ul de pe fa?a p?m?ntului, apoi avea s?-l construiasc? din nou, cu proprii oameni, propiii generali, propriul s?u Imperiu. Era felul lui de a face lucrurile. Nu vroia nicio urm? a vechiului. El construia o lume nou?. Lumea lui Andronicus. Inelu, Inelul sacru care le sc?pase tuturor str?mo?ilor s?i era acum teritoriul lui. Abia de-i venea s? cread?. A inspirat ad?nc, minun?ndu-se c?t de m?re? era. ?n cur?nd, va traversa ?inuturile ?nalte ?i va cuceri ?i cealalt? jum?tate a Inelului. Atunci nu va mai fi niciun loc r?mas pe planet? unde s? nu fi c?lcat piciorul lui. Andronicus a c?l?rit p?n? la statuia falnic? a lui McCloud, ?n pia?a ora?ului, ?i s-a oprit ?n fa?a ei. St?tea acolo ca un altar, ?n?l??ndu-se cincizeci de pa?i, f?cut? din marmur?. Ar?ta o versiune a lui McCloud pe care Andronicus nu o recuno?tea - un McCloud t?n?r, ?n form?, musculos, m?nuind m?ndru o sabie. Ar?ta un ego de maniac. Pentru asta, Andronicus l-a admirat. O parte din el a vrut s? ia statuia ?napoi acas?, s-o instaleze ?n palatul s?u ca trofeu. Dar o alt? parte din el era prea dezgustat? de ea. F?r? s? se g?ndeasc?, a cobor?t m?na, ?i-a scos pra?tia — de trei ori mai mare dec?t a oric?rui om, suficient de mare pentru a ?ine o piatr? de dimensiunea unui bolovan mai mic — s-a ?ntins ?napoi ?i a aruncat cu toat? puterea. Bolovanul a zburat prin aer ?i a lovit capul statuii. Capul de marmur? al lui McCloud s-a sf?r?mat ?n buc??i, explod?nd de pe corp. Apoi Andronicus a urlat, ?i-a ridicat ?mbl?ciul de dou? m?ini, s-a repezit ?i a lovit cu toat? puterea. A zdrobit torsul statuii ?i marmura a c?zut de pe soclu, pr?bu?indu-se la p?m?nt, sf?r?m?ndu-se cu un zgomot puternic. Andronicus ?i-a ?ntors calul ?i s-a asigurat, ?naint?nd, c? trupul lui McCloud era sf??iat de a?chii. „Vei pl?ti pentru asta!", a strigat slab McCloud, ?n agonie. Andronicus a r?s. ?nt?lnise mul?i oameni de-a lungul vie?ii, dar acesta ar putea fi p?n? la urm? cel mai jalnic dintre to?i. „Chiar o s? pl?tesc?" a strigat Andronicus. McCloud ?sta era prea greu de cap; ?nc? nu aprecia m?re?ia marelui Andronicus. Trebuia s? fie ?nv??at, odat? pentru totdeauna. Andronicus a studiat ora?ul, ?i privirea i-a c?zut pe ceea ce cu siguran?? era castelul McCloud. A dat pinteni calului ?i a pornit ?n galop, cu oamenii lui urm?ndu-l, t?r?ndu-l pe McCloud de-a curmezi?ul cur?ii pr?fuite. Andronicus a c?l?rit peste zecile de trepte de marmur?, corpul lui McCloud bufnind ?n spatele lui, strig?nd ?i gem?nd cu fiecare pas, apoi a continuat s? c?l?reasc?, trec?nd chiar prin intrarea de marmur?. Oamenii lui Andronicus erau deja de gard? la u?i, av?nd la picioare corpurile ?ns?ngerate ale fo?tilor solda?i McCloud. Andronicus a z?mbit cu satisfac?ie s? vad? c?, deja, fiecare col? al ora?ului era al lui. A continuat s? ?nainteze pe u?ile mari ale castelului, ?n interiorul unui coridor cu tavane ?nalte, arcuite, toate din marmur?. S-a minunat de excesele acestui rege McCloud. ?n mod clar nu a cru?at nicio cheltuial? ?n a se r?sf??a. Acum venise ?i ziua lui. Andronicus a continuat s? c?l?reasc? ?mpreun? cu oamenii s?i pe coridoare largi, copitele cailor cre?nd ecouri din pereti, spre ceea ce fusese ?n mod clar Sala tronului McCloud. A n?v?lit prin u?ile de stejar ?i s-a dus chiar ?n centrul camerei, la un tron obscen, lucrat din aur, a?ezat ?n centrul camerei. Andronicus a desc?lecat, a urcat lent treptele de aur ?i s-a a?ezat ?n el. A r?suflat profund cum s-a ?ntors ?i ?i-a studiat oamenii, zecile lui de generali st?nd c?lare, a?tept?ndu-i porunca. S-a uitat la McCloud, ?ns?ngerat, legat ?n continuare de calul lui, gem?nd. A studiat aceast? sal?, a examinat pere?ii, steagurile, armurile, armele. S-a uitat la lucr?tura tronului ?i a admirat-o. S-a g?ndit dac? s?-l topeasc? sau s?-l ia ?napoi pentru el. Poate c?-l va da unuia dintre generalii s?i mai pu?in importan?i. Desigur, acest tron nu era nimic fa?? de propriul tron al lui Andronic, cel mai mare tron din toate regatele, unul pe care dou?zeci de muncitori avuseser? nevoie de patruzeci de ani ca s?-l termine. Construc?ia lui ?ncepuse ?n timpul vie?ii tat?lui s?u ?i se terminase ?n ziua ?n care Andronicus ??i ucisese propriul tat?. Fusese o sincronizare perfect?. Andronicus a privit ?n jos la McCloud, acest omule? patetic, ?i s-a ?ntrebat care era cel mai bun mod s?-l fac? s? sufere. I-a examinat forma ?i m?rimea craniului ?i a decis c? ar dori s?-l mic?oreze ?i s?-l poarte at?rnat de colierul s?u, ?mpreun? cu celelalte cranii mic?orate din jurul g?tului s?u. Totu?i Andronicus ?i-a dat seama c?, ?nainte de a-l ucide, va avea nevoie de ceva timp ca s?-i sub?ieze fa?a, pome?ii, ca s? arate mai bine la g?tul lui. Nu vroia o fa?? g?san? ?i rotund? care s?-i strice estetica colierului. ?l va l?sa o vreme s? tr?iasc? ?i, ?ntre timp, ?l va tortura. ?i-a z?mbit singur. Da, era un plan foarte bun. „Adu-l la mine,” i-a comandat Andronicus unuia dintre generalii s?i, ?n m?r?itul s?u str?vechi, ad?nc. Generalul a s?rit jos f?r? un moment de ezitare, s-a gr?bit la McCloud, a t?iat fr?nghia ?i a t?r?t corpul ?ns?ngerat pe podea, p?t?nd-o cu ro?u. L-a tr?ntit la picioarele lui Andronicus. "Nu po?i s? scapi cu asta!" morm?i slab McCloud. Andronicus cl?tin? din cap; acest om nu ?nv??a niciodat?. „Aici stau, a?ezat pe tronul tau," a spus Andronicus. „?i acolo e?ti tu, ?ntins la picioarele mele. A? zice c? pot s? scap cu orice am chef. ?i c? f?cut-o am deja." McCloud z?cea acolo, gem?nd ?i zb?t?ndu-se. „Primul meu ordin," a spus Andronicus, "va fi ca tu s? acorzi respectul cuvenit noului t?u rege ?i st?p?n. Vino la mine acum, ?i ai onoarea de a fi primul care s? ?ngenuncheze ?naintea mea ?n noul meu regat, primul care s?-mi s?rute m?na ?i s? mi se adreseze ca regele a ceea ce a fost odat? partea McCloud a Inelului". McCloud s-a uitat ?n sus, s-a ridicat ?n patru labe ?i a z?mbit dispre?uitor spre Andronicus „Niciodat?!" a spus el, ?i s-a ?ntors ?i a scuipat pe podea. Andronicus se l?s? pe spate ?i r?se. Se bucura de asta din toat? inima. Nu mai ?nt?lnise un om a?a de ?nc?p???nat de ceva vreme. Andronicus s-a ?ntors ?i a dat din cap iar unul dintre oamenii lui l-a apucat pe McCloud din spate, ?n timp ce altul a venit ?n fa?? ?i i-a ?inut capul nemi?cat. Un al treilea a ?naintat cu o un brici lung. Cum se apropia, McCloud a cedat de fric?. „Ce faci?" a ?ntrebat el panicat, cu vocea ascu?it?. Omul a dus m?na ?n jos ?i i-a ras rapid lui McCloud jum?tate din barb?. McCloud a privit cu uimire, ?n mod clar nedumerit c? omul nu l-a r?nit. Andronicus din cap ?i un alt b?rbat p??it ?nainte cu un v?trai lung ce avea ?n v?rf sculptat? ?n fier stema regatului lui Andronicus — un leu cu o pas?re ?n gur?. Radia portocaliu, ?ncins ?n foc, iar ceilal?i l-au imobilizat pe McCloud, ?n timp ce b?rbatul a cobor?t v?traiul spre obrazul lui proasp?t ras. "NU!" a ?ipat McCloud, d?ndu-?i seama. Dar acum era prea t?rziu. Un ?ip?t oribil a sf??iat aerul, ?nso?it de un sf?r?it ?i un miros de carne ars?. Andronicus a privit cu bucurie cum v?traiul a ars tot mai ad?nc ?i mai ad?nc ?n obrazul lui McCloud. Sf?r?itul a devenit mai puternic, ?ipetele aproape intolerabile. ?n cele din urm?, dup? vreo zece secunde, i-au dat drumul lui McCloud. El s-a pr?bu?it la p?m?nt, incon?tient, cu balele curg?ndu-i, pe c?nd i se ridica fum din jum?tate de fa??. Acum purta emblema lui Andronicus ars? ?n carne. Andronicus s-a aplecat ?nainte, s-a uitat ?n jos la McCloud incon?tient ?i ?i-a admirat opera. „Bine ai venit ?n Imperiu." CAPITOLUL DOI Erec st?tea pe culmea dealului de la marginea p?durii ?i urm?rea apropierea micii armate, ?i inima sa se umplea cu foc. Era n?scut pentru o zi ca asta. ?n unele lupte, linia de demarcare era neclar? ?ntre drept ?i nedrept — dar nu ?i ?n aceast? zi. Nobilul din Baluster ?i furase mireasa f?r? ru?ine, ?i fusese l?ud?ros, ?i nu-?i regretase faptele. Fusese f?cut con?tient de crima lui, ?i fusese dat? o ?ans? s? ?ndrepte nedreptatea ?i refuzase s?-?i rectifice erorile. ??i adusese singur pe cap r?splata. Oamenii lui ar fi trebuit s? lase lucrurile ?n pace — mai ales acum, c? era mort. Dar iat?-i venind c?lare, sute dintre ei, mercenarii pl?ti?i ai acestui nobil m?runt — to?i hot?r??i s?-l ucid? pe Erec, numai pentru c? fuseser? pl?ti?i de acest om. ?arjau spre el ?n armurile lor vezi lucioase ?i, cum s-au apropiat, au l?sat s? se aud? un strig?t de lupt?. Ca ?i cum l-ar fi speriat. Eric era netem?tor. V?zuse prea multe b?t?lii asem?n?toare. Dac? ?nv??ase ceva ?n to?i anii s?i de antrenament, era s? nu se team? niciodat? atunci c?nd lupta de partea drept??ii. Dreptatea, fusese ?nv??at, poate c? nu c??tig? ?ntotdeauna - dar d? celui care o sus?ine puterea a zece b?rba?i. Nu era fric? ce sim?ea Erec v?z?nd apropiindu-se sute de oameni, ?tiind c? probabil va muri ?n aceast? zi. Era o a?teptare. I se d?duse ?ansa s?-?i g?seasc? moartea ?n cel mai onorabil mod, ?i acesta era un dar. El f?cuse un jur?m?nt de glorie ?i ast?zi jur?m?ntul s?u ??i cerea pre?ul. Erec ?i-a scos sabia ?i a ?arjat pe jos la vale, reprezindu-se spre armata care-l ataca. In acest moment ??i dorea mai mult ca oric?nd ca arm?sarul s?u de ?ncredere, Warkfin, s? fie cu el ?n lupt? — dar a sim?it un sentiment de pace ?tiind c? Warfkin o ducea pe Alistair ?napoi la Savaria, la siguran?a Cur?ii Ducelui. Pe c?nd se apropia de solda?i, abia la cincizeci de pa?i distan??, Erec a m?rit viteza, alerg?nd direct spre cavalerul conduc?tor din centru. Ei nu au ?ncetinit, ?i n-a f?cut-o nici el, preg?tindu-se pentru ciocnirea care avea s? urmeze. Erec ?tia c? el avea un avantaj: trei sute de oameni nu puteau fizic s? se apropie suficient s? atace un om ?n acela?i timp; ?tia din antrenamentul s?u c? maxim ?ase b?rba?i c?lare se puteau apropia destul pentru a ataca ?n acela?i timp un om. Dup? cum vedea Erec lucrurile, asta ?nsemna c? ?ansele lui nu erau de trei sute la unu - ci doar de ?ase la unu. At?t timp c?t putea de fiecare dat? s?-i omoare pe cei ?ase b?rba?i din fa?a lui, avea o ?ans? s? c??tige. Era doar vorba dac? avea reziten?a s? o fac? p?n? la cap?t. Cum Erec s-a repezit ?n josul dealului, ?i-a scos de la br?u arma despre care ?tia c? se va potrivi cel mai bine: un ?mbl?ciu cu un lan? lung de zece metri, av?nd ?n cap?t o bil? de fier cu ?epi. Era o arm? g?ndit? pentru a ?ntinde o capcan? pe drum - sau pentru o situa?ie exact ca asta. Erec a a?teptat p?n? ?n ultima clip?, p?n? c?nd armata nu mai avea timp s? reac?ioneze, apoi a rotit ?mbl?ciul sus deasupra capului ?i l-a aruncat peste c?mpul de lupt?. A ?intit spre un cop?cel, iar lan?ul cu ?epi s-a ?ntins de-a curmezi?ul c?mpului de lupt?; cum bila s-a ?nf??urat ?n jurul lui, Erec s-a ghemuit ?i s-a rostogolit la p?m?nt, evit?nd suli?ele care tocmai erau aruncate spre el, ?i s-a ?inut cu toate puterile de m?ner. Calculase perfect: armata nu mai avea timp s? rec?ioneze. L-au v?zut ?n ultima secund? ?i au ?ncercat s?-?i opreasc? caii - dar alergau prea repede ?i nu era suficient timp. ?ntreaga linie din fa?? a intrat direct ?n el, lan?ul cu ?epi t?ind ?n picioarele tuturor cailor, trimi??ndu-?i c?l?re?ii la p?m?nt cu capul ?nainte, caii ateriz?nd deasupra lor. Zeci dintre ei au fost strivi?i ?n haos. Erec nu a avut timp s? fie m?ndru de pagubele pe care le-a produs: un alt flanc al armatei s-a ?ntors ?i s-a ?ndreptat spre el, ?arj?nd cu un strig?t de lupt?, iar Erec s-a rostogolit ?napoi ?n picioare pentru a-i ?nt?lni. Cum cavalerul din frunte a ridicat o suli?? de aruncat, Erec a profitat de ce avea: nu avea un cal ?i nu-i putea ?nt?mpina pe ace?ti b?rba?i la ?n?l?imea lor dar, din moment ce era mai jos, putea s? foloseasc? solul de sub el. Erec s-a l?sat brusc s? cad? la p?m?nt, s-a str?ns ?i s-a rostogolit, ?i-a ridicat sabia ?i a t?iat picioarele calului. Calul s-a pr?bu?it ?i soldatul a c?zut cu fa?a la p?m?nt ?nainte de a putea s? dea drumul armei. Erec a continuat s? se rostogoleasc? ?i a reu?it s? se fereasc? de copitele cailor din jurul s?u, care trebuiser? s? se ?ndep?rteze unul de altul pentru a nu c?lca pe calul pr?bu?it. Mul?i nu au reu?it, ?mpiedic?ndu-se de animalul c?zut, ?i ?nc? ni?te duzini de cai s-au pr?bu?it la p?m?nt, ridic?nd un nor de praf ?i provoc?nd busculad? ?n armat?. Era exact ce sperase Erec: praf ?i confuzie, ?nc? ni?te duzini c?zute la p?m?nt. Erec a s?rit ?n picioare, ?i-a ridicat sabia ?i a blocat o sabie care venea ?n jos spre capul lui. S-a rotit ?i a blocat o suli?? de aruncat, apoi o lance, apoi o secure. S-a ap?rat de loviturile care plouau pe el din toate p?r?ile, dar ?tia c? nu poate continua a?a la nesf?r?it. Trebuia s? atace dac? era s? aib? vreo ?ans?. Erec s-a ghemuit ?i s-a rostogolit, a ie?it din rostogolire pe un genunchi ?i ?i-a aruncat sabia ca ?i cum ar fi fost o suli??. A zburat prin aer ?i ?n pieptul atacatorului cel mai apropiat; ochii lui s-au deschis larg ?i el a c?zut ?ntr-o parte de pe cal, mort. Erec a profitat de ocazie ca s? sar? pe calul b?rbatului, smulg?ndu-i ?mbl?ciul din m?n? ?nainte s? moar?. Era un ?mbl?ciu bun ?i de aceea ?l alesese Erec; avea un m?ner lung, ?intuit cu argint, ?i un lan? de patru pa?i, cu trei bile de fier cu ?epi la cap?t. Erec s-a l?sat pe spate ?i l-a ?nv?rtit deasupra capului, d?r?m?nd armele din m?inile mai multor oponen?i ?n acela?i timp; apoi l-a rotit din nou ?i i-a dobor?t de pe cai. Erec a studiat c?mpul de lupt? ?i a v?zut c? produsese pagube serioase, cu aproape o sut? de cavaleri dobor??i. Dar, ceilal?i, ?nc? cel pu?in 200, se regrupau ?i ?arjau din nou spre el - ?i to?i erau hot?r??i. Erec a c?l?rit ?n ?nt?mpinarea lor, un b?rbat ?n fa?a a dou? sute, ?i a scos un strig?t puternic de lupt?, ridic?ndu-?i ?i mai sus ?mbl?ciul ?i rug?ndu-se la Dumnezeu s?-l ?in? for?ele. * Alistar pl?ngea ?in?ndu-se pe Warkfin cu toat? puterea, calul galop?nd, duc?nd-o pe drumul at?t de familiar spre Savaria. ?ipase ?i lovise animalul tot drumul, ?ncerc?nd din r?sputeri s?-l fac? s? se ?ntoarc?, s? c?l?reasc? ?napoi la Erec. Dar nu o ascultase. Nu mai ?nt?lnise niciodat? un asemenea cal - ascult?ndu-?i neclintit st?p?nul, f?r? ezitare. ?n mod clar, era hot?r?t s? o duc? exact unde ?i ordonase Erec - ?i ?n final ea s-a resemnat cu faptul c? nu putea face nimic s? schimbe asta. Alistair avea sentimente amestecate cum a c?l?rit ?napoi prin por?ile ora?ului, un ora? ?n care tr?ise at?ta vreme ca servitoare. Pe de o parte, era ceva familiar - dar pe de alta, ?i reamintea lucruri despre hangiul care o oprimase, despre tot ce nu era ?n regul? cu acest loc. A?teptase cu at?ta ner?bdare s? mearg? mai departe, s? plece de aici ?mpreun? cu Erec ?i s? ?nceap? o nou? via?? ?mpreun? cu el. De?i se sim?ise ?n siguran?? ?n interiorul por?ilor sale, sim?ea o team? cresc?nd? pentru Erec, singur acolo afar?, confrunt?ndu-se cu acea armat?. G?ndul la asta o f?cea s?-i fie r?u. D?ndu-?i seama c? Warkfin nu se va ?ntoarce, ?i-a dat seama c? cea de-a doua cea mai bun? solu?ie era s? ob?in? sprijin pentru Erec. Erec ?i ceruse s? r?m?n? acolo, ?n siguran?? ?n spatele acestor por?i - dar era ultimul lucru pe care-l va face. P?n? la urm?, era fiic? de rege, nu cineva care ar fugi de fric? sau de confruntare. Erec ??i g?sise perechea ?n ea: era la fel de nobil? ?i de hot?r?t? ca ?i el. ?i nu avea cum s? tr?iasc? cu sine ?nse?i dac? lui i se ?nt?mpla ceva acolo. Cunosc?nd bine acest ora? regal, Alistair l-a ?ndreptat pe Warkfin spre castelul Ducelui - ?i acum c? era ?n interiorul ora?ului, animalul a ascultat-o. Au ajuns la intrarea castelului ?i ea a desc?lecat ?i a alergat pe l?ng? servitorii care au ?ncercat s? o opreasc?. S-a ferit de ei ?i a alergat pe coridoarele de marmur? pe care le ?nv??ase a?a de bine ca servitoare. Alistair a pus um?rul ?i a ?mpins u?ile regale enorme de la camer?, le-a f?cut s? se deschid? de perete ?i s-a repezit ?n camera privat? a Ducelui. Mai mul?i membri ai consiliului s-au ?ntors s? se uite la ea, to?i purt?ndu-?i robele oficiale, Ducele st?nd a?ezat ?n centru, cu c??iva cavaleri ?n jurul lui. To?i aveau expresii uimite; cu siguran?? ?ntrerupsese ceva important. „Cine esti, femeie?” a strigat unul. „Cine ?ndr?zne?te s? ?ntrerup? afacerile oficiale ale Ducelui?" a strigat un altul. „ O recunosc pe aceast? femeie," a spus ducele, ridic?ndu-se ?n picioare. „La fel ?i eu," a spus Brandt, cel pe care ea l-a recunoscut ca prietenul lui Erec. „E?ti Alistair, nu-i a?a?" a ?ntrebat el. „Noua so?ie a lui Erec?" Ea a fugit spre el, ?n lacrimi, ?i ?i-a ?mpreunat m?inile. „Te rog, Domnul meu, ajut?-m?. Este vorba de Erec!" „Ce s-a ?nt?mplat?” a ?ntrebat Ducele, alarmat. „El se afl? ?n mare pericol. Chiar acum se confrunt? de unul singur cu o armat? ostil?! Nu m-a l?sat s? r?m?n cu el. Te rog! Are nevoie de ajutor!" F?r? un cuv?nt, to?i cavalerii au s?rit ?n picioare ?i au ie?it ?n fug? din sal?, neezit?nd nici m?car unul; ea s-a ?ntors ?i a fugit cu ei. „Stai aici!" a ?ndemnat-o Brandt. „Niciodat?!", a spus ea, alerg?nd ?n spatele lui. „V? voi conduce la el!" Cu to?ii au alergat ca unul pe coridoare, afar? pe u?ile castelului ?i spre un grup mare de cai care-i a?teptau, fiecare ?nc?lec?nd pe al s?u f?r? nicio clip? de ezitare. Alistair a s?rit pe Warkfin, l-a ?mboldit ?i a condus grupul, la fel de ner?bd?toare s? plece ca ?i restul. Cum au plecat ?n galop de la curtea Ducelui, to?i solda?ii din jur au ?nceput s?-?i ?ncalece caii ?i s? li se al?ture – ?i, p?n? c?nd au ie?it pe por?ile Savariei, erau ?nso?i?i de un contingent mare, ?n cre?tere, de cel pu?in o sut? de oameni, cu Alistair c?l?rind ?n frunte, al?turi de Brandt ?i de Duce. „Dac? Erec descoper? c? veni?i cu noi, m? va costa capul", a spus Brandt, c?l?rind al?turi de ea. „Te rog, doar spune-ne unde este, doamna mea." Dar Alistair cl?tin? din cap cu ?nc?p???nare, ?mping?ndu-?i ?napoi lacrimile pe c?nd ?naintau, ?n vuietul enorm al tuturor acestor oameni din jurul ei. „Mai degrab? merg ?n morm?nt dec?t s?-l abandonez pe Erec!" CAPITOLUL TREI Thor c?l?rea precaut pe drumul prin p?dure, cu Reece, O'Connor, Elden ?i gemenii c?lare al?turi de el, cu Krohn urm?ndu-l, cum au ie?it cu to?ii din padure pe partea ?ndep?rtat? a Canionului. Inima lui Thor b?tea mai repede, anticip?nd, c?nd au ie?it ?n final din p?durea deas?. A ridicat o m?n?, indic?ndu-le celorlal?i s? r?m?n? t?cu?i, ?i to?i au ?nghe?at ?n spatele lui. Thor a privit ?i a studiat vasta ?ntindere a plajei, a cerului liber, ?i dincolo de ele, vasta mare galben? care ?i va duce pe t?r?murile ?ndep?rtate ale Imperiului. Marea Tartuvian. Thor nu-i mai v?zuse apele de la c?l?toria lor pentru Sut?. Era straniu s? fie din nou aici - ?i, de aceast? dat?, cu o misiune de care at?rna soarta Inelului. Dup? ce trecuser? podul peste Canion, scurta lor c?l?torie prin p?dure fusese lini?tit?. Thor fusese instruit de Kolk ?i Brom s? caute o mic? nav? ancorat? pe malul M?rii Tartuvian, ascuns? cu grij? ?n spatele ramurilor unui copac imens, aplecat peste mare. Thor le urmase cu exactitate instruc?iunile ?i, ajung?nd la marginea p?durii, observase nava, bine ascuns?, gata s?-i duc? unde aveau nevoie. Era u?urat. Dar apoi a v?zut ?ase solda?i imperiali, st?nd pe nisip l?ng? vas, inspect?ndu-l. Un alt soldat urcase la bordul vasului, care era tras par?ial pe nisip, leg?n?ndu-se ?mpins de valurile bl?nde. Nu ar fi trebuit s? fie nimeni aici. Era primul ghinion. Cum Thor a privit mai departe spre orizon, a v?zut contururile ?ndep?rtate a ceea ce p?rea a fi ?ntreaga flot? a Imperiului, mii de nave negre abord?nd steagurile negre ale Imperiului. Din fericire, nu veneau spre Thor ci se ?ndreptau ?ntr-o direc?ie diferit?, pe calea mai lung?, circular?, care le va aduce ?n jurul Inelului pe partea McCloud, unde str?punseser? Canionul. Din fericire, aveau treab? ?ntr-o alt? direc?ie. Cu excep?ia acestei patrule. Ace?ti ?ase solda?i imperiali, probabil cerceta?i ?ntr-o misiune de rutin?, trebuie s? fi dat cumva, din ?nt?mplare, peste aceast? nav? a Legiunii. Se nimerise prost. Dac? Thor ?i ceilal?i ar fi ajuns pe ??rm doar cu c?teva minute mai devreme, probabil c? deja ar fi urcat la bord ?i s-ar fi ?ndep?rtat. Acum vor fi nevoi?i s? lupte. Nu aveau cum s? evite asta. Thor a privit plaja ?n sus ?i ?n jos ?i n-a mai v?zut alte contingente imperiale. Cel pu?in asta era ?n favoarea lor. Era probabil doar o singur? patrul?. „Credeam c? barca trebuia sa fie bine ascuns?", a spus O'Connor. „Se pare c? nu suficient de bine,” a remarcat Elden. To?i ?ase st?teau pe caii lor, uit?ndu-se fix la nav? ?i la grupul de solda?i. „Nu va mai dura mult p?n? c?nd ei vor alerta al?i solda?i imperiali," a observat Conven. "?i atunci chiar o s? avem un r?zboi ?n bra?e,” a ad?ugat Conval. Thor ?tia c? aveau dreptate. ?i nu era un risc pe care ?i-l puteau asuma. "O'Connor,” a spus Thor, “tu ?inte?ti cel mai bine dintre noi. Te-am v?zut lovind o ?int? de la cel pu?in cincizeci de metri. ?l vezi pe soldatul cu arcul? Avem o singur? ?ans? pentru asta. Po?i s? o faci?" O’Connor a aprobat grav, cu ochii fix?nd solda?ii imperiali. A ?ntins m?na cu aten?ie peste um?r, a ridicat arcul, a pus o s?geat? ?n el ?i a preg?tit-o. To?i se uitau la Thor, ?i el se sim?ea preg?tit s?-i conduc?. "O’Connor, tragi la semnalul meu. Apoi ?i vom ataca pe cei din spatele lui. To?i ceilal?i, folosi?i-v? armele de aruncat pe m?sur? ce ne apropiem. Dar, mai ?nt?i, ?ncerca?i s? v? apropia?i c?t se poate de mult.” Thor a f?cut un semn cu m?na ?i, brusc, O’Connor a dat drumul corzii. S?geata a zburat prin aer zb?rn?ind ?i a fost o lovitur? perfect?, v?rful ei de metal str?pung?nd inima soldatului imperial cu arcul. Soldatul a stat acolo, cu ochii deschiz?ndu-i-se larg pentru o clip?, ca ?i cum nu ?n?elegea ce i se ?nt?mpla, apoi, brusc, ?i-a deschis bra?ele larg ?i a c?zut cu capul ?nainte ca ?ntr-un plonjon, ateriz?nd cu o bufnitur? pe plaj? la picioarele camarazilor s?i, p?t?nd nisipul cu ro?u. Thor ?i ceilal?i au ?arjat ca o ma?inarie bine uns?, sincroniza?i unul cu cel?lalt. Sunetul cailor lor galop?nd i-a tr?dat ?i ceilal?i ?ase solda?i s-au ?ntors ?i s-au preg?tit s?-i ?nt?mpine. Solda?ii s-au urcat pe cai ?i au n?v?lit spre ei, preg?ti?i s?-i ?nt?mpine la mijloc. Totu?i Thor ?i oamenii lui aveau avantajul surprizei. Thor s-a l?sat pe spate ?i a dat drumul unei pietre din pra?tie ?i l-a lovit pe unul dintre ei ?n t?mpl? de la dou?zeci de metri distan??, pe c?nd ?ncerca s? ?ncalece. A c?zut pe spate de pe cal, mort, cu fr?iele ?nc? ?n m?ini. Cum s-au apropiat, Reece ?i-a aruncat securea, Elden suli?a ?i fiecare dintre gemeni pumnalele. Suprafa?a nisipului era accidentat? ?i caii au alunecat, ceea ce a f?cut aruncatul armelor mai dificil dec?t de obicei. Topori?ca lui Reece ?i-a g?sit ?inta, omor?nd unul dintre du?mani, dar ceilal?i au ratat. Mai r?m?seser? patru. Cel din frunte s-a desprins de grup repezindu-se direct spre Reece, care nu mai avea o arm?; ??i aruncase topori?ca, dar nu avusese timp s? ??i scoat? sabia. Reece s-a preg?tit ?i, ?n ultima secund?, Krohn a s?rit ?nainte, a mu?cat calul soldatului de picior iar calul s-a pr?bu?it, c?l?re?ul lui c?z?nd ?i el la p?m?nt ?i rat?ndu-l pe Reece ?n ultimul moment. Reece ?i-a tras sabia ?i l-a ?njunghiat pe soldat, omor?ndu-l ?nainte s? ??i poat? reveni. Mai r?m?seser? trei. Unul dintre ei s-a repezit cu toporul spre Elden, ?intind spre capul s?u; Elden i-a blocat lovitura cu scutul ?i, ?n aceea?i mi?care, a ridicat sabia ?i a t?iat ?n dou? m?nerul toporului. Apoi Elden s-a r?sucit cu scutul ?i l-a izbit pe atacator pe laterala capului, d?r?m?ndu-l de pe cal. Un alt soldat a scos de la br?u un ?mbl?ciu ?i a rotit lan?ul lung, bila cu ?epi venind rapid spre O’Connor. S-a ?nt?mplat prea repede ?i O’Connor nu a avut timp s? reac?ioneze. Thor a v?zut lovitura ?i s-a repezit l?ng? prietenul s?u, ridic?nd sabia ?i t?ind lan?ul ?mbl?ciului ?nainte s? ?l loveasc? pe O’Connor. S-a auzit sunetul sabiei t?ind prin metal, iar Thor s-a minunat de c?t de ascu?it? era noua lui sabie. Bila cu ?epi a c?zut inofesinv? la p?m?nt ?i s-a ?nfipt ?n nisip, salv?nd via?a lui O’Connor. Apoi Conval a venit ?n vitez? ?i l-a ?njunghiat pe soldat cu o suli??, ucig?ndu-l. Ultimul soldat imperial a v?zut c? era dep??it numeric; cu team? ?n ochi, s-a r?sucit brusc ?i a fugit, gr?bindu-se pe malul apei, urmele copitelor calului s?u v?z?ndu-se ad?nc ?n nisip. To?i s-au uitat dup? soldatul care se retr?gea: Thor a aruncat o piatr? cu pra?tia, O’Connor ?i-a ridicat arcul ?i a tras ?i Reece a aruncat o suli??. Dar soldatul c?l?rea prea haotic, cu copitele calului ?nfing?ndu-se ad?nc ?n nisip, ?i to?i au ratat. Elden ?i-a tras sabia ?i Thor a putut vedea c? era gata s? se repead? dup? soldat. A ridicat o m?n? ?i i-a indicat s? stea locului. "Nu!” a strigat Thor. Elden s-a ?ntors ?i s-a uitat la el. „Dac? supravie?uie?te ?i va trimite pe al?ii dup? noi!" a protestat Elden. Thor s-a ?ntors ?i s-a uitat ?napoi la nav? ?i a ?tiut c? va fi nevoie de timp pre?ios ca s? ?l v?neze - un timp pe care nu ?l aveau. „Imperiul va veni dup? noi ?n orice caz", a spus Thor. „Nu avem timp de pierdut. Ce e cel mai important acum este s? ne ?ndep?rt?m de aici. Spre nav?!" Au desc?lecat pe c?nd se apropiau de nav? ?i Thor a ?nceput s? ??i goleasc? desagii ?eii de toate proviziile, ?n timp ce ?i ceilal?i f?ceau acela?i lucru, lu?ndu-?i toate armele ?i sacii cu m?ncare ?i ap?. Nu aveau cum s? ?tie c?t de lung? va fi c?l?toria, c?t timp va trece p?n? vor vedea din nou p?m?ntul - dac? aveau s? vad? din nou p?m?ntul. De asemenea, Thor a ?nc?rcat ?i m?ncare pentru Krohn. Au aruncat sacii sus peste bordajul navei; au aterizat pe puntea de deasupra cu o bufnitur?. Thor a apucat fr?nghia groas?, cu noduri, care at?rna peste bordaj, asprimea ei irit?ndu-i palmele, ?i i-a testat rezisten?a. L-a pus pe Krohn pe um?r, greutatea am?ndurora test?ndu-i mu?chii, ?i s-a ridicat ?n sus spre punte. Krohn i-a scheunat ?n ureche, zg?riindu-i pieptul cu ghearele ascu?ite, ag??at de el. ?n cur?nd Thor urcase peste bordaj, Krohn s?rind de pe el pe punte, iar ceilal?i l-au urmat ?ndeaproape. Thor s-a aplecat ?i s-a uitat de sus la caii de pe plaj?, care priveau ?n sus ca ?i cum ar fi a?teptat un ordin. „?i cu ei ce se ?nt?mpl??" a ?ntrebat Reece, venind l?ng? el. Thor s-a ?ntors ?i a studiat nava: avea dou?zeci de pa?i lungime ?i probabil pe jum?tate l??ime. Era suficient de mare pentru ei ?apte - dar nu ?i pentru caii lor. Dac? ar fi ?ncercat s? ?i ia cu ei, caii ar fi putut s? loveasc? tare lemnul, s? deterioreze barca. Trebuiau s? ?i lase ?n urm?. „Nu avem de ales," a spus Thor, privindu-i cu dor. „Va trebui s? g?sim al?ii." O’Connor s-a aplecat peste bord. „Sunt cai inteligen?i," a spus O'Connor. „I-am antrenat bine. Se vor ?ntoarce acas? la comanda mea." O’Connor a fluierat ascu?it. Ca unul, caii s-au ?ntors ?i au pornit galop?nd peste nisip ?n p?dure, ?ndrept?ndu-se ?napoi spre Inel. Thor s-a ?ntors ?i s-a uitat la fra?ii s?i, la corabie, la marea din fa?a lor. Acum erau bloca?i, f?r? cai, f?r? nicio alt? alegere dec?t s? mearg? ?nainte. Realitatea ?ncepea s? se simt?. Erau cu adev?rat singuri, cu nimic altceva dec?t aceast? corabie, ?i pe cale s? se despart? pentru totdeauna de ??rmurile Inelului. Acum nu mai exista drum de ?ntoarcere. „?i cum ar trebui s? ducem corabia pe mare?" a ?ntrebat Conval, cum to?i s-au uitat ?n jos, la cinci metri dedesubt, la coca vasului. O mic? por?iune din ea era ?n valurile m?rii Tartuvian, dar majoritatea ei era ?nfipt? bine ?n nisip. „Aici!" a spus Conven. S-au gr?bit de cealalt? parte, unde un lan? gros de metal at?rna peste margine, la cap?tul lui av?nd o minge de fier enorm? care st?tea pe nisip. Conven a ?ntins m?na ?i a tras de lan?. A gemut ?i s-a str?duit, dar nu ?l putea ridica. „Este prea greu", a morm?it el. Conval ?i Thor s-au repezit ?i l-au ajutat ?i, cum to?i trei au apucat lan?ul ?i au tras, Thor a fost ?ocat de greutatea lui; chiar ?i cu to?i trei tr?g?nd, abia ?l puteau ridica vreun metru. ?n final, to?i i-au dat drumul ?i a c?zut ?napoi pe nisip. „ L?sa?i-m? s? v? ajut" a spus Elden, p??ind ?nainte. Cu trupul lui enorm, Elden st?tea deasupra lor ?i a ?ntins m?na ?i a tras de lan? ?i a reu?it s? ridice singur mingea ?n aer. Thor era uimit. Ceilal?i li s-au al?turat ?i cu to?ii au tras ca unul, ridic?nd ancora ?n sus c?te treizeci de centimetri odat? ?i, ?n final, peste bord ?i pe punte. Barca a ?nceput s? se mi?te, leg?n?ndu-se un pic pe valuri, dar a r?mas ?nfipt? ?n nisip. „Pr?jinile!" a spus Reece. Thor s-a ?ntors ?i a v?zut dou? pr?jini de aproape ?apte metri lungime puse pe marginile navei, ?i ?i-a dat seama pentru ce erau. A alergat ?mpreun? cu Reece ?i a prins una ?n timp ce Conval ?i Conven au luat-o pe cealalt?. „C?nd noi o s? ?mpingem," a strigat Thor, "voi to?i o s? ridica?i p?nzele!" S-au aplecat, au ?nfipt pr?jinile ?n nisip ?i au ?mpins cu toat? for?a; Thor a gemut de efort. Lent, nava a ?nceput s? se mi?te, doar un pic. ?n acela?i timp Elden ?i O’Connor s-au repezit ?n mijlocul b?rcii ?i au tras de fr?nghii pentru a ridica p?nzele, ridic?ndu-le cu efort, c?te treizeci de centimetri odat?. Din fericire era o briz? puternic? ?i, pe m?sur? ce Thor ?i ceilal?i tot ?mpingeau ?n mal, str?duindu-se cu toat? puterea s? mi?te corabia surprinz?tor de grea din nisip, p?nzele s-au ridicat mai sus ?i au ?nceput s? prind? v?ntul. ?n final barca s-a leg?nat sub ei ?i cumva a lunecat ?n ap?, plutind u?oar?, ?n timp ce umerii lui Thor tremurau de efort. Elden ?i O’Connor au ridicat p?nza la maxim ?i ?n cur?nd pluteau pe mare. To?i au strigat triumf?tori, pun?nd pr?jinile ?napoi la locurile lor, ?i s-au repezit ?i i-au ajutat pe Elden ?i pe O’Connor s? lege fr?nghiile. Krohn a l?trat l?ng? ei, incitat de toat? situa?ia. Barca plutea f?r? ?int? ?i Thor s-a repezit la c?rm?, cu O’Connor l?ng? el. „Vrei s? iei tu c?rma?" l-a ?ntrebat Thor pe O’Connor. O’Connor a r?njit larg. „Mi-ar pl?cea la nebunie". Au ?nceput s? c??tige vitez?, ?naint?nd pe valurile galbene ale m?rii Tartuvian, cu v?ntul din spate. ?n final se mi?cau, ?i Thor a respirat ad?nc. Plecaser?. Thor s-a ?ndreptat spre prova, cu Reece l?ng? el ?n timp ce Krohn a venit ?ntre ei ?i s-a sprijinit de piciorul lui Thor, ?n timp ce Thor a dus m?na ?n jos ?i i-a m?ng?iat blana moale ?i alb?. Krohn s-a ?ntins ?i l-a lins pe Thor. Acesta a b?gat m?na ?n s?cule? ?i a scos o bucat? de carne pentru Krohn, care a prins-o rapid. Au privit la orizont, peste marea vast? din fa?a lor. Orizontul ?ndep?rtat era punctat cu cor?bii negre ale Imperiului, cu siguran?? ?n drum spre partea McCloud a Inelului. Din fericire nu erau aten?i, cu siguran?? nu se uitau dup? o singur? barc? ?ndrept?ndu-se spre teritoriul lor. Cerul era limpede, aveau un v?nt puternic din spate ?i continuau s? prind? vitez?. Thor a privit ?nainte ?i s-a ?ntrebat ce le st?tea ?n fa??. S-a ?ntrebat c?t de mult va dura p?n? vor ajunge pe teritoriul Imperiului ?i ce ?i putea a?tepta acolo. S-a ?ntrebat cum aveau s? g?seasc? sabia, cum avea s? se termine totul. ?tia c? ?ansele erau contra lor ?i totu?i se sim?ea extraordinar de bine s? fie ?n final pe drum, ?nc?ntat c? ajunseser? at?t de departe ?i dornic s? recupereze sabia. „?i dac? nu e acolo?" ?ntreb? Reece. Thor s-a ?ntors ?i s-a uitat la el. „Sabia", a ad?ugat Reece. „?i dac? nu e acolo? Sau dac? s-a pierdut? Sau a fost distrus?? Sau dac? pur ?i simplu nu o vom g?si niciodat?? Imperiul este enorm, p?n? la urm?." „Sau dac? Imperiul ?i-a dat seama cum s? o m?nuiasc??" a ?ntrebat Elden cu vocea lui profund?, venind din spatele lor. „Dac? o g?sim dar nu putem s? o aducem ?napoi?" ?ntreb? Conven. Grupul a stat acolo, presat de greutatea a ce le st?tea ?nainte, de marea de ?ntreb?ri f?r? r?spuns. Aceast? c?l?torie era o nebunie, Thor ?tia. O nebunie. CAPITOLUL PATRU Gareth mergea de colo-colo pe podeaua de piatr? a biroului tat?lui s?u - o camer? mic? la ultimul etaj al castelului, pe care tat?l s?u o apreciase foarte mult ?i, bucat? cu bucat?, o distrugea. Gareth mergea de la raft la raft, smulg?nd de acolo volume pre?ioase, c?r?i str?vechi legate ?n piele care apar?inuser? familiei de secole, distrug?nd leg?turile ?i rup?nd paginile ?n buc??ele mici. Cum le arunca ?n aer, ele c?deau ?napoi pe capul s?u ca fulgii de z?pad?, ag???ndu-se de corpul s?u ?i de balele care ?i curgeau din gur?. Era hot?r?t s? distrug? p?n? la ultimul lucru din acest loc pe care tat?l s?u ?l iubise, c?te o carte o dat?. Gareth s-a gr?bit la o mas? dintr-un col?, a apucat ce mai r?m?sese din pipa lui cu opiu ?i, cu m?ini tremur?nde, a inspirat ad?nc, av?nd nevoie de drogul s?u acum mai mult ca niciodat?. Era dependent, fum?ndu-l ?n fiecare minut ?n care putea, hot?r?t s? blocheze imaginile tat?lui s?u care-l b?ntuiau ?n vise ?i, acum, chiar ?i c?nd era treaz. C?nd Gareth a pus pipa jos, l-a v?zut pe tat?l s?u st?nd acolo ?n fa?a lui, un cadavru care se descompunea. De fiecare dat? cadavrul era mai descompus, mai mult schelet dec?t carne; Gareth ?i-a ?ntors privirea de la priveli?tea oribil?. La ?nceput Gareth a ?ncercat s? atace imaginea, dar a ?nv??at c? nu-l ajuta cu nimic. Deci acum doar ??i ?ntorcea capul, constant, privind mereu ?n alt? direc?ie. Mereu era la fel: tat?l s?u purt?nd o coroan? ruginit?, cu gura deschis?, cu ochii privindu-l dispre?uitori, ?ntinz?nd un singur deget, ?ndrept?ndu-l acuzator spre el. ?n acea privire ?ngrozitoare, Gareth ??i sim?ea propriile zile num?rate, sim?ea c? era doar o problem? de timp p?n? c?nd avea s? i se al?ture. Ura mai mult ca orice s?-l vad?. Dac? exista un singur lucru bun ?n a-?i ucide tat?l, era c? nu va mai trebui s? ?i vad? vreodat? fa?a. Dar acum, ironic, o vedea mai mult ca niciodat?. Gareth s-a ?ntors ?i a aruncat rapid pipa de opiu c?tre apari?ie, sper?nd c?, dac? o arunca destul de repede, chiar o putea lovi. Dar pipa doar a zburat prin aer ?i s-a lovit de perete ?i s-a sf?r?mat. Tat?l s?u continua s? stea acolo ?i s? se uite furios la el. "Aceste droguri nu o s? te ajute acum", l-a mustrat tat?l s?u. Gareth nu mai putea suporta. S-a repezit la apari?ie cu m?inile ?ntinse, ?ncerc?nd s? zg?rie fa?a tat?lui s?u; dar, ca ?ntotdeauna, a trecut prin nimic altceva dec?t aer ?i de aceast? dat? s-a dus ?mpleticindu-se de cealalt? parte a camerei ?i a aterizat dur pe biroul de lemn al tat?lui s?u, trimi??ndu-l cu un zgomot puternic la podea. Gareth s-a rostogolit pe podea cu respira?ia t?iat? ?i a privit ?n sus ?i a v?zut c? ??i zg?riase bra?ul. S?ngele ?i curgea pe c?ma?? ?i a privit ?n jos ?i a observat c? purta ?n continuare c?ma?a de corp ?n care dormise de c?teva zile. De fapt, acum nu se mai schimbase de c?teva s?pt?m?ni. S-a uitat la o reflexie a sa ?i a v?zut c? p?rul ?i st?tea v?lvoi. Ar?ta ca un t?lhar de r?nd. Unei p?r?i din el nu-i venea s? cread? c? ajunsese at?t de jos. Dar unei alte p?r?i din el nu-i mai p?sa. Singurul lucru r?mas ?n interiorul lui era o dorin?? arz?toare de a distruge - de a distruge orice r?m??i?? a ceea ce fusese odat? tat?l s?u. I-ar fi pl?cut s? rad? din temelii acest castel ?i Curtea Regelui cu el. Ar fi o r?zbunare pentru tratamentul pe care l-a suportat c?t era copil. Amintirile erau blocate ?n interiorul lui ca un ghimpe pe care nu-l putea scoate. U?a la biroul tat?lui s?u s-a deschis larg ?i prin ea s-a repezit unul dintre servitorii lui Gareth, privind ?n jos tem?tor. "Domnul meu," a spus servitorul. "Am auzit un zgomot puternic. E?ti ?n regul?? Domnul meu, s?ngerezi!” Gareth a privit ?n sus cu ur? spre b?iat. ?ncerc? s? se ridice ?n picioare, s? ?l loveasc?, dar a alunecat pe ceva ?i a c?zut ?napoi la podea, dezorientat de la ultimul fum de opiu. "Domnul meu, las?-m? s? te ajut!" B?iatul s-a repezit ?nainte ?i a apucat bra?ul lui Gareth, care era prea slab, abia avea ceva carne pe os. Dar Gareth ?nc? avea o rezerv? de for?? ?i, c?nd b?iatul i-a atins bra?ul, l-a ?mbr?ncit, trimi??ndu-l de cealalt? parte a camerei. "Atinge-m? din nou ?i ??i voi t?ia bra?ele," a clocotit Gareth. B?iatul s-a dat ?napoi tem?tor ?i, cum a f?cut-o, un alt servitor a intrat ?n camer?, ?nso?it de un b?rbat mai ?n v?rst? pe care Gareth ?l recuno?tea vag. Undeva ?n mintea sa ?l cuno?tea - dar nu-l putea numi acum. "Domnul meu," a venit o voce ?n v?rst?, grav?. "Te-am a?teptat ?n camera de consiliu de jum?tate de zi. Membrii consiliului nu mai pot a?tepta mult? vreme. Au ?tiri urgente ?i trebuie s? ?i le dea ?nainte ca ziua s? se termine. Vei veni?” Gareth ?i-a ?ngustat ochii la b?rbat, ?ncerc?nd s?-l vad? mai bine. ??i amintea vag c? ?l servise pe tat?l s?u. Camera de consiliu... ?nt?lnirea... toate i se ?nv?rteau ?n cap. "Cine e?ti tu?" a ?ntrebat Gareth. "Domnul meu, sunt Abertol. Consilierul ?n care tat?l t?u a avut ?ncredere," a spus el p??ind mai aproape. ??i amintea lent. Aberthol. Consiliul. ?nt?lnirea. Mintea lui Gareth era ca un v?rtej, capul parc? ?i era strivit. Vroia doar s? fie l?sat ?n pace. "Pleac?,” s-a r?stit el. "O s? vin." Abertol a aprobat din cap ?i s-a gr?bit s? ias? din camer? ?mpreun? cu servitorul, ?nchiz?nd u?a ?n spatele lor. Gareth a ?ngenuncheat acolo, cu capul ?n m?ini, ?ncerc?nd s?-?i aminteasc?. Totul era prea mult. A ?nceput s? ??i aduc? aminte pe buc??ele. Scutul era c?zut, Imperiul ataca; jum?tate din curtea lui plecase; sora lui ?i dusese ?n alt? parte; ?n Silesia... Gwendolin... asta era. Asta era ceea ce ?ncercase s? ??i aminteasc?. Gwendolyn. O ura cu o pasiune pe care nu o putea descrie. Acum, mai mult ca niciodat?, vroia s? o omoare. Avea nevoie s? o omoare. Toate problemele lui ?n aceast? lume - erau un rezultat al ei. Va trebui s? g?seasc? un mod s? se r?zbune pe ea, chiar dac? avea s? moar? ?ncerc?nd. ?i apoi avea s?-?i omoare ceilal?i fra?i. Gareth a ?nceput s? se simt? mai bine la acest g?nd. Cu un efort enorm s-a ridicat ?n picioare ?i s-a ?mpleticit prin camer?, d?r?m?nd o mas? mic? pe m?sur? ce ?nainta. Cum se apropia de u??, a observat de un bust de alabastru al tat?lui s?u, o sculptur? pe care tat?l s?u o iubise ?i a ?ntins m?na ?i l-a aruncat ?ntr-un perete. S-a zdrobit ?ntr-o mie de buc??i ?i, pentru prima dat? ?n acea zi, Gareth a z?mbit. Poate c? aceast? zi nu va fi chiar at?t de rea p?n? la urm?. * Gareth a intrat m?ndru ?n camera de consiliu, flancat de c??iva servitori, tr?ntind de perete u?ile enorme de stejar, f?c?nd pe toat? lumea din sala plin? s? tresar? la apari?ia lui. Rapid, to?i s-au ridicat ?n picioare. De?i ?n mod normal asta i-ar fi adus ceva satisfac?ie lui Gareth, ?n aceast? zi nu-i p?sa. Era b?ntuit de stafia tat?lui s?u ?i plin de furie c? sora lui plecase. Emo?iile se ?nv?rteau ?n el ?i trebuia s? se descarce pe lume. Gareth s-a ?mpleticit prin sala vast?, cu mintea ame?it? de opiu, merg?nd pe centru c?tre tronul s?u, cu duzini de consilieri st?nd deoparte cum trecea. Curtea lui crescuse ?i ast?zi energia era frenetic?, cum tot mai mul?i oameni p?reau s? vin? cu ?tiri despre plecarea a jum?tate din Curtea Regelui ?i despre Scutul care c?zuse. Era ca ?i cum toat? lumea care r?m?sese la Curtea Regelui venea ?i cerea r?spunsuri. ?i, desigur, Gareth nu avea niciunul. Cum Gareth a urcat treptele de filde? spre tronul tat?lui s?u, l-a v?zut st?nd r?bd?tor ?n spatele s?u pe nobilul Kultin, liderul mercenarilor armatei sale private, singurul b?rbat r?mas la curte ?n care putea avea ?ncredere. L?ng? el st?teau zeci dintre lupt?torii s?i, t?cu?i, cu m?inile pe s?bii, gata s? lupte p?n? la moarte pentru Gareth. Era singurul lucru r?mas care-l reconforta pe Gareth. El s-a a?ezat pe tronul s?u ?i a studiat sala. Erau at?t de multe fe?e, c?teva pe care le recuno?tea ?i multe pe care nu le recuno?tea. Nu avea ?ncredere ?n niciuna dintre ele. ?n fiecare zi mai cur??a din Curtea sa; deja trimisese at?t de mul?i ?n temni?? ?i mai mul?i la c?l?u. Nu trecea nicio zi ?n care s? nu omoare m?car o m?n? de oameni. Se g?ndea c? e o politic? bun?: ?i ?inea pe cei r?ma?i foarte aten?i ?i ?mpiedica formarea unui complot. Sala a?tepta ?n t?cere, privindu-l ca ?n cea??. To?i ar?tau prea ?ngrozi?i s? vorbeasc?. Ceea ce era exact ce-?i dorea. Nimic nu-l excita mai mult dec?t s? bage frica ?n supu?ii s?i. ?n final, Abertol a p??it ?nainte, bastonul lui cre?nd ecouri pe piatr?, ?i ?i-a dres glasul. "Domnul meu," a ?nceput cu vocea lui str?veche, "ne afl?m ?ntr-un moment de cotitur? la Curtea Regelui. Nu ?tiu ce ve?ti au ajuns deja la tine. Scutul a c?zut, Gwendolin a p?r?sit Curtea Regelui ?i i-a luat cu ea pe Kolk, Brohm, Kendrik, Atme, Cavalerii de Argint, Legiunea ?i jum?tate din armata ta - ?mpreun? cu jum?tate din Curtea Regelui. Cei care au r?mas aici caut? sfat de la tine ?i vor s? ?tie care va fi urm?toarea noastr? mi?care. Oamenii vor r?spunsuri, Domnul meu." „Mai mult,” a spus un alt membru al Consiliului pe care Gareth ?l recuno?tea vag, "s-a r?sp?ndit zvonul c?, deja, Canionul a fost str?puns. Exist? un zvon c? Andronicus a invadat partea McCloud a Inelului cu armata sa de un milion de oameni." Un icnet s-a r?sp?ndit prin camer?; zeci de r?zboinici viteji ??i ?opteau unul altuia plini de team?, ?i o stare de panic? s-a r?sp?ndit ca focul. "Nu poate fi adev?rat!", a exclamat unul dintre solda?i. "Este!", a insistat consilierul. "Atunci nu mai avem nicio speran??!" a strigat un alt soldat. "Dac? clanul McCloud este ?nvins, Imperiul va veni mai departe la Curtea Regelui. Nu avem niciun mod de a-i respinge." "Trebuie s? discut?m termenii capitul?rii, Domnul meu," i-a spus Albertol lui Gareth. "Capitulare!?" a strigat un alt b?rbat. "Nu ne vom preda niciodat?!" "Dac? nu o facem," a strigat un alt soldat, "vom fi strivi?i. Cum putem s? ne ?mpotrivim la un milion de oameni?" Sala a izbucnit ?ntr-un murmur ultragiat, solda?ii ?i consilierii cert?ndu-se unul cu altul, to?i ?ntr-un haos complet. Liderul consiliului ?i-a tr?ntit bastonul de fier pe podeaua de piatr? ?i a strigat: "ORDINE!" Treptat, camera s-a lini?tit. To?i oamenii s-au ?ntors ?i s-au uitat spre el. "Acestea sunt decizii pentru un rege, nu pentru no", a spus unul dintre consilieri. "Gareth este regele de drept ?i nu noi nu trebuie s? discut?m termenii capitul?rii - sau dac? s? ne pred?m." To?i s-au ?ntors spre Gareth. "Domnul meu," a spus Abertol, cu extenuare ?n voce, "cum propui s? facem fa?? armatei Imperiului?" ?n sal? s-a a?ternut o t?cere de moarte. Gareth a stat acolo, privind ?n jos spre oameni, dorind s? r?spund? Dar devenea din ce ?n ce mai dificil pentru el s?-?i men?in? g?ndurile clare. Continua s? aud? vocea tat?lui s?u ?n cap, ?ip?nd la el, ca atunci c?nd era copil. ?l ?nnebunea ?i vocea nu voia s? dispar?. Gareth a ?ntins m?na ?i a zg?rmat la m?nerul de lemn al tronului, iar ?i iar. Sunetul unghiilor sale zg?riind era singurul sunet din camer?. Membrii Consiliului au schimbat o privire ?ngrijorat?. "Domnul meu," a spus un alt consilier, "dac? alegi s? nu ne pred?m, atunci trebuie s? fortific?m imediat Curtea Regelui. Trebuie s? asigur?m toate intr?rile, toate drumurile, toate por?ile. Trebuie s? chem?m to?i solda?ii, s? preg?tim ap?rarea. Trebuie s? ne preg?tim pentru un asediu, s? facem ra?ii de alimente, s? ne protej?m cet??enii. Sunt foarte multe lucruri de f?cut. Te rog Domnul meu. D?-ne porunc?. Spune-ne ce s? facem." Din nou s-a a?ternut t?cerea ?n sal?, cu to?ii cu ochii pe Gareth. ?n final, Gareth ?i-a ridicat b?rbia ?i a privit spre ei. "Nu vom lupta cu Imperiul,” a declarat. "?i nici nu ne vom preda." To?i din camer? s-au uitat unul la altul, nesiguri. "Atunci ce vom face, Domnul meu?" a ?ntrebat Abertol. Gareth ?i-a dres glasul. "O vom ucide pe Gwendolyn!" a spus el. "Asta e tot ce conteaz? acum." A urmat o t?cere ?ocat?. "Gwendolyn?" a strigat surprins un consilier, cum camera a izbucnit ?ntr-un alt murmur surprins. "Ne vom trimite toate for?ele dup? ea, s? o m?cel?reasc? pe ea ?i pe to?i cei care au plecat cu ea ?nainte s? ajung? ?n Silesia," a anun?at Gareth. "Dar Domnul meu, cum ne va ajuta asta?" a strigat un consilier. "Dac? plec?m s? o atac?m, asta doar ne va l?sa for?ele expuse. To?i vor fi ?ncercui?i ?i m?cel?ri?i de Imperiu." "Va l?sa, de asemenea, Curtea Regelui deschis? pentru un atac!" a strigat un altul. "Dac? nu ne vom preda, trebuie s? fortific?m imediat Curtea Regelui!" a strigat un grup de b?rba?i. Gareth s-a ?ntors ?i s-a uitat la consilier, cu ochii reci. "Vom folosi fiecare om pe care ?l avem ca s? o omor?m pe sora mea!" a spus el ?ntunecat. "Nu vom p?stra niciunul!" Camera a fost cuprins? de t?cere pe c?nd consilierul ?i-a ?mpins scaunul cu zgomot pe piatr? ?i s-a ridicat ?n picioare. "Nu voi vedea Curtea Regelui ruinat? pentru obsesia ta personal?. Eu unul nu sunt cu tine!" "Nici eu!" au strigat jum?tate din b?rba?ii din sal?. Gareth a sim?it cum arde de m?nie ?i era gata s? se ridice ?n picioare c?nd, brusc, u?ile s?lii au fost deschise ?i ?n?untru s-a repezit comandantul a ceea ce mai r?m?sese din armat?. To?i ochii erau pe el. El ?l t?ra pe un alt b?rbat, un om de r?nd cu p?rul zb?rlit, neras, cu m?inile legate. L-a t?r?t pe b?rbat p?n? ?n centrul s?lii ?i s-a oprit ?naintea regelui. "Domnul meu," a spus rece comandantul "Dintre cei ?ase ho?i executa?i pentru furtul S?biei Destinului, acest om era al ?aptelea, cel care sc?pase. Ne spune cea mai ciudat? povestea a ceea ce s-a ?nt?mplat. "Vorbe?te!" l-a ?mpuns comandantul, scutur?ndu-l pe t?lhar. Acesta s-a uitat nervos ?n toate direc?iile, p?rul lui zb?rlit lipindu-i-se de obraji, ar?t?nd nesigur. ?n final, a strigat: "Ni s-a ordonat s? fur?m sabia!" Camera a izbucnit ?ntr-un murmur ultragiat. "Eram nou?sprezece!" a continuat el. "O duzin? trebuia s? o ia, sub acoperirea ?ntunericului, peste podul de pe Canion ?i ?n s?lb?ticie. Au ascuns-o ?ntr-o c?ru?? ?i au escortat-o peste pod, astfel ?nc?t solda?ii care erau de gard? s? nu aib? nicio idee ce era ?n?untru. Celorlal?i, noi ?apte, ni s-a ordonat s? r?m?nem ?n urm? dup? furt. Ni s-a spus c? vom fi ?ntemni?a?i de ochii lumii iar apoi elibera?i. Dar, ?n loc de asta, to?i prietenii mei au fost executa?i. ?i eu a? fi fost, dac? nu a? fi fugit." ?n camer? s-a auzit un murmur lung, agitat. "?i unde ducea?i sabia?" a insistat comandantul. "Nu ?tiu. Undeva ?n ad?ncurile Imperiului." "?i cine ?i-a ordonat a?a ceva?" "El!" a spus t?lharul, ?ntorc?ndu-se brusc ?i ar?t?nd cu un deget sub?ire c?tre Gareth. "Regele nostru! El mi-a ordonat s? o fac!" ?n camer? a izbucnit un murmur ?ngrozit, s-au auzit strig?te, p?n? c?nd un consilier ?i-a tr?ntit de c?teva ori bastonul de fier ?i a strigat, cer?nd lini?te. Sala s-a lini?tit pu?in. Gareth, care deja tremura de fric? ?i m?nie, s-a ridicat lent de pe tron, iar camera a t?cut cu to?i ochii pe el. C?te un pas odat?, Gareth a cobor?t treptele de filde?, pa?ii s?i cre?nd ecouri, t?cerea at?t de deas? c? o puteai t?ia cu cu?itul. A traversat camera p?n? c?nd, ?n final, a ajuns la t?lhar. S-a uitat rece la el de la treizeci de centimetri distan??, b?rbatul zb?t?ndu-se s? scape de bra?ul comandantului, privind ?n toate direc?iile, dar nu spre el. "Ho?ii ?i mincino?ii suntr trata?i ?ntr-un singur fel ?n regatul meu", a spus Gareth ?ncet. Brusc a scos un pumnal de la centur? ?i l-a ?nfipt ?n inima t?lharului. B?rbatul a ?ipat de durere, ochii ie?indu-i din orbite, apoi, brusc, a c?zut la podea, mort. Comandantul a privit spre Gareth, ?ncrunt?ndu-se spre el. "Tocmai ai ucis un martor ?mpotriva ta", a spus el. "??i dai seama c? asta serve?te doar ?n a-?i stabili mai bine vinov??ia?" "Ce martor?" a ?ntrebat Gareth, sur?z?nd. "Mor?ii nu vorbesc." Comandantul s-a ?nro?it. "Dac? a?i uitat, sunt comandantul a jum?tate din armata regelui. Nu voi fi tratat ca un prost. Din ac?iunile tale pot doar s? presupun c? e?ti vinovat de crima de care e?ti acuzat. Ca atare, eu ?i armata mea nu te vom mai servi. De fapt, te voi aresta pe motiv de tr?dare fa?? de Inel!" Comandantul a f?cut un semn oamenilor s?i ?i, ca unul, c?teva zeci de solda?i ?i-au tras s?biile ?i au p??it ?nainte s? ?l aresteze pe Gareth. Lordul Kultin a venit ?n fa?? cu de dou? ori mai mul?i dintre oamenii s?i, to?i sco??ndu-?i s?biile ?i merg?nd spre Gareth. Au stat acolo, confrunt?ndu-se cu solda?ii comandantului, cu Gareth ?n mijlocul lor. Gareth a sur?s triumf?tor ?napoi spre comandant. Oamenii lui erau dep??i?i numeric de for?a de lupt? a lui Gareth, ?i el o ?tia. "Nu voi fi arestat de nimeni," a m?r?it Gareth "?i cu siguran?? nu de m?na ta. Ia-?i oamenii ?i p?r?se?te Curtea mea - sau confrunt?-te cu furia for?ei mele de lupt? personale." Dup? c?teva momente tensionate, comandantul s-a ?ntors ?i a f?cut semn oamenilor s?i ?i, ca unul, to?i s-au retras, merg?nd aten?i cu spatele, cu s?biile trase, ie?ind din camer?. "Din aceast? zi ?nainte," a strigat comandantul, "s? fie cunoscut c? nu te mai servim! Vei ?nt?mpina de unul singur armata Imperiului. Sper s? te trateze bine. Mai bine dec?t l-ai tratat tu pe tat?l s?u!" To?i solda?ii au ie?it val v?rtej din sal?, cu un zgomot puternic de metal. Duzinile de consilieri ?i servitori ?i nobili care r?m?seser? st?teau to?i t?cu?i, abia ?optind. "Pleca?i!" a urlat Gareth. "CU TO?II!" To?i oamenii au ie?it rapid din sal?, chiar ?i for?a personal? de lupt? a lui Gareth a plecat. A r?mas o singur? persoan? ?n urma celorlal?i Lordul Kultin. Doar el ?i Gareth erau singuri ?n sal?. El a venit l?ng? Gareth, oprindu-se doar la c??iva pa?i ?i l-a studiat, ca ?i cum ?i lua m?sura. Ca de obicei, fa?a lui nu avea nicio expresie. Era adev?rata fa?? a unui mercenar. "Nu ?mi pas? ce ai f?cut sau de ce," a ?nceput el cu vocea lui grav? ?i ?ntunecat?. "Mie nu-mi pas? de politic? Eu sunt un lupt?tor. ?mi pas? doar de banii pe care mi-i pl?te?ti, mie ?i oamenilor mei." A f?cut o pauz?. "Totu?i, a? vrea s? ?tiu, pentru satisfac?ia mea personal?: chiar le-ai ordonat oamenilor aceia s? ia sabia de aici?" Gareth s-a holbat ?napoi la b?rbat. Era ceva ?n ochii lui pe care ?l recuno?tea din el ?nsu?i: erau reci, f?r? remu?c?ri, oportuni?ti. "?i dac? am f?cut-o?" l-a ?ntrebat Gareth. Lordul Kultin s-a uitat la el pentru mult timp. "Dar de ce?" a ?ntrebat el. Gareth se uita la el ?n t?cere. Ochii lui Kultin s-au l?rgit, ?n?eleg?nd. "Nu o puteai m?nui, a?a c? nimeni nu trebuia s? o fac??” a ?ntrebat Kultin. „Asta e?" S-a g?ndit la implica?ii. "?i totu?i", a ad?ugat Kultin, "cu siguran?? ?tiai c? dac? o trimi?i ?n alt? parte, asta va cobor? scutul, f?c?ndu-ne vulnerabili la atac." Ochii lui Kultin s-au deschis mai larg. "Vroiai s? fim ataca?i, nu-i a?a? Ceva ?n tine vrea Curtea Regelui distrus?", a spus el brusc, d?ndu-?i seama. Gareth a z?mbit ?napoi. "Nu toate locurile," a spus el, "sunt menite s? dureze pentru totdeauna." CAPITOLUL CINCI Gwendolin m?r??luia cu anturajul enorm de solda?i, consilieri, servitori, sf?tuitori, Cavaleri de Argint, Legiune ?i jum?tate din Curtea Regelui, cum ??i f?ceau drum - un ora? enorm, ?n mi?care - ?ndep?rt?ndu-se de Curtea Regelui. Gwen era cople?it? de emo?ie. Pe de o parte, era ?nc?ntat? s? fie liber? de fratele s?u Gareth, s? fie departe de el, ?nconjurat? de r?zboinici de ?ncredere care o puteau proteja, f?r? s? se team? de tr?darea lui sau de a fi c?s?torit? for?at cu cineva. ?n final nu va mai trebui s? ??i p?zeasc? spatele ?n fiecare moment ?n care era treaz?, de frica unuia dintre asasinii lui. De asemenea, Gwen se sim?ea inspirat? ?i smerit? s? fie aleas? s? domneasc?, s? conduc? acest enorm contingent de oameni. Anturajul uria? o urma ca ?i cum ea ar fi fost un soi de profet, to?i m?r??luind pe drumul f?r? sf?r?it c?tre Silesia. O vedeau ca pe conduc?toarea lor - putea observa asta ?n fiecare privire - ?i se uitau la ea cu o oarecare a?teptare. Ea se sim?ea vinovat?, dorind ca unul dintre fra?ii ei s? aib? onoarea - oricine dar nu ea. ?i totu?i, vedea c?t de mult speran?? d?dea oamenilor s? aib? un conduc?tor drept ?i just, ?i asta o f?cea fericit?. Dac? putea ?ndeplini acest rol pentru ei, mai ales ?n aceste timpuri ?ntunecate, o va face. Gwen s-a g?ndit la Thor, la desp?r?irea lor plin? de lacrimi de la Canion, ?i i s-a fr?nt inima. L-a v?zut disp?r?nd, merg?nd pe podul de peste Canion, ?n cea??, ?ntr-o c?l?torie care aproape sigur va duce la moartea lui. Era o misiune nobil? ?i vitejeasc? - una pe care nu-l putea ?mpiedica s? ?i-o asume - una despre care ?tia c? trebuie f?cut? pentru binele regatului, pentru binele Inelului. ?i totu?i, continua s? se ?ntrebe de ce trebuia s? fie el. ??i dorea s? fi putut fi oricine altcineva. Acum, mai mult ca niciodat?, ?l voia l?ng? ea. ?n acest timp de probleme, de tranzi?ii uria?e, cum fusese l?sat? singur? s? conduc?, s?-i poarte copilul, ?l voia aici. Mai mult dec?t oric?nd, se ?ngrijora pentru el. Nu-?i putea imagina via?a f?r? el. G?ndul la asta o f?cea s? pl?ng?. Dar Gwen a inspirat ad?nc ?i a r?mas puternic?, ?tiind c? to?i ochii erau pe ea ?n timp ce ?naintau, o caravan? nesf?r?it? pe acest drum plin de praf, ?ndrept?ndu-se chiar mai mult spre nord, spre ?ndep?rtata Silesie. De asemenea, Gwen era ?nc? ?n ?oc, smuls? din patria ei. Nu-?i putea imagina c? str?vechiul Scut era c?zut, c? fusese str?puns Canionul. Zvonurile circulaser? de la spioni ?ndep?rta?i c? Andronicus debarcase deja pe ??rmurile clanului McCloud. Nu putea fi sigur? ce s? cread?. Era greu s?-?i imagineze c? se putuse ?nt?mpla at?t de repede - ??n? la urm? Andronicus tot trebuia s?-?i fi trimis ?ntreaga flot? peste ocean. Dac? nu cumva McCloud fusese ?n spatele furtului s?biei ?i complotase pentru distrugerea scutului. Dar cum? Cum reu?ise s? o fure? Unde o ducea? Gwen putea sim?i c?t de dispera?i erau to?i ?n jurul ei ?i nu putea s?-i ?nvinuiasc?. Era un aer de triste?e ?n mul?ime, ?i pentru un motiv foarte bun: f?r? Scut, to?i erau f?r? ap?rare. Era doar o problem? de timp - dac? nu ast?zi, atunci m?ine sau ?n ziua urm?toare - c? Andronicus va invada. ?i c?nd o f?cea, nu aveau cum s?-i resping? oamenii. ?n cur?nd acest loc, tot ce ajunsese s? iubeasc? ?i s? aprecieze ?i toat? lumea pe care o iubea, vor fi uci?i. Cum m?r??luiau, era ca ?i cum m?r??luiau spre propria moarte. Andronicus nu era ?nc? aici, dar se sim?ea ca ?i cum ar fi fost deja captura?i. ?i-a amintit ceva ce-i spusese odat? tat?l ei: cucere?te inima unei armate ?i b?t?lia este deja c??tigat?. Gwen ?tia c? depinde de ea s?-i inspire pe to?i, s?-i fac? s? simt? o senza?ie de siguran??, de protec?ie - cumva chiar ?i de optimism. Era hot?r?t? s? fac? asta. Nu-?i putea l?sa fricile personale sau un sentiment de pesimism s? o cople?easc? ?ntr-un moment ca acesta ?i refuza s?-?i permit? s? ?i fie mil? de sine. Asta nu mai era doar despre ea. Era vorba despre ace?ti oameni, vie?ile lor, familiile lor. Ei aveau nevoie de ea. To?i se uitau la ea pentru ajutor. Gwen s-a g?ndit la tat?l ei ?i s-a ?ntrebat ce ar face el. G?ndul la el a f?cut-o s? z?mbeasc?. Nu conteaz? ce se ?nt?mpla, el ar fi ar?tat o fa?? viteaz?. ?ntotdeauna ?i spusese s? ascund? frica cu m?ndrie ?i s-a g?ndit la via?a lui ?i el niciodat? nu p?ruse s? se team?. Nici m?car o dat?. Poate c? era doar o masc?, dar era o masc? bun?. Ca domnitor, el a ?tiut c? tot timpul era pe o scen?, a ?tiut c? oamenii aveau nevoie de spectacol, poate mai mult dec?t de conducere. Era prea pu?in egoist ca s? se scufunde ?n propriile frici. Ea va ?nv??a din exemplul s?u, Nici ea nu o va face. Gwen s-a uitat ?n jurul ei ?i l-a v?zut pe Godfrey merg?nd l?ng? ea ?i, al?turi de el, pe Illepra, vindec?toarea. Cei doi erau angaja?i ?ntr-o conversa?ie ?i am?ndoi, a observat, p?reau s? se plac? unul pe altul tot mai mult de c?nd Illepra ?i salvase via?a. Gwen ??i dorea ca ?i ceilal?i fra?i ai s?i s? fie aici. Dar Reece plecase cu Thor, Gareth, bine?n?eles, era pierdut pentru ea pentru totdeauna, iar Kendrick era ?nc? ?n avanpostul s?u, undeva ?n est, ajut?nd ?nc? la reconstruc?ia acelui ora? ?ndep?rtat. Trimisese un mesager dup? el - fusese primul lucru pe care-l f?cuse - ?i se ruga ca acesta s? ajung? la el la timp pentru a-l aduce ?napoi, a-l aduce la Silesia s? fie cu ea ?i s? o ajute s? o apere. Cel pu?in atunci doi dintre fra?ii ei - Kendrick ?i Godfrey - puteau s? se refugieze ?n Silesia cu ea. Asta ?i num?ra pe to?i. Cu excep?ia, desigur, a surorii ei mai mari, Luanda. Pentru prima dat? dup? mult timp, g?ndurile lui Gwen s-au ?ntors spre Luanda. Fusese implicat? ?ntotdeauna ?ntr-o rivalitate amar? cu sora ei mai mare; pe Gwen nu o surprinsese c? Luanda luase prima ?ans? posibil? s? plece din Curtea Regelui ?i s? se c?s?toreasc? cu acel McCloud. Luanda fusese ?ntotdeauna ambi?ioas? ?i vrusese ?ntotdeauna s? fie prima. Gwendolyn o iubise ?i se uita la ea cu admira?ie c?nd era mai mic?, dar Luanda, foarte competitiv?, nu-i ?mp?rt??ise iubirea. ?i, dup? o vreme, Gwen ?ncetase s? mai ?ncerce. ?i totu?i, acum, Gwen se sim?ea prost pentru ea. Se ?ntreba ce se ?n t?mplase cu ea, cu clanul McCloud invadat de Andronicus. Va fi ucis?? Gwen a tremurat la acel g?nd. Erau rivale dar, la finalul zilei, erau ?nc? surori ?i nu vroia s? o vad? moart? ?nainte s? ?i vin? vremea. Gwen s-a g?ndit la mama ei, singura alt? membr? a familiei lor l?sat? acolo, blocat? ?n Curtea Regelui cu Gareth, ?nc? ?n starea ei proast?. G?ndul ?i d?dea fiori. ?n ciuda furiei pe care ?nc? o avea pentru mama ei, Gwen nu vroia ca ea s? ??i ?ncheie via?a a?a. Ce se va ?ntmpla dac? Curtea Regelui era invadat?? Mama ei va fi m?cel?rit?? Gwen nu putea s? nu se simt? ca ?i cum via?a ei construit? cu at?ta grij? se pr?bu?ea ?n jurul s?u. P?rea c? era doar ieri c?nd fusese mijlocul verii, nunta Luandei, un osp?? glorios, Curtea Regelui d?nd pe dinafar? de abunden??, ea ?i familia ei, to?i ?mpreun?, s?rb?torind, ?i Inelul inexpugnabil. P?ruse ca ?i cum ar fi durat pentru totdeauna. ?i acum totul se sf?r?mase ?n a?chii. Nimic nu mai era cum fusese odat?. S-a ridicat o briz? rece de toamn?, iar Gwen ?i-a tras puloverul de l?n? albastr? mai bine ?n jurul umerilor. Toamna fusese scurt? anul acesta ?i venea deja iarna. Putea sim?i briza ?nghe?at? devenind din ce ?n ce mai plin? de umezeal? pe c?nd se ?ndreptau mai departe spre nord pe marginea Canionului. Cerul se ?ntuneca mai repede ?i era plin de un sunet nou - ?ipetele p?s?rilor de iarn?, vulturii ro?ii ?i negri care f?ceau cercuri la altitudine mic? atunci c?nd temperatura sc?dea. Ei ?ipau ?ntruna ?i, uneori, sunetul o enerva pe Gwen. Era ca sunetul mor?ii care venea. De c?nd ?i spusese la revedere lui Thor, to?i se ?ndreptaser? de-a lungul Canionului, merg?nd pe l?ng? el spre nord, ?tiind c? asta ?i va duce la cel mai vestic ora? din partea de apus a Inelului - Silesia. Cum ?naintau, cea?a stranie a Canionului se rostogolea din el ?n valuri, ag???ndu-se de gleznele lui Gwen. "Nu mai suntem departe acum, Doamna mea," a venit o voce. Gwen s-a uitat ?i la v?zut pe Srog st?nd de cealalt? parte a ei, ?mbr?cat ?n armura ro?ie distinctiv? a Silesiei ?i flancat de c??iva dintre r?zboinicii s?i, to?i ?mbraca?i ?n c?m??ile lor ro?ii de zale ?i cizmele lor ro?ii. Gwen fusese mi?cat? de bl?nde?ea lui Srog fa?? de ea, de loialitatea lui fa?? de memoria tat?lui s?u, de oferta lui de a se refugia ?n Silesia. Nu ?tia ce ar fi f?cut ea ?i toti acesti oameni dac? nu s-ar fi ?nt?mplat asta. Chiar ?i acum ar fi fost ?n continuare bloca?i ?n Curtea Regelui, la mila tr?d?rii lui Gareth. Srog era unul dintre cei mai onorabili oameni pe care-i ?nt?lnise vreodat?. Cu mii de solda?i la dispozi?ia lui, av?nd controlul faimoasei fort?re?e a apusului, Srog nu avea nevoie s? fie vasalul nim?nui. Dar el fusese vasalul tat?lui ei. Fusese ?ntotdeauna un echilibru delicat al puterii. Pe vremea bunicului ei, Silesia avusese nevoie de Curtea Regelui; pe vremea tat?lui ei, mai pu?in; ?i pe vremea ei, deloc. De fapt, cu cobor?rea Scutului ?i haosul din Curtea Regelui, ei erau cei care aveau nevoie de Silesia. Desigur, Cavalerii de Argint ?i Legiunea erau cei mai buni r?zboinici posibili - la fel cum erau mii dintre solda?ii care o ?nso?eau pe Gwen, care erau jum?tate din armata regelui. ?i totu?i Srog, ca majoritatea altor nobili, ar fi putut pur ?i simplu s?-?i ?nchid? por?ile ?i s? aib? grij? doar de ai lui. ?n loc de asta, el o c?utase pe Gwen, ?i jurase credin?? ?i insistase s?-i g?zduiasca pe to?i. Fusese un act de bun?tate pe care Gwen era hot?r?t? ca, odat?, ?ntr-o zi, cumva, s?-l r?spl?teasc?. Bine?n?eles, dac? supravie?uiau cu to?ii. "Nu trebuie s? te ?ngrijorezi,” a spus ea bl?nd, pun?nd o m?n? pe m?na lui. "Vom m?r??lui p?n? la cap?tul p?m?ntului ca s? intr?m ?n ora?ul t?u. Suntem foarte noroco?i pentru bun?tatea ta ?n aceste vremuri dificile." Srog a sur?s. Un r?zboinic de v?rst? mijlocie cu prea multe linii s?pate ?n fa?a sa de b?t?lii, cu p?r ro?u maroniu, cu o linie puternic? a f?lcii ?i f?r? barb?, Srog era un b?rbat ?ntre b?rba?i, nu doar un nobil, ci un adev?rat lupt?tor. "Pentru tat?l t?u, a? merge prin foc," a r?spuns el. "Nu este nevoie de mul?umiri. Este o mare onoare s? fiu capabil s?-mi pl?tesc datoria fa?? de el ?n serviciul ficei sale. P?n? la urm?, a fost dorin?a lui ca tu s? domne?ti. Deci, c?nd m? supun ?ie acum, m? supun lui." Aproape de Gwen mergeau ?i Kolk ?i Brom ?i ?n spatele lor era clinchetul constant a mii de pinteni, al s?biilor zdr?ng?nind ?n teci, al scuturilor care se frecau de armuri. Era o cacofonie enorm? de sunet, ?ndrept?ndu-se tot mai departe ?i mai departe spre nord de-a lungul marginii Canionului. "Doamna mea," a spus Kolk, "sunt cople?it de vinov??ie. Nu ar fi trebuit s?-i l?s?m pe Thor, Reece ?i pe ceilal?i s? plece singuri ?n Imperiu. Mai mul?i dintre noi ar fi trebuit s? se ofere voluntari s? mearg? cu ei. Vina va fi a mea dac? li se va ?nt?mpla ceva." "A fost misiunea pe care ?i-au ales-o ei," a r?spuns Gwen. "Era o misiune de onoare, Oricine era menit s? mearg? ?n ea, s-a dus. Vinov??ia nu ajut? pe nimeni." "?i ce se va ?nt?mpla dac? nu se ?ntorc la timp cu Sabia?" a ?ntrebat Srog. "Nu va mai fi mult p?n? armata lui Andronisus va ap?rea la por?ile noastre." "Atunci ne vom opune lor," a spus Gwen cu ?ncredere, aduc?ndu-?i c?t de mult curaj putea ?n voce, sper?nd s? ?i fac? pe ceilal?i s? se simt? mai bine. A observat c? ceilal?i generali s-au ?ntors ?i s-au uitat la ea. "Ne vom ap?ra p?n? la ultima lovitur?," a ad?ugat. "Nu va exista retragere, nici capitulare." A sim?it c? generalii erau impresiona?i. ?i ea era impresioant? de propria voce, de puterea care se ridica ?n ea, surprinz?ndu-se pe sine. Era puterea tat?lui ei, a ?apte genera?ii de regi MacGill. Cum ?i-au continuat mar?ul, drumul f?cea o curb? abrupt? spre st?nga ?i, cum Gwen a dat col?ul, s-a oprit din drum, r?mas? f?r? suflare ?n fa?a priveli?tii: Silesia. Gwen ?i-a amintit c? tat?l ei a dus-o ?ntr-o c?l?torie aici c?nd era mic?. Era un loc care r?m?sese de atunci ?n visele ei, un loc care atunci i s-a p?rut magic. Acum, v?z?ndu-l cu ochii unei femei adulte, tot o l?sa f?r? suflare. Silesia era cel mai neobi?nuit ora? pe care-l v?zuse Gwen vreodat?. Toate cl?dirile, toate fortifica?iile, toat? piatra - totul era cl?dit dintr-un ro?u str?vechi, str?lucitor. Partea superioar? a Silesiei, ?nalt?, vertical?, plin? de parape?i ?i de spire, era cl?dit? pe sol, ?n timp ce partea inferioar? era cl?dit? ?n peretele Canionului. Ce?urile rotitoare ale Canionului treceau peste ea acoperind-o, f?c?nd ro?ul s? str?luceasc? ?i s? sclipeasc? ?n lumin? ?i f?c?nd-o s? par? ca ?i cum era cl?dit? ?n nori. Fortifica?iile ei se ridicau la treizeci ?i cinci de metri, ?ncoronate de parape?i ?i sprijinite de un num?r nesf?r?it de ziduri. Locul era o fort?rea??. Chiar dac?, cumva, o armat? ?i str?pungea zidurile, tot trebuia s? coboare ?n partea inferioar? a ora?ului direct pe peretele Canionului ?i s? lupte pe marginea Canionului. Era ?n mod clar un r?zboi pe care nicio armat? invadatoare nu ar fi vrut s? ?l duc?. De aceea acest ora? rezistase o mie de ani. Oamenii ei s-au oprit ?i au c?scat gura ?i Gwen putea sim?i c? to?i sim?eau venera?ie. Pentru prima dat? ?n mult? vreme, Gwen a sim?it o senza?ie de optimism. Acesta era un loc unde puteau s? stea departe de influen?a lui Gareth, un loc pe care-l puteau ap?ra. Un loc unde ea putea domni. ?i, poate, doar poate, Regatul McGill putea s? se ridice din nou. Srog a stat acolo, cu m?inile ?n ?olduri, privind la toate ca ?i cum ??i vedea propriul ora? pentru prima dat?, cu ochii str?lucind de m?ndrie. "Bine a?i venit la Silesia." CAPITOLUL ?ASE Thor a deschis ochii la ivirea zorilor ?i a v?zut valurile b?nde ale oceanului ridic?ndu-se ?n creste enorme, sclipind ?n lumina bl?nd? a primului soare. Apa galben deschis a m?rii Tartuvian sclipea ?n cea?a dimine?ii. Corabia se leg?na t?cut? pe ap?, singurul sunet acela al valurilor lovindu-se de coca ei. Thor s-a ridicat ?n picioare ?i a privit ?n jur. Ochii lui erau grei de epuizare - de fapt, nu se sim?ise niciodat? a?a de obosit ?n via?a lui. C?l?toriser? de zile ?ntregi ?i totul aici, de aceast? parte a lumii, se sim?ea diferit. Aerul era a?a de plin de umiditate, temperatura at?t de cald?, era ca ?i cum respirau ?ntr-o curgere constant? de ap?. ?l f?cea s? se simt? ?ncet, ?i f?cea membrele s? se simt? grele. Sim?ea ca ?i cum ar fi ajuns la t?r?mul verii. Thor a privit ?n jur ?i a v?zut c? to?i prietenii lui, care de obicei se trezeau ?naintea zorilor, erau ?ntin?i pe punte dormind. Chiar ?i Krohn, care era ?ntotdeauna treaz, dormea l?ng? el. Vremea tropical? grea ?i afectase pe to?i. Niciunul dintre ei nu se mai obosea s? stea la c?rm? - renun?aser? la asta de zile ?ntregi. Nu avea niciun rost: p?nzele lor erau ?ntotdeauna ?ntinse la maxim de un v?nt dinspre vest ?i mareea magic? a acestui ocean le tr?gea constant nava ?ntr-o singur? direc?ie. Era ca ?i cum ar fi fost tra?i spre un anume loc, ?i au ?ncercat de c?teva ori s? c?rmeasc? sau s? schimbe drumul, dar nu avea niciun rost. To?i se resemnaser? s? lase marea Tartuvian s?-i duc? acolo unde vroia. Nu era ca ?i cum ar fi ?tiut unde ?n Imperiu s? se duc?, s-a g?ndit Thor. At?t timp c?t marea ?i ducea la uscat, se g?ndea c? va fi suficient de bine. Krohn s-a trezit, scheun?nd, apoi s-a aplecat ?nainte ?i a lins fa?a lui Thor. Acesta a b?gat m?na ?n sacul aproape gol ?i i-a dat lui Krohn ultima dintre buc??ile de carne uscat?. Spre surprinderea lui Thor, Krohn nu a luat-o din m?na lui, cum f?cea de obicei. ?n loc de asya s-a uitat la ea, s-a uitat la sacul gol, apoi s-a uitat cu sub?n?eles la Thor. A ezitat s? ia m?ncarea ?i Thor ?i-a dat seama c? Krohn nu vroia s? ia ultima bucat?. Thor a fost mi?cat de gest, dar a insistat, ?mping?nd carnea ?n gura prietenului s?u. El ?tia c? vor r?m?ne ?n cur?nd f?r? m?ncare ?i s-a rugat s? ajung? ?n cur?nd la uscat. Nu avea nicio idee c?t de mult mai putea dura c?l?toria. Dac? dura luni de zile? Ce vor m?nca? Soarele se ridica repede aici, devenind str?lucitor ?i puternic prea devreme, ?i Thor s-a ridicat c?nd cea?a a ?nceput s? dispar? de pe ap? ?i s-a dus la prova. A stat acolo ?i a privit ?n zare, cu puntea leg?n?ndu-se bl?nd sub el ?i a privit cum cea?a se ?mpr??tia. A clipit, ?ntreb?ndu-se dac? avea vedenii, cum conturul unui ??rm ?ndep?rtat a ap?rut la orizont. Pulsul i-a crescut. Era p?m?nt. P?m?nt adev?rat! ??rmul ap?rea s? aib? cea mai neobi?nuit? form?: dou? peninsule lungi ?i ?nguste ie?eau ?n mare ca doi ?epi ai unei furci ?i, pe m?sur? ce cea?a s-a ridicat, Thor a privit ?n st?nga ?i ?n dreapta ?i a v?zut cu uimire dou? limbi de p?m?nt de fiecare parte a lor, fiecare la circa cincizeci de metri distan??. Erau tra?i chiar pe mijlocul unui canal lung. Thor a fluierat, iar fra?ii s?i de Legiune s-au trezit. To?i s-au ridicat ?n picioare ?i s-au gr?bit l?ng? el, st?nd la prova, privind afar?. To?i st?teau acolo, r?ma?i f?r? suflare din cauza priveli?tii: ??rmurile erau cele mai exotice pe care le v?zuse vreodat?, acoperite de o jungl? deas?, copaci ?nal?i ag??a?i de marginea ??rmului, a?a de de?i c? era imposibil s? vad? dincolo de ei. Thor a observant ferigi enorme, ?nalte de zece metri, aplec?ndu-se peste ap?; copaci galbeni ?i purpurii, care p?reau s? ating? cerul ?i peste tot erau zgomotele constante ?i str?ine ale animalelor, p?s?rilor, insectelor ?i a nu ?tia ce altceva, m?r?ind ?i strig?nd ?i c?nt?nd. Thor a ?nghi?it greu. Se sim?ea ca ?i cum ar fi intrat ?ntr-un impenetrabil regat al animalelor. Totul se sim?ea diferit aici, aerul mirosea diferit, str?in. Nimic de aici nu amintea nici pe departe de Inel. To?i ceilal?i membri ai Legiuni s-au ?ntors ?i s-au uitat unul la altul, iar Thor putea vedea ezitarea din ochii lor. To?i se ?ntrebau ce creaturi ?i a?teptau ?n interiorul acelei jungle. Dar nu era ca ?i cum ar fi avut o alegere. Curentul i-a dus ?ntr-o singur? direc?ie ?i ?n mod clar aici trebuiau s? debarce pentru a intra pe teritoriul Imperiului. „Aici!" a strigat O’Connor. S-au gr?bit pe partea pe care era O’Connor, cum se aplecase ?i ar?ta spre ceva din ap?. Acolo, ?not?nd pe l?ng? nav?, era o insect? enorm?, de un purpuriu luminos, lung? de peste trei metri, cu sute de picioare. Str?lucea sub valuri, apoi s-a gr?bit la suprafa?a apei. Cum a f?cut-o, miile de mici aripioare au ?nceput s? b?z?ie ?i s-a ridicat chiar p?n? deasupra apei. Apoi a revenit la a pluti la suprafa??, apoi s-a scufundat dedesubt. ?i apoi a repetat tot procesul. Cum o priveau, brusc s-a ridicat mai sus ?n aer, la nivelul privirilor b?ie?ilor, plutind, uit?ndu-se la ei cu cei patru ochi verzi mari. A ?uierat ?i to?i au tres?rit involuntar, duc?nd m?inile la s?bii. Elden a p??it ?nainte ?i a lovit spre ea. Dar p?n? c?nd sabia lui a ajuns ?n aer, ea era ?napoi ?n ap?. Thor ?i ceilal?i s-au pr?bu?it pe punte c?nd, brusc, barca lor s-a oprit, ?nfing?ndu-se ?n mal ?i zguduindu-i. Inima lui Thor a b?tut mai repede cum a privit sub bordaj. Sub ei era o plaj? ?ngust,? alc?tuit? din mii de pietre mici ?i t?ioase de o culoare purpuriu aprins. P?m?nt. Reu?iser?. Elden a fost primul la ancor? ?i to?i au ridicat-o ?i i-au dat drumul peste bordaj. Fiecare a cobor?t pe lan? s?rind de pe el ?i ateriz?nd pe ??rm, Thor d?ndu-i-l pe Krohn lui Elden. Thor a oftat c?nd picioarele i-au atins solul. Se sim?ea a?a de bine s? simt? p?m?nt uscat ?i stabil sub picioare. Ar fi ?n regul? dac? nu ar mai c?l?tori vreodat? cu o corabie. To?i au apucat funiile ?i au tras corabia c?t de mult au putut pe ??rm. "Crezi c? mareea o s-o mi?te?" a ?ntrebat Reece, privind ?n sus la corabie. Thor s-a uitat la ea; p?rea sigur? pe nisip. "Nu cu acea ancor?," a spus Elden. "Mareea nu o s? o ia," a spus O’Connor. "Problema e dac? o s? o ia altcineva." Thor s-a uitat pentru ultima data lung la corabie ?i ?i-a dat seama c? prietenul s?u avea dreptate. Chiar dac? g?seau sabia, era foarte posibil s? se ?ntoarc? la un ??rm pustiu. "?i atunci cum ne ?ntoarcem?" a ?ntrebat Conval? Thor nu putea s? nu simt? c? la fiecare pas ??i ardeau pun?ile. "Vom g?si un mod," a spus Thor, "P?n? la urm?, trebuie s? fie ?i alte cor?bii ?n Imperiu, nu?" Thor a ?ncercat s? par? autoritar s? ??i reasigure prietenii. Dar ?n interior nu era nici el at?t de sigur. Aceast? ?ntreag? c?l?torie ?ncepea s? se simt? tot mai periculoas?. Ca unul, s-au ?ntors ?i s-au uitat la jungl?. Era un perete de frunze, cu doar ?ntuneric ?n spatele s?u. Sunetele animalelor se ridicau ?ntr-o cacofonie peste tot ?n jurul s?u, at?t de tare ?nc?t Thor abia se putea auzi g?ndind. P?rea ca ?i cum fiecare animal din Imperiu ?ipa ca s? ?i ?nt?mpine. Sau ca s? ?i avertizeze. * Thor ?i ceilal?i mergeau unul l?ng? altul, aten?i, prin jungle tropical? deas?. Era dificil pentru Thor s? se aud? g?ndind, a?a de persistente erau ?ipetele ?i urletele orchestrei de insecte ?i animale din jurul lor. Totu?i, c?nd privea ?n ?ntunecimea frunzi;ului, nu le putea observa. Krohn mergea l?ng? el, m?r?ind, cu blana ridicat? pe spate. Thor nu-l v?zuse niciodat? at?t de atent. S-a uitat la fra?ii s?i de arme ?i a v?zut ca fiecare, ca ?i el, ?inea o m?n? pe m?nerul sabiei, to?i foarte ?ncorda?i. Mergeau de ore ?ntreg,i tot mai ad?nc ?n jungl[, cu aerul devenind mai gros ?i mai fierbinte, mai umed, mai dificil de respirat. Urmaser? pista a ceea ce p?rea a fi o potec?, c?teva ramuri rupte indic?nd spre poteca pe care grupul de oameni care sosise aici ar fi putut s? o ia. Thor spera doar c? era urma grupului care furase sabia. A privit ?n sus uimit de natur?: totul cre?tea enorm, la propor?ii epice, fiecare frunz? la fel de mare care el. Se sim?ea ca o insect? ?ntr-o ?ar? de gigan?i. A v?zut ceva f?c?ndu-?i drum pe sub unele dintre frunze, dar n-a putut s?-?i dea seama exact ce era. Avea un presentiment nepl?cut c? erau privi?i. Poteca din fa?a lor s-a terminat brusc ?ntr-un zid solid de frunze. To?i s-au oprit ?i s-au uitat unul la altul, nedumeri?i. "Dar o potec? nu poate pur ?i simplu s? dispar?!" a spus O’Connor cu exasperare. "Nu a f?cut-o," a spus Reece, examin?nd frunzele. "Jungla pur ?i simplu a crescut ?napoi." "Deci acum ?ncotro?" a ?ntrebat Conval? Thor s-a ?ntors ?i a privit ?n jur, ?ntreb?ndu-se acela?i lucru. ?n fiecare direc?ie erau doar mai mult frunzi? ?i nu p?rea s? existe un alt drum. Thor ?ncepea s? aib? o senza?ie nepl?cut? ?i s-a sim?it tot mai pierdut. Apoi a avut o idee. "Krohn," a spus el, ?ngenunchind ?i ?optind ?n urechea lui, "Urc?-te ?n copacul acela. Uit?-te pentru noi. Spune-ne ?n ce direc?ie s? mergem." Krohn s-a uitat ?n sus la el cu ochii s?i bl?nzi ?i Thor a sim?it c? a ?n?eles. Krohn a sprintat spre un copac enorm, cu trunchiul la fel de lat ca zece b?rba?i ?i, f?r? s? ezite, a s?rit pe el ?i ?i-a ?nfipt ghearele, urc?nd spre v?rf. A urcat direct ?n sus, apoi a s?rit pe una dintre cele mai ?nalte ramuri. S-a dus p?n? la v?rful ei ?i a privit ?n jur cu urechile ciulite. Thor a sim?it ?ntotdeauna c? l-a ?n?eles, ?i acum sim?ea cu siguran?? c? o face. Krohn s-a aplecat ?napoi ?i a emis un sunet strani,u ca un tors din spatele g?tului, apoi s-a gr?bit ?napoi pe trunchi ?n jos ?i a zbughit-o ?ntr-o direc?ie. B?ie?ii au schimbat o privire curioas?, apoi to?i s-au ?ntors ?i l-au urmat pe Krohn, ?ndrept?ndu-se ?n acea parte a jungle, ?mping?nd din drum frunzele dese ca s? poat? merge. Dup? c?teva minute, Thor a fost u?urat s? vad? din nou c?rarea, semnele de ramuri rupte ?i frunze desprinse ar?t?nd ?n ce direc?ie a mers grupul. Thor s-a aplecat ?i l-a m?ng?iat pe Krohn, s?rut?ndu-l pe cap. "Nu ?tiu ce am fi f?cut f?r? el," a spus Reece. "Nici eu," a r?spuns Thor. Krohn a tors, satisf?cut, m?ndru. Cum au continuat mai departe ?n ad?ncul jungle, cotind ?i f?c?ndu-?i loc, au ajuns la o por?iune cu frunze noi, cu flori peste tot ?n jurul lor, enorme, de dimensiunea lui Thor, izbucnind ?n toate culorile. Al?i copaci aveau fructe de dimensiunea unor bolovani at?rn?nd de ramuri. To?i s-au oprit uimi?i cum Conval a mers c?tre unul dintre fructele care str?lucea ro?u ?i a atins m?na s?-l ating?. Brusc, s-a auzit un m?r?it jos. Conval a dat ?napoi ?i a apucat sabia, ?i ceilal?i s-au uitat unul la altul, tem?tori. "Ce a fost asta?" a ?ntrebat Conval? "A venit dintr-acolo," a spus Reece, ar?t?nd cu m?na ?nspre o alt? parte a junglei. To?i s-au ?ntors ?i s-au uitat. Dar Thor nu putea vedea dec?t frunze. Krohn a m?r?it ?napoi la sursa sunetului. Sunetul s-a auzit mai tare, mai persistent ?i, ?n final, crengile au ?nceput s? se mi?te. Thor ?i ceilal?i au f?cut un pas ?napoi, tr?g?ndu-?i s?biile, a?tept?ndu-se la ce era mai r?u. Ce a p??it ?nainte din jungl? dep??ea chiar ?i cele mai rele a?tept?ri ale lui Thor. St?nd acolo ?n fa?a lor era o insect? enorm?, de cinci ori de dimensiunea lui Thor, sem?n?nd cu o c?lug?ri??, dou? picioare din spate, dou? picioare din fa?? mai mici care at?rnau ?n aer ?i gheare mari la capetele lor. Corpul ei era un verde fosforescent, acoperit cu solzi, ?i avea mici aripi care b?z?iau ?i vibrau. Avea doi ochi deasupra capului ?i un al treilea pe v?rful nasului. S-a ?ntins ?i a revelat mai multe gheare ascunse sub g?t, care vibrau ca ?i cum ?ncercau s? mu?te. A stat acolo mult deasupra lor ?i o alt? ghear? a ie?it din stomacul ei, un bra? lung ?i sub?ire ie?ind ?n afar?. Brusc, mai repede dec?t ar fi putut reac?iona oricare dintre ei, s-a ?ntins ?i l-a apucat pe O’Connor, cele trei gheare extinz?ndu-se ?i ?nconjur?ndu-i talia. L-a ridicat sus ?n aer ca ?i cum era o frunz?. O’Connor a ?ncercat s? loveasc? cu sabia, dar nu era suficient de rapid. Bestia l-a scuturat de c?teva ori ?i apoi, brusc, a deschis gura, revel?nd r?nd dup? r?nd de din?i ascu?i?i. L-a ?ntors pe O’Connor pe o parte ?i a ?nceput s? coboare capul spre el. O’Connor a ?ipat la prezen?a unei mor?i instantanee ?i dureroase. Thor a reac?ionat. F?r? s? se g?ndeasc?, a pus o piatr? ?n pra?tie a ?intit ?i a trimis-o drept spre cel de-al treilea ochi al bestiei, cel din v?rful nasului. A fost o lovitur? direct?. Bestia a ?ipat, un zgomot infernal, suficient de tare s? le sparg? timpanele, apoi i-a dat drumul lui O’Connor care a c?zut de-a berbeleacul ?i a aterizat cu o bufnitur? pe solul moale al junglei. Bestia ?nfuriat? ?i-a ?ndreptat privirea spre Thor. Thor ?tia c? a sta ?i a lupta cu aceast? creatur? ar fi f?r? rost. Cel pu?in unul dintre fra?ii s?i ar fi fost ucis ?i, probabil, ?i Krohn, ?i le-ar epuiza energia pre?ioas?. S-a g?ndit c? probabil ?i ?nc?lcaser? teritoriul ?i ca dac? ar fi plecat de acolo suficient de repede, ar fi putut s?-i lase ?n pace. "ALERGA?I!" a strigat Thor. S-au ?ntors ?i au fugit - ?i bestia a ?nceput s?-i urm?reasc?. Thor putea s? aud? zgomotul unghiilor ei ?nfing?ndu-se prin frunzele dese chiar ?n spatele lor, t?ind aerul, rat?ndu-i capul cu doar c??iva pa?i. Frunze sf??iate au zburat ?n aer ?i au aterizat ?napoi pe ei. To?i fugeau ca unul ?i Thor a sim?it c?, dac? puteau c??tiga suficient? distan??, puteau g?si un mod de a se ad?posti. Dac? nu, atunci trebuiau s? se lupte. Dar Reece a alunecat brusc l?ng? el, ?mpiedic?ndu-se de o ramur?, c?z?nd cu fa?a ?nainte ?n frunzi?, ?i Thor a ?tiut c? nu se va ridica la timp. Thor s-a oprit l?ng? el, ?i-a tras sabia ?i a stat ?ntre el ?i bestie. "CONTINUA?I S? ALRGA?I!" a strigat Thor peste um?r celorlal?i, cum a stat acolo gata s?-l apere pe Reece. Bestia s-a repezit la el ?ip?nd ?i ?i-a ?ndreptat ghearele spre fa?a lui Thor. El s-a ferit ?i, ?n acela?i timp, a lovit cu sabia, iar animalul a scos un sunet oribil, cum Thor i-a t?iat una din gheare. Un lichid verde a curs peste Thor ?i el a privit cu groaz? cum bestia ?i-a crescut din nou gheara, la fel de repede cum o pierduse. Era ca ?i cum Thor nu o r?nise vreodat?. Thor a ?nghi?it greu. Acesta era un animal imposibil de ucis. ?i acum ?l sup?rase. Bestia a lovit ?n jos cu ?nc? un bra? care a ap?rut de undeva din alt? parte de pe corpul s?u ?i l-a lovit pe Thor tare ?n coaste, trimi??ndu-l la p?m?nt ?ntr-un grup de copaci. Apoi a cobor?t o alt? ghear? spre el, ?i Thor ?tia c? avea probleme. Elden, O’Connor ?i gemenii s-au gr?bit ?nainte ?i, cum bestia ??i cobora gheara spre Thor, O’Connor i-a tras o s?geat? ?n gur?, care i s-a ?nfipt ?n spatele g?tului, f?c?nd-o s? ?ipe. Elden ?i-a luat toporul de dou? m?ini ?i l-a adus ?n jos pe spinarea ei, ?n timp ce Conven ?i Conval au aruncat fiecare c?te o suli??, ?nfing?ndu-i-o de fiecare parte a g?tului. Reece s-a ridicat din nou ?n picioare ?i ?i-a ?nfipt sabia ?n p?ntecul bestiei. Thor a s?rit ?n sus ?i a lovit cu sabia ?n altul dintre bra?ele ei, t?indu-l. ?i Krohn li s-a al?turat, ?nfing?ndu-?i din?ii ?n g?tul ei. Bestia ?ipa ?ntruna, cum ?i produseser? mai multe r?ni dec?t Thor credea c? era posibil. Pentru Thor era incredibil c? st?tea ?nc? ?n picioare iar aripile continuau s? bat?. Pur ?i simplu animalul nu vroia s? moar?. To?i au privit ?ngrozi?i cum, una dup? alta, bestia s-a ?ntins ?i a scos suli?ele ?i s?biile ?i toporul ?nfipte ea ?i, cum a f?cut-o, r?nile sale s-au vindecat sub ochii lor. Aceast? bestie era imposibil de ?nfr?nt. S-a l?sat pe spate ?i a urlat ?i to?i fra?ii de Legiune ai lui Thor au privit ?oca?i. F?cuser? tot ce se putuse ?i nici m?car nu o r?niser?. S-a preg?tit s?-i atace din nou, cu din?ii ascu?i?i ca ni?te lame ?i Thor ?i-a dat seama c? nu mai aveau ce s? fac?, to?i aveau s? moar?. "DA?I-V? DIN DRUM!" s-a auzit un ?ip?t brusc. Vocea a venit din spatele lui Thor, ?i suna t?n?r?. Thor s-a ?ntors ?i a v?zut un b?iat, poate de unsprezece ani, alerg?nd ?n spatele lor, transport?nd ce p?rea a fi o can? de ap?. B?iatul a aruncat apa ?n sus peste fa?a animalului. Bestia s-a l?sat pe spate ?i a ?ipat, cu aburi ridic?ndu-i-se din fa??, duc?ndu-?i ghearele ?i sf??iindu-?i obrazul, ochii, capul. A ?ipat iar ?i iar, sunetul at?t de tare ?nc?t Thor trebuia s?-?i ?in? m?inile peste urechi. ?n final, bestia s-a ?ntors ?i a fugit ?napoi ?n jungl?, pierz?ndu-se ?n frunzi?. To?i s-au ?ntors ?i s-au uitat la b?iat cu un nou sim??m?nt de uimire ?i apreciere. ?mbr?cat ?n zdren?e, cu p?r ?aten destul de lug ?i ochi inteligen?i, verzi str?lucitori, b?iatul era acoperit de mizerie ?i ar?ta, judec?nd dup? picioarele goale ?i m?inile murdare, ca ?i cum ar fi locuit aici. Thor nu fusese niciodat? mai recunosc?tor cuiva. "Armele nu vor r?ni bestia Gator," a spus b?iatul, d?nd ochii peste cap. "Noroc pentru voi c? am auzit ?ipetele ?i eram pe aproape. Dac? nu, a?i fi fost mor?i p?n? acum. Nu ?ti?i c? nu trebuie s? te confrun?i niciodat? cu o bestie Gator?" Thor s-a uitat la prietenii s?i, to?i r?ma?i f?r? cuvinte. "Nu ne-am luptat cu ea," a spus Elden. "Ea s-a luptat cu noi." "Ele nu se lupt? cu tine," a spus b?iatul, "dec?t dac? le ?ncalci tu teritoriul. "Ce-ar fi trebuit s? facem?" a ?ntrebat Reece. "Ei bine, niciodat? s? nu le prive?ti ?n ochi ?n primul r?nd," a spus b?iatul. "?i dac? atac?, ?ntinde-te cu fa?a ?n jos p?n? te las? ?n pace. ?i, cel mai mult, nu ?ncerca niciodat? s? fugi." Thor a p??it ?nainte ?i a pus o m?n? pe um?rul b?iatului. "Ne-ai salvat vie?ile," a spus el. "??i dator?m mult." B?iatul a dat din umeri. "Nu ar?ta?i ca trupe Imperiale," a spus el. "Ar?ta?i ca ?i cum a?i veni din alt? parte de pe lume. Deci de ce nu v-a? ajuta? P?re?i c? sem?na?i cu un grup care a trecut de la corabie acum c?teva zile." Thor ?i ceilal?i au schimbat o privire ?i s-au ?ntors spre b?iat. "?tii ?ncotro s-a dus acest grup?" a ?ntrebat Thor. B?iatul a dat din umeri. "Era un grup mare ?i c?ra o arm?. P?rea grea ?i era nevoie de to?i ca s? o care. I-am urmat zile ?ntregi. Erau u?or de urmat. Se mi?cau lent. ?i erau neglijen?i ?i, de asemenea, neaten?i. ?tiu unde s-au dus, de?i nu i-am urm?rit mult dincolo de sat. Pot s? v? duc acolo ?i s? v? ar?t direc?ia potrivit? dac? vre?i. Dar nu ast?zi." Ceilal?i au schimbat o privire uimit?. "De ce nu?" a ?ntrebat Thor. "Noaptea se las? ?n doar c?teva ore. Nu pute?i sta afar? dup? l?sarea ?ntunericului.doar "Dar de ce?" a ?ntrebat Reece. B?iatul s-a uitat la el ca ?i cum era nebun. "G?ndacii etha," a spus el. Thor a p??it ?nainte ?i s-a uitat la b?iat. ?l pl?cuse imediat. Era inteligent, cinstit, f?r? fric? ?i avea o inim? bun?. "?tii un loc unde putem s? ne ad?postim pentru noapte?" B?iatul s-a uitat ?napoi la Thor, apoi a dat din umeri, ar?t?nd nesigur. A stat acolo g?ndindu-se. "Nu cred c? ar trebui s? o fac," a zis. "Bunicul o s? se supere." Krohn a ie?it brusc din spatele lui Thor ?i a mers spre b?iat, iar ochii b?iatului s-au aprins, ?nc?nta?i. "Aaahh!" a exclamat b?iatul. Krohn l-a lins pe fa?? iar ?i iar, ?i b?iatul a chicotit ?nc?ntat ?i a ?ntins m?na ?i l-a m?ng?iat pe cap. Apoi b?iatul a ?ngenuncheat, ?i-a cobor?t suli?a ?i l-a ?mbr??i?at pe Krohn. Acesta p?rea s? ?l ?mbr??i?eze ?i el ?napoi, iar b?iatul a r?s isteric. "Care e numele lui?" a ?ntrebat b?iatul. "Ce este?" "Numele lui este Krohn," a spus Thor z?mbind. "E un leopard alb, ceva rar. Vine de pe cealalt? parte a oceanului. Din Inel. De unde suntem noi. ?i place de tine." B?iatul l-a s?rutat pe Krohn de c?teva ori ?i ?n final s-a ridicat ?i a privit spre Thor. "Ei bine," a spus b?iatul ?ncerc?nd s? se hot?rasca, "cred c? pot s? v? aduc la noi ?n sat. Sper c? bunicul nu o s? fie prea sup?rat. Dac? o face, ave?i ghinion. Urma?i-m?. Trebuie s? ne gr?bim. ?n cur?nd va fi noapte." B?iatul s-a ?ntors ?i ?i-a f?cut loc rapid prin jungl?, iar Thor ?i ceilal?i l-au urmat. Thor era uimit de dexteritatea b?iatului, de c?t de bine cuno?tea jungla. Era greu s? ?in? pasul cu el. "Oamenii vin din c?nd ?n c?nd pe aici," a spus b?iatul. "Oceanul, mareele, ?i duc exact ?n golf. Unii oameni vin de pe mare ?i e o scurt?tur? ?n drum spre alte locuri. Majoritatea lor nu reu?esc. ?i m?n?nc? c?te ceva de prin jungl?. Voi a?i fost noroco?i. Sunt lucruri mult mai rele aici dec?t bestia Gator." Thor a ?nghi?it greu. "Mai rele dec?t asta? Cum ar fi?" B?iatul a clatinat din cap, continu?nd s? mearga "Nu vrei s? ?tii. Am v?zut lucruri destul de oribile pe aici." "De c?t timp e?ti aici?" a ?ntrebat Thor curios. "Toat? via?a," a spus b?iatul. "Bunicul ne-a mutat aici c?nd eram mic." "Dar de ce aici, ?n acest loc? Cu sigurna?? trebuie s? existe locuri mai ospitaliere." "Nu cuno?ti Imperiul, nu-i a?a?" a ?ntrebat b?iatul. "Solda?ii sunt peste tot. Nu-i a?a de u?or s? te dai din drumul lor. Dac? ne prind veodat?, ne iau sclavi. Ei vin rareori aici totu?i - nu at?t de ad?nc ?n jungl?." Cum ?i-au f?cut drum printr-un petec foarte des de frunzi?, Thor a ?ntins m?na s? dea la o parte o frunz? din drum, dar b?iatul s-a ?ntors ?i i-a ?mpins m?na lui Thor, url?nd: "NU ATINGE AIA!" To?i s-au oprit ?i Thor s-a uitat la frunza pe care aproape c? o atinsese. Era mare ?i galben? ?i p?rea destul de inocent?. B?iatul a ?ntins b??ul ?i i-a ?ntins u?or v?rful. Cum a f?cut-o, frunza s-a ?nf??urat brusc ?n jurul b??ului, incredibil de rapid, ?i s-a auzit un ?uierat cum v?rful b??ului s-a evaporat. Thor era ?ocat. "Asta e o frunz? de rankle," a zis b?iatul. "Otrav?. Dac? o atingeai, acuma nu mai aveai m?na." Thor a privit ?n jurul lor la tot frunzi?ul cu un nou respect. S-a minunat c?t de noroco?i au fost s? ?l ?nt?leasc? pe acest b?iat. ?i-au continuat drumul, Thor ?in?ndu-?i m?inile aproape de corp, cum f?ceau ?i ceilal?i. ?ncercau s? fie mai aten?i la fiecare loc unde p??eau. "Sta?i aproape unul de altul ?i urma?i-mi exact pa?ii," a spus b?iatul. "Nu atinge?i nimic. Nu ?ncerca?i s? m?nca?i aceste fructe. ?i nici nu mirosi?i acele flori - dec?t dac? vre?i s? le?ina?i." "Hei, ce-i aia?" a ?ntrebat O’Connor, ?ntorc?ndu-se ?i uit?ndu-se la un fruct enorm care at?rna de o creang?, lung ?i ?ngust, de un galben str?lucitor. O’Connor a f?cut un pas c?tre el, ?ntinz?nd m?na. "Nu!" a urlat b?iatul. Dar era prea t?rziu. Cum a atins-o, p?m?ntul le-a fugit de sub picioare tuturor ?i Thor s-a sim?it cum alunec?, c?z?nd pe un deal plin de n?mol ?i ap?. Erau prin?i ?ntr-o alunecare de teren ?i nu puteau s? se opreasc?. To?i au ?ipat cum au alunecat ?n n?mol, sute de picioare, drept ?n ad?ncurile negre ale junglei. CAPITOLUL ?APTE Erec st?tea pe cal, respir?nd greu, preg?tindu-se s?-i atace pe cei dou? sute de solda?i din fa?a lui. Se luptase cu vitejie ?i reu?ise s? doboare prima sut? - dar acum umerii lui erau sl?bi?i ?i ?i tremurau m?inile. Mintea lui era preg?tit? s? lupte pentru totdeauna - ?i totu?i, nu ?tia c?t timp o va urma ?i corpul s?u. Totu?i, va lupta din r?sputeri, la fel cum o f?cuse ?ntreaga via??, ?i va l?sa ursita s? ia acea decizie pentru el. Erec a strigat ?i a ?mboldit calul necunoscut pe care-l furase de la unul dintre oponen?ii s?i ?i s-a repezit spre solda?i. Ei s-au repezit spre el, r?spunz?nd strig?tului s?u singuratic cu strig?tele lor feroce. Mult s?nge se v?rsase deja pe acest c?mp ?i, ?n mod clar, nimeni nu avea s? plece f?r? ca cealalt? parte s? fie moart?. Cum a ?arjat, Erec a scos de la br?u un cu?it de aruncat, a ?intit ?i l-a aruncat spre soldatul din fruntea celorlal?i. A fost o aruncare perfect?, ?nfig?ndu-i-se ?n g?t, iar soldatul ?i-a dus m?inile la g?t, sc?p?nd fr?iele, ?i a c?zut de pe cal. Dup? cum sperase Erec, a c?zut ?naintea picioarelor celorlal?i cai, f?c?ndu-i pe c??iva s? se ?mpiedice de el ?i trimi??ndu-i gr?mad? la p?m?nt. Erec ?i-a ridicat cu o m?n? suli?a, scutul cu cealalt?, ?i-a cobor?t ap?r?toarea coifului peste fa?? ?i a ?arjat din r?sputeri. Va ?arja aceast? armat? c?t de repede ?i de puternic putea, va lua ce lovituri vor fi ?i va t?ia o linie prin mijlocul ei. Erec a urlat c?nd a atacat grupul. To?i anii de lupte ?n turniruri l-au ajutat mult, ?i ?i-a folosit m?iastru suli?a lung? pentru a dobor? un soldat dup? altul, tr?ntindu-i pe to?i la p?m?nt. S-a ghemuit ?i, cu cealalt? m?n?, s-a acoperit cu scutul; a sim?it o ploaie de lovituri c?z?nd asupra lui, asupra scutului, asupra armurii, din toate direc?iile. Era lovit de s?bii ?i topoare ?i m?ciuci, o furtun? de metal, ?i Erec s-a rugat ca armura s?-i reziste. ?i-a ?inut str?ns suli?a, elimin?nd c?t de mul?i solda?i a putut pe c?nd ?arja, t?indu-?i drum prin marele grup. Erec n-a ?ncetinit ?i, dup? circa un minut de c?l?rit, a str?puns ?n final de cealalt? parte, la loc liber, dup? ce t?iase o potec? de distrugere chiar prin mijlocul grupului de solda?i. Dobor?se cel pu?in o duzin? de solda?i - dar suferise pentru asta. Respira greu, corpul ?l durea, sunetul metalului lovit ?nc? ?i z?ng?nea ?n urechi. Se sim?ea ca ?i cum ar fi trecut printr-o ma?in? de tocat. S-a uitat ?n jos ?i a v?zut c? era acoperit cu s?nge; din fericire, nu sim?ea nicio ran? major?. P?reau s? fie zg?rieturi ?i t?ieturi minore. Erec a c?l?rit ?ntr-un cerc larg, venind ?napoi, preg?tindu-se s? ?nfrunte din nou armata. ?i ei se ?ntorseser?, preg?tindu-se s?-l atace din nou. Erec era m?ndru de victoriile sale de p?n? acum, dar ?ncepea s?-i fie greu s?-?i recapete suflul, ?i ?tia c? ?nc? o trecere prin grup ar putea s?-i fie fatal?. Totu?i, s-a preg?tit s? ?arjeze din nou, nefiind niciodat? dispus s? dea ?napoi de la lupt?. Un strig?t neobi?nuit s-a ridicat brusc din spatele armatei, ?i la ?ncept Erec a fost confuz s? vad? un contingent de solda?i atac?nd din spate. Dar apoi a recunoscut armura, ?i inima i-a crescut ?n piept: era prietenul s?u apropiat din r?ndul Cavalerilor de Argint, Brandt, ?mpreun? cu Ducele ?i duzini dintre oamenii s?i. Inima lui Erec s-a str?ns c?nd a observat-o pe Alistair printre ei. ?i ceruse s? r?m?n? ?n siguran?a castelului, iar ea nu-l ascultase. Pentru asta, o iubea mai mult dec?t ar fi putut spune. Oamenii Ducelui au atacat din spate cu un strig?t feroce de lupt?, provoc?nd haos. Jum?tate din armat? s-a ?ntors s? li se opun? ?i s-au ?nt?lnit cu un mare z?ng?nit de metal, Brandt conduc?ndu-i cu securea lui de dou? m?ini. A ?ndreptat-o spre soldatul din frunte, t?indu-i capul, apoi ?i-a rotit securea ?n jur ?n aceea?i mi?care ?i a ?nfipt-o ?n pieptul altui b?rbat. Erec, inspirat, ?i-a sim?it for?ele revenind: a profitat de haos ?i a ?arjat spre cealalt? jum?tate a armatei. Cum galopa, s-a aplecat ?i a ridicat o suli?? ?nfipt? ?n p?m?nt, s-a dat pe spate ?i a aruncat-o cu for?a a zece b?rba?i. Suli?a a trecut prin g?tul unui soldat ?i a continuat s? zboare, ?nfig?ndu-se ?n pieptul altuia. Apoi Erec ?i-a ridicat sabia sus ?i a cobor?t-o asupra primului soldat pe care l-a ?nt?lnit, t?indu-i ?n jum?tate coada m?ciucii, apoi rotind-o ?i t?indu-i capul b?rbatului. Erec a continuat s? lupte, arunc?ndu-se ?n grupul de b?rba?i cu toat? energia care-i r?m?sese, ?mpung?nd, bloc?nd, par?nd, atac?nd to?i solda?ii care-l cople?eau din toate p?r?ile. Alternativ ridica scutul, bloc?nd lovitur? dup? lovitur?, ?i ataca; ?n c?teva momente, to?i solda?ii veneau spre el, duzini ?ntregi, atac?ndu-l din fiecare direc?ie. A omor?t mai mul?i dec?t putea num?ra, dar erau pur ?i simplu prea mul?i, chiar ?i cu oamenii Ducelui ?in?ndu-i ocupa?i pe cei din spate. Unul dintre ei a strecurat o lovitur? cu m?ciuca prin ap?rarea lui Erec, lovindu-l ?n spinare, ?ntre omopla?i; Erec a strigat de durere c?nd bila de metal cu ?epi i-a aterizat pe coloan?. A c?zut de pe cal, la p?m?nt, impactul t?indu-i r?suflarea. Dar nu s-a dat b?tut. Instinctele lui au preluat controlul ?i a avut prezen?a de spirit s? se rostogoleasc? imediat, s?-?i ridice scutul ?i s? blocheze o lovitur? care venea spre capul s?u. Apoi a parat cu sabia, t?indu-i m?na b?rbatului. Конец ознакомительного фрагмента. Текст предоставлен ООО «ЛитРес». Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/pages/biblio_book/?art=43696855&lfrom=688855901) на ЛитРес. Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.