O viata zbuciumata. Spovedania unei invatatoare

O viata zbuciumata. Spovedania unei invatatoare Vera Samson Vera Samson, nascuta in satul Cascalia, raionul Causeni din Moldova. In viata ei a trecut prin multe cai zbuciumate, a trecut prin focul razboiului, necazurile foametei, a fost deportata cu parintii ei in Siberia; peste un timp anevoios a emigrat in Germania. O viata zbuciumata Spovedania unei invatatoare Vera Samson Lucrarea se consacr? fiicei mele, Victoria ?nv???torul?!…De ce m-am sacrificat acestei nobile profesii?! Ce am g?sit eu ?n inimile voastre copil?re?ti?! © Vera Samson, 2017 ISBN 978-5-4485-9216-4 Created with Ridero smart publishing system “?nv???torul este cel care d?ruie?te fiec?rui om, la pornirea lui ?n drumul spre lumin?, primele elmente, c?l?uzindu-i pa?ii spre marele titlu de OM. El este acela care modeleaz? materialul cel mai de pre?, COPILUL, tinz?nd ca fiecare bloc de marmur? brut? s? realizeze o fiin?? ?nzestrat? cu cele mai frumoase tr?s?turi, un om care s? ?nm?nuncheze calit??ile morale cele mai ?nalte.”     Dumitru Salade Cea mai mare bucurie pe care o avem noi, ca oameni ai ?colii, este aceea c? avem ?n jur COPII. Prin ei pricepem noul, ei ne ?in la loc de cinste, ne ofer? iubirea, ori de c?te ori, prin z?mbetul lor, ei ne aduc informa?ii proaspete, ?n ei gasim echilibrul. Copiii cumin?i sau neast?mp?ra?i, to?i au nevoie de iubire, aten?ie ?i tandre?e. Copiii nu cer prea mult, dar insist? s? fim prezen?i ?n via?a lor, s? le d?ruim bucurie, sinceritate, bun?tatea sufletului uman. Personalitatea ?nv???torului este o configura?ie cu lumini puternice, c?ci, spre a conduce elevul acestor vremuri c?tre maturitate, este nevoie de mult? ?n?elepciune. Cheia cu care ?nv???torul deschide poarta succesului ?n ac?iunea educa?ional? este g?sit? atunci c?nd ?nv???torul se reg?se?te ?n elevii s?i. Drumul c?tre success este ?nc? anevoios, necesit? mult? r?bdare si pricepere, consum? mult? energie ?i are nevoie de d?ruire de sine pas cu pas, str?b?t?nd, f?urind mereu personalitatea elevului, folosind tot arsenalul de metode si mijloace de care dispune. UN INTERVIU CU CORESPONDENTA VALERIA DASC?L DE LA TELEVIZIUNEA MOLDOVENEASC? DIN CHI?IN?U – Dup? o convorbire cu dna Captari V.F. de la Ministerul de ?nv???m?nt Public din Chi?in?u, spre a realiza un reportaj literar, am onoarea de a conversa cu un pedagog cu o mare experien?? de munc? pedagogic? pe t?r?mul ?nv???m?ntului public din Moldova. – Doamna Vera, ?tiu c? ave?i un staj de 50 de ani de munc? ?n ?coal?, este un timp foarte ?ndelungat. ?n Moldova avem pu?ini pedagogi cu o a?a ?nalt? experien?? de munc? pedagogic?, ba chiar unii pedagogi, termin?nd studiile pedagogice, caut? s? munceasc? ?n alte domenii, fug de ?coal?. Ar?ta?i ?nc? t?n?r?, c?nd a?i ?nceput studiile ?n domeniul pedagogiei? – ?n via?a mea a jucat un mare rol tat?l meu, Modiga Ion, care m-a f?cut pedagog foarte devreme. O jum?tate de veac din via?a ce mi-a oferit-o Dumnezeu am d?ruit-o educa?iei copiilor. Da, eu l-am urmat pe tat?l meu, ce s-a sacrificat ?i el toat? via?a acestei nobile profesii. – Interesant, dar la c??i ani a?i venit la ?coala primar?? – La 6 ani. Interesant e c? tat?l meu, fiind director de ?coal? ?n satul natal Ca?calia, dup? ce am terminat ?coala primar?, m-a facut s? studiez la ?coala Pedagogic? – ?i asta e foarte interesant, doar dumneavoastr? era?i ?nc? o copili??. – Tat?l meu avusese o ?ns?rcinare de a trimite pe unii elevi la ?coala Pedagogic? din ora?ul Bender pentru preg?tirea tinerelor cadre cu studii pedagogice. ?coala Pedagogic? din Bender era prima institu?ie de ?nv???m?nt public din Moldova dup? r?zboi. – ?i a?a a?i izbutit s? deveni?i student?? – Da, tat?l meu a ?ncercat s? preg?teasc? pe unii tineri ce terminaser? c?ndva 3—4 clase, pentru a le oferi ?i lor un certificat de 7 clase. Republica Moldova avea o mare necesitate de cadre cu studii pedagogice. Spre regret, p?rin?ii nu vroiau s?-?i trimit? odraslele departe de cas?, fiindc? ei trebuiau s? prelucreze p?m?ntul, s? ?ngrijeasc? de animale, ?.a. Pentru tat?l meu, ca director de ?coal?, a fost o problem? trimiterea elevilor la ?coala pedagogic?. Totu?i, el a preg?tit c??iva tineri. Printre ei m-a prezentat ?i pe mine la ?coala Pedagogic? din Bender. Iat? a?a am devenit student?. – V-a fost greu s? studia?i? – Extraordinar de greu. Dup? r?zboi b?ntuia o grea foamete, dup? o secet? nedumnezeiasc?. Materialul de predare ?n ?coala Pedagogic?, de obicei cu un program de 4 ani, fusese constr?ns ?n 3 ani de studiu pentru necesitatea preg?tirii tinerelor cadre. Profesorii erau trimi?i din Rusia, mai multe obiecte se predau ?n limba rus?, de care noi, moldovenii, nici nu auziser?m. Desigur c? era foarte greu. Dar ce condi?ii de trai aveam noi primii studen?i?! Ni?te nare, pe care dormeam, construite ?n grab? din sc?nduri necioplite cu plo?ni?e de diferite soiuri, ne ?ndestulau. Cl?direa era distrus? dup? r?zboi, f?r? ferestre ?i u?i. Erau u?i ?mpletite din stuf. Dar… – Ce v-a f?cut s? r?m?ne?i acolo ?n a?a grele condi?ii? – Vorba tat?lui meu a fost sf?nt?. El mi-a zis: “Tu vei deveni ?nv???toare”. Dar poate c? asta mi-a fost soarta mea, de a deveni pedagog. – A? vrea s? v? ?ntreb, cine v-a fost primul ?nv???tor? – Prima mea ?nv???toare a fost domni?oara Diamanta, venit? din Rom?nia. – Dar ?tiu c? primul Dvs. ?nv???tor a fost ?i tat?l, Modiga Ion. – Da, el mi-a fost primul meu dasc?l, el mi-a ?nsufle?it dorin?a de a deveni ?nv???toare, el mi-a f?urit aceast? cale ?n via??. Pe atunci profesia de ?nv???tor era foarte prestigioas? ?i respectat?. ?n ?coala din Ca?calia numai el avea studii speciale pedagogice. – Dar copiii Dvs., Victoria ?i Sergiu, n-au avut dorin?a de a v? urma calea de pegdagog? – Nu, ei ?tiau cum m? chinuiam cu toate problemele mele: familia, munca pedagogic?, studii prin coresponden??, preg?tirea c?tre lec?ii, mii ?i mii de caiete de controlat, materiale illustrative confec?ionate de m?na mea, nop?i nedormite.Toate acestea m-au costat extraordinar de mult. Pe l?ng? toate acestea m? aflam ca membru de partid, aveam obliga?ii politice ?i de aceea trebuia s? fiu mereu ?n avangard?. Dragostea de profesia mea m-a f?cut s? fiu un pedagog creator. Desigur, nu lauda sau medaliile, meritele ?n domeniul pedagogiei, nici pozele de pe tabla de onoare nu m-au satisf?cut. S?-mi v?d rezultatele muncii depuse zi de zi, satisfac?ia p?rin?ilor ?i respectul elevilor m-au interesat mereu. Deseori, ?nt?lnindu-m? cu unii din ei, m? ?ntrebau: “Doamn? Vera, nu m? cunoa?te?i, s?nt elevul Dvs., v? mul?umesc pentru ?nv???tur?, pentru bun?tate ?i r?bdarea ce a?i avut-o cu mine, v? s?rut m?na, care mi-a corectat milioane de gre?eli.” – Da, e o fericire s? ?nt?lne?ti asemenea elevi bine educa?i. Dar cu ce v? ocupa?i acum? Am auzit c? lucra?i la Ministerul ?nv???m?ntului. – ?n via?? mi-a fost dat s? m? ocup cu diferite ?ns?rcin?ri ?n domeniul ?nv???m?ntului. – S?nte?i vioaie ?i ?nc? t?n?r?! – N-a? spune, am ?nceput s?-mb?tr?nesc, am cam uitat c? anii zboar?, c?ci vremea ?n loc n-o po?i opri, mai trece o zi, ?nc? o zi ?i iar. Da, am ?nceput s?-mb?tr?nesc, de?i cred c? nu-s chiar a?a de b?tr?n?. S?nt ?nc? energic? ?i a? vrea ?nc? s? fac multe, dar, uit?ndu-m? ?n oglind?, ?mi zic c? s?nt c?runt? ?i nu numai p?rul e c?runt, dar ?i inima. C?ci ?n via?a totul este relativ, nu mai ?tii ce se ?nt?mpl? m?ine ?i frunzele vie?ii se ?ng?lbenesc ?i nu-i u?or deloc s? spui c?nd a venit ?i r?ndul t?u. ?mb?tr?nesc ?i-mi pare r?u. Ie?ind la odihna binecuvenit?, nu mai zic c? am ie?it la pensie, acesta este un cuv?nt ur?t ?i trist, voi avea mult timp liber. Voi putea s? m? g?ndesc la firul vie?ii pentru a dep?na ?i a r?scoli ?ntocmai am?nuntul ei, pentru a g?si izvorul nevoilor mele, pentru a face concluzii ?i p?reri. – ?i atunci? – Via?a mea, ori e un vis, ?mi zic. Ace?ti mul?i, mul?i ani ce m-au adus la o sever? proz?. – ?i ce v? dori?i D-voastr? acum? – A? vrea iar anii tinere?ii ?i mintea mea de acum. Acum a? vrea s? m? feresc de tot ce a fost uneori o am?gire. Acum a? ?ti s? pre?uiesc orice clip? de iubire, a?a cum spunea c?ndva poetul. Da, azi ?tiu ce ?nseamn? rostul vie?ii, i-a? da pova?? inimii s? nu mai zburde ?n ne?tire ?i a? ?nv??a-o eu pe ea adev?rata fericire. – Tat?l dumneavoastr? v-a fost ce-l ?ndrum?tor ce va dorit cel mai mult ?n via??. – Tat?l meu, Modiga Ion, Dumnezeu s?-l ierte, a vie?uit 96 de ani ?i mereu ne dorea nou?, copiilor, s? nu ?mb?tr?nim. El mereu ??i c?nta c?ntecul lui preferat din vioara sa ce l-a ?nso?it toat? via?a. “B?tr?ne?e haine grele, Ce n-a? da s? scap de ele, Trec zilele trec ?i eu, ?mb?tr?nesc ?i-mi pare r?u. C-a?a s?nt zilele mele, una bun? zece rele, Trec zilele trec ?i eu ?mb?tr?nesc ?i-mi pare r?u, Tinere?e haine scumpe, s? le port, nu le-a? mai rupe.” – Foarte frumos mi-a?i c?ntat melodia tat?lui dumneavoastr?. – Am avut o mare pl?cere s? conversez cu dumneavoastr?, dar cred c? au r?mas multe ?i multe nespuse. V? mul?umesc din suflet pentru onoarea de a discuta cu Dumneavoastr?. – Da, doamna Valeria, am mult de povestit. Via?a mea nu mi-a fost ?ntotdeauna presurat? cu flori. – Azi e ziua cuno?tin?elor, m?ine se ?ncepe anul ?colar, s?nte?i invitat? la s?rb?toarea primului sunet la ?coala Nr. 25 unde a?i muncit ultimii ani de ?nv???m?nt public, dar v?d c? ?i azi s?nte?i ?nconjurat? de fo?ti elevi ?i ?nconjurat? cu o mul?ime de buchete de flori. – Asta mi-i bucuria, s? ?nt?lnesc fo?tii mei elevi. – Doamn? Vera, voi realiza un reportaj televizat, ne mai vedem. – Cred c? nici eu nu m? opresc la aceast? emisiune, am ?nceput s? scriu o carte ?i deschid prima pagin? cu acest interviu. – Cum ve?i numi cartea? – Nu m-am decis ?nc?, dar cred c? o s? o numesc,,O via?? zbuciumat?, o biografie ?i o soart?”. ?n sufletul meu r?m?n copiii, ai mei ?i ceilal?i, multe speran?e ?i dragoste. Ca?calia – Meleagul meu Natal Mi-i drag ?i scump meleagul meu, Cu holdele de gr?ne coapte, M? cheam? c?r?ruile mereu ?i mama m? a?teapt?-n poart? Unde nu m-a? afla, port mereu ?n suflet dorul ?i dragostea fa?? de ba?tin?. Aici mi-i ba?tina ?i aici mi-am petrecut copil?ria. De ce ba?tina ?mi este a?a de scump?? ?mi aduc aminte de mirosul p?inii coapte ?n cuptorul b?tr?nesc, pe podul cuptorului cu j?ratec de ciocleji, f?r? t?vale, ci pur ?i simplu. Bunica a?eza p?inea pe foi de hrean sau pe foi de varz?. Ce gustoas? era! ?mi pl?cea acea p?ine nu mai ce scoas? din cuptor cu coji?a parc? pr?jit?. Meleagul meu natal e ?i Moldova. Ea pare fi o statuie ridicat? ?n cinstea palmelor lui Dumnezeu care demult, la facerea lumii, au modelat aceste frumuse?i menite s? bucure ochiul, s? m?ng?ie sufletul ?i s?-l fac? pe acest popor s? fie m?ndru de plaiul natal. BA?TINA mi-a fost mirosul de lapte sau chi?leag, a?a ?i zicea bunica. Mama cocea p?ine gustoas?, dar mie ?mi p?rea c? a bunicii este mai mirositoare. Ba?tina ?mi este prispa de l?ng? cas?, c?r?ruile printre spini ?i c?nep? pe unde alergam descul? ?i m? usturau picioarele. Ba?tina este amintirea c?nd treceam pe c?r?ruia spre bunica M?rioara ?i m? l?trau c?inii m?tu?ii M?ica. Ba?tina ?mi este gustul de m?m?lig? cu br?nz? de oi ?i jum?ri… Cu cuvintele lui Grigore Vieru a? zice: “Ador meleagul meu natal, iubesc eu casa p?rinteasc?, ?i-n fiecare zi, m? uit mereu pe geam, ?i parc-o v?d pe mama la fereastr?.” Parintii mei. Cascalia. 1932 Toate acestea ?mi ?mplinesc sufletul, amintindu-mi copil?ria. Copil?ria mea n-a fost a?a de fericit? ca a copiilor de ast?zi, dar fericit? ?ntr-un fel anume ?n sufletul meu copil?resc de odinioar?. Dar timpul nemilos se duce ?i nu po?i ?ntoarce nimic ?napoi, r?m?i cu amintirile pl?cute. Deseori visez ?i gustul p?inii, mirosul gliei arate cu plug de lemn, c?r?ruia cu praf, ce-mi ?ngropa picioarele goale ?n el sau bolovanii de pe marginea drumului, salc?mul de la poart?, ?mb?tarea cu mirosul florilor de salc?m, florile garafilor g?lbui ce le s?dea mama ?n gr?dini??. Dar ce fric? aveam de puntea ce m? cl?tina, puntea ce lega cele dou? maluri ale r?pii din mijlocul satului care ducea spre lelea Dru?a. O amintire dulce aduce pl?cere sufletului meu de copil ?i buc??ica de p?ine ?n casa lui Badea Hariton ?i a lelei Dru?a. Amintirile din copil?rie s?nt o oper? de maturitate cu experien?a sufletului de ast?zi. Desigur, ba?tina cu bl?ndele coline, cu pomi ?nflori?i de prim?var? ce-mi tulburau vraja ochilor, acela era visul farmecului ?i cele negre retr?iri a g?ndurilor ?i sentimentelor de ast?zi. Pe vremuri, c?nd copiii nu aveau telefoane mobile ?i nu erau dependen?i de calculator sau tehnologie, via?a lor avea alt sens. A trecut prea mult de atunci, de?i amintirile s?nt mai vii ca oric?nd ?n sufletul meu. Deseori adul?ii ?i-ar zice: “Copil?rie, dulce copil?rie unde e?ti?” cu dealul verde c?nd zburdam cu aripi de ?nger… Da, copil?ria este o lume fermecat?, duioas?, dulce. Copil?ria e soarele dimine?ii ce ??i d? o raz? cald? tot restul vie?ii, dar e foarte trist c?nd ea trece fulger?tor. Copil?ria este v?rst? la care s?ntem cel mai aproape de Dumnezeu ?i de toate tainele existen?ei, ?n ea pl?ngem ?i r?dem, ne sup?r?m ?i iert?m. Dac? vor citi copiii de ast?zi vie?ile noastre din copil?rie, poate vor spune c? am dus o via?? grea, dar eu eram fericit? cu ceea ce aveam pe acele timpuri ?ntr-adev?r grele. P?rin?ii mei C?nd ?nfloreau copacii ?i mirosul florilor r?sp?ndeau aroma pl?cut? de prim?var?, la 4 martie, p?rin?ii mei mi-au dat via?a d?ruit? de Dumnezeu. De aici ?ncepe t?r?mul magic al copil?riei ?n s?tucul Ca?calia, raionul C?u?eni din Moldova, ?ntr-o familie de slujba?i. TAT?L MEU, MODIGA ION, rom?n de origine a fost venit din jude?ul Vaslui, satul ?u?cani, Rom?nia. Aici ?i-a format familia ?i a r?mas pentru totdeauna. Mama mea, Marioara, era dintr-o familie de ??b?rneni din satul Ca?calia, o familie foarte ?nrudit?, ?n familie cre?teau 7 copii. Dar mama a fost luat? “de suflet” de un frate de al tat?lui ei, ??b?rn? Timofei ?i teotea Domnica. Copil?ria mea se reg?se?te mai mult ?n poala bunicii mele Domnica pe care de abia o ?in minte ?i ea mereu ?mi c?nta c?ntecul de leag?n. Fiind mai m?ri?oar?, tot o ?ntrebam pe mama de unde, totu?i, m-a luat pe mine. Cu glasul greu de griji, mi-a zis: “Te-am pl?m?dit ?n trup, copila mea, precum albina pl?m?de?te mierea. ?i-am a?ternut ?n leag?n trandafiri crescu?i ?n nop?i de umbre ?i lumini, ?n veghea mea de chin ?ngreunat? te-am m?ng?iat cu a genelor mi?c?ri ?i te-am sc?ldat ?n calde rev?rs?ri de dragoste ad?nc? ?i curat?, c?ci tu-mi e?ti dulce ca mierea, frumoas? ca un trandafir ?i ginga?? la m?ng?iere. ?i lacrima-mi c?zuse pe al t?u obr?jor, fiindc? nu ?tiu ce soart? te a?teapt?. Dup? mul?i ani tot m? pl?ngeai c? nu am avut noroc ?n via??. ?tiam c? nu mai e?ti a mea ?i eu r?m?n ca un st?njinel b?tut de nea pe care nici o raz? nu-1 ?nvie.” Mama – ce cuv?nt ?n?l??tor – primul nostru cuv?nt. Ce sentiment de dragoste ne ?nv?luie sufletul ?i un chip sf?nt ne apare ?n fa?a ochilor atunci c?nd ?l rostim. Bine o c?nta pe mama scriitorul G.Vieru: “o fire bl?nd?, femeie muncit?, izvorul tuturor fiin?elor este mama, fiindc? ea ne-a dat via?a. Mama ?tia pe de rost o poezie cu numele “?apte pui ?i o biat? mam?”. Cu durere ?n suflet povestea cum pas?rea mam? ??i hr?nea pui?orii ce o a?teptau cu gurile c?scate, ca mama s? le pun? ?n cioc un viermi?or. Dar puii au crescut ?i au uitat cine le-a adus vermi?orii. C?nd s-a ?ntors la puii ei cu hrana, g?sise cuibul gol ?i amu?it. Atunci ea a continuat s? caute pui?orii p?n? i-a albit pana, p?n? c?nd, ?n cioc, semin?a a-ncol?it. Ce ?nseamn? o mam?? Ea este dragoste, iubire, sacrificiu, ajutor, prietenie, c?l?uz?, sf?tuitor, corectitudine, sinceritate, sprijin ?i ea toat? via?a ne pl?nge amarul. Mama sem?na cu bunica M?rioara, mereu cu un z?mbet de om bun ?i lucire de ?n?elepciune la col?ul ochiului. Bunica M?rioara venea dintr-o familie de oameni ?nst?ri?i din satul T?n?tari, raionul C?u?eni. Deseori ea ne povestea cum bunelul Ion ??b?m? a furat-o pe ea din satul T?n?tari ?i a adus-o ?n Ca?calia. Copil?ria e u?oar?. Ce-i pas? copilului c?nd mama ?i tata se g?ndesc la neajunsurile ?i nevoile vie?ii? Mai des mama n-avea din ce ne face m?nc?ruri gustoase, ne l?sa o bucat? de m?m?ligu?? ?i pleca ?n c?mp de diminea??. Ca s? c?p?t?m dulciuri, ne c???ram ?n salc?mul de la poart? ?i cron??iam cu cel mai mare gust acei fragezi l?stari. Mai t?rziu, ?n gr?din? aveam s?di?i ni?te pomi fructiferi ?i, c?nd ni se l?sa o foame nemaipomenit?, m?ncam fructele cele verzi ?i amare, care ne curmau p?ntecele. ?i ce mai p??eam, vai de noi! S? vezi pe urm? ce mai p?ntec?ream. C?nd venea mama din c?mp ne g?sea adormi?i, murdari ?i vai de noi. ?n familie eram trei copii: Gic?, Nina ?i eu, Veronica. Biata mam?, Dumnezeu s-o ierte, mult a mai muncit ?i a suferit ?n via??. Acum o privesc ca dintr-o mare ?ndep?rtare de vis, ochii ei c?prui, umezi?i deseori de o lacrim? care putea fi semnul unei ascunse triste?i, erau umbri?i de negrele gene stufoase ?i spr?ncenele dese, p?rul ?l avea prins l?ng? urechile mici cu agrafe ?i str?ns apoi intr-un coc mic. Fa?a era alb? ?i tras? ?i fruntea ?nalt? t?iat? sever, cu buze pline. O tipic? ??ranc? muncitoare cu palmele b?t?torite de sap?, h?rle? ?i de coas?. Mama cu iscusin?? putea face toate lucrurile femeie?ti ?i b?rb?te?ti, deasemenea. Dis-de-diminea?? ea aranja toate lucrurile gospod?re?ti, dup? care pleca ?n c?mp. ?ntorc?ndu-se de la munca ?n c?mp, se apuca de alte treburi. P?n? noaptea t?rziu d?rd?ia ma?ina de cusut. Se f?cu de nevoie ?i croitoreas?. Toate h?inu?ele noastre erau cusute de ea, ?tia cum s? combine diferite peticu?e de materie sau ?mpletea, torcea, cro?eta. Totul ?n cas? era preg?tit de m?inele ei truditoare. Din cele mai vechi haine mereu t?ia lente de materie diferit? cu care ?esea ?oli?oare de a?ternut pe jos. Nu mai avea timp s? vorbeasc? cu cumetrele, era mereu ocupat?. Pentru a dovedi s? faci toate lucrurile casnice, spunea ea, trebuie s? faci c?te dou?-trei lucruri deodat?, dar s? le faci cu st?ruin??. Casa b?tr?neasc? fusese zidit? ?nc? de unchiul Timofei ?n mijlocul gr?dinei, era lipit? cu lut, nu era pe atunci ciment. De aceea, mama mereu avea grij? s? ?nnoiasc? fa?a casei. ?n fiecare var?, da jos lutul ce s-a cojit ?i lipea din nou cu lut ?i balig? de cal. De aceea ea str?ngea acest material de construc?ie ?i-l p?stra, mereu avea de lipit. Dup? aceasta, ea v?ruia frumos casa ?i tr?gea br?iele, a?a numea ea partea de jos a peretelui vopsit? cu negru. Cu mare iscusin?? tr?gea firul de a?? cu care f?cea br?iele la cas?. Pe atunci nu se g?seau vopsele sau erau foarte scumpe ?i de aceea ea combina diferite feluri de plante pentru a vopsi u?orii sau ?mprejurul ferestrelor. Deasupra foi?oarelor verzi, ca o stre?in?, crescuse bogat? o vi?? de vie cu struguri cu boabe mari, negri-alb?strii, r?sp?ndind un miros dulce-acri?or. Toamna, c?nd adia v?ntul, casa ?ntreag? plutea ?n be?ia parfumat? a ciorchinilor mereu s?n?to?i, p?t?nd s?ngeriu tencuiala de lut a casei. Frumos ?ngrijit? era ?i buc?t?ria de var? cu ferestrele ascunse de ciorchinii de poam? alb?, v?ruit? toat? ?n albul varului curat. ?n mijlocul ei – o mas? lung? ?i butuc?noas? de lemn de stejar, ?nchipuit? din bard?, peste care sp?nzura necontenit, p?n? la podele, o fa?? de mas?, brodat? pe margini cu r?uri ro?ii. ?ase scaune ocoleau masa. Pe perete ?n col? era at?rnat? o iconi?? cu Maica Domnului. Prin ograd?, mama stropea cu ap? praful ?i m? punea pe mine s? m?tur, eram ca de trei – patru ani ?i nu mai aveam eu putere s? m?tur bine, dar m? str?duiam. Acum i-a? spune cu cuvintele poetului: “O, mam?, dulce mam?, din negur? de vremi, Pe fream?tul de frunze, la tine tu m? chemi. Deasupra criptei negre a sf?ntului morm?nt, se scutur? salc?mii de toamn? ?i v?nt, Se bat ?ncet din ramuri, ?ng?n? glasul t?u, mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” ?in bine minte c?, deseori, mama m? lua cu ea la munc? ?n c?mp, fiindc? n-avea cu cine m? l?sa acas?. Eu era cea mai mare ?i prima. Prelucra mama vi?a de vie cu sapa, iar aici cre?tea un chir?u, vai ?i amar! ?l t?ia, b?t?nd cu sapa ?n p?m?ntul uscat de ar?i?a de soare, neap?rat de cu toamn?, doar n-avea cu ce ?l ara. Toat? ziua muncea far? ?ntrerupere ?n ar?i?a soarelui. Pe mine m? lega de un nuc ce cre?tea la marginea lanului de vie ca s? nu m? piard?, ?mi l?sa ceva de m?ncare, dar pentru toat? ziua era pu?in. Mama n-avea timp s? stea cu mine, de aceea eram l?sat? ?n voia soartei. Pl?ngeam c?t pl?ngeam ?i apoi m? lini?team, fiindc? mama ?mi explica c? e nevoit? s? muncesc?, m?ine avea alt lan de pr??it. Nu mai ?tiu ce puteam eu s? ?n?eleg la patru ani, dar a?a era situa?ia. P?rin?ii no?tri nu mai aveau ei timp pentru educa?ia noastr?, ?n mare greut??i am fost crescu?i. Eram nevoit? s? stau legat? de un copac c? altfel putea s? nu m? g?seasc? mama acolo unde m-a l?sat. Mama trebuia s? se ispr?veasc? cu toat? gospod?ria, fiindc? t?t?ca f?cea concentrarea ?n armata rom?n?. Eu, fiind fl?m?nd?, m?nc?nd ??r?n? ?i pl?ng?nd ?ntruna, ?n sf?r?it adormeam cu fa?a ?n ??r?na din jurul copacului. Mama era h?t departe ?n deal, nu-mi putea auzi suspinele mele. Dup? ce mama termina de s?pat lanul de vie, trebuia s? alerg dup? mama la fuguli?a cu picioarele goale, prin bolovani, p?n? ?n sat – erau la vreo 4 km dep?rtare. A? fi vrut ca mama s? m? mai сru?e, dar ?i ea era chinuit? ?i obosit?, se gr?bea s? ?nt?lneasc? vaca pentru a o mulge, a?a c? mai mult de-a t?r?itelea ajungeam acas?. Fl?m?nd?, obosit?, murdar? ?i pl?ns?, adormeam cu stomacul gol p?n? ce mama mai facea ceva de m?ncare. Deadea Timofei, de care a fost ?nfiat? mama mea, avea c?teva desetine de p?m?nt arabil, p?m?nt propriu, ?i un lan de vie. Dup? ce au decedat bunicii, p?m?ntul trebuia prelucrat, de aceea toat? povara muncii a c?zut pe umerii mamei. Ea era nevoit? s? lucreze cu ziua la al?i cons?teni mai ?nst?ri?i, ca, pe parcurs, s-o ajute ?i ei cu mijloace tehnice s?-?i prelucreze bucata de p?m?nt. ?i, ca s? vezi, soarta ??i joac? rolul. Pentru acest p?m?nt, mai t?rziu, familia noastr? a fost numit? familie de boga?i, culaci le ziceau ru?ii, ?i ?n anul 1949 am fost deporta?i ?n fundul Siberiei, ?n regiunea Kurgan, raionul Safaculevo, ?n sovhozul Ialani. Uneori m? fr?m?nt? subiectul umbrei nemiloase a omului. Mama muncea ?n c?mp ?i acas?, o munc? distrug?toare, mistuitoare, iar noi, copiii, eram r?ma?i soartei. Noi nu aveam pe atunci juc?rii. ?in minte c? ne jucam “de-a harbujii”. ?n mijlocul drumului, din praf de ??r?n? f?ceam gr?m?joare care se numeau harbuji. Jocurile mele erau numai acelea create de mine ?ns?mi, din petici vechi. Le ?nf??am ?ntr-un scutec, m? rog, parc? erau copii mici de care aveam grij? s?-i leg?n ?i s? le c?nta c?ntecul de leag?n ce ?1 auzisem de la bunica. Mai t?rziu, tataica ?mi confec?ionase unele juc?rii din lemn, c?rucior sau p?tuc, unde puneam p?pu?a s? doarm?. Dar nu mai ?in minte s? fi avut ?i alte juc?rii cump?rate. Toat? ziua st?team singuric? acas?, nu mai aveam cu cine schimba o vorb?, ?n afar? de p?pu?a cea de c?rpe. Cea mai bun? prieten? a mea era Sa?a, care, pe urm?, ?mi devenise rud?, c?s?torindu-se cu un frate a mamei. Celelalte vecine, Olga ?i Ioana, nu-mi pl?ceau. Satul nostru Ca?calia este un s?tuc a?ezat ?n sudul Moldovei, pe malul unui r?ule? care se nume?te B?c. Cred c? aceast? denumire s-a p?strat de la un cuv?nt rusesc ce ?nseamn? ?bou?. Aici se g?sea pu?in? ap? pentru a ad?pa animalele ?i mai mult boii erau cel mai bun transport. Satul se g?se?te la o dep?rtare de vreo 50 de km de ora?ul Bender. La 4 km de sat circul? trenul ce opre?te la Halta, denumirea r?mas? din timpul r?zboiului. Halta ?nseamn? ?n limba nem?easc? ?oprire?. Dar denumirea satului Ca?calia este de origine turceasc?, de pe timpurile c?nd aceste meleaguri erau ocupate de turci. Acum m? g?sesc ?n Germania ?i m? l?muresc pu?in cu limba turc?, fiindc? aici locuiesc 35% de turci. Ei au fost invita?i pentru reconstruirea ??rii din timpul r?zboiului. ?i acum ?mi dau seama de ce satul nostru ?i alte sate a?a ca: Baccialia, Taraclia, Cimi?lia, Ca?calia au termina?ia cuv?ntului ?-lia?. Aceasta provine de la numele mo?ierului ALI. P?m?nturile s?nt arabile, aici rodesc multe cereale ?i pomi fructiferi, lanuri de vii. Dup? r?zboi, satul a devenit populat cu construc?ii care mai de care mai frumoase. ?n centrul ora?ului se ?nal?? o frumoas? biseric? c?tre care se ?ndreapt? popula?ia ?n fiecare duminic?. Cea mai apropiat? cale ferat? este gara C?inari ?i centrul raional C?u?eni. Satul Ca?calia este meleagul meu natal, unde mi-am petrecut copil?ria, unde am ascultat vr?jitul izvoarelor, muzica pic?turilor de ploaie ?i trop?itul prin ploaie cu picioarele goale. Conferenta pedagogilor. Safaculevo. Siberia. 1950 Iat? c? ?n anul 1940 ?n familie s-a n?scut o sor? a mea, Diamanta, care a vie?uit spre regret numai cinci zile. Mama a numit-o a?a ?n cinstea primei mele ?nv???toare, ce nume ?n?l??tor! Mult am pl?ns eu dup? ea, de ce s-a dus acel copil nevinovat? Dar trebuie s? spun c? copiii mici pe atunci mureau des, nu mai erau nici doctori, nici medicamente. Pe c?nd p?rin?ii mei f?ceau serviciul lor la gara C?inari, s-a ivit ?i sora mea cea mai mic?, Nina. Cre?tea ?i ea singur?, ne?ngrijit?. P?rin?ii erau ocupa?i mereu cu nevoile gospod?re?ti, pe c?nd eu ?nv??am la ?coala primar? din Ca?calia ?i tr?iam la lelea Dru?a. Nina cre?tea greu, era slab? lipit? p?m?ntului, nehr?nit? la timp, p?ntec?rea mereu ?i, l?sat? soartei, vopsea pere?ii cu acest? solu?ie. Dar iat? c? a mai crescut, s-a vindecat ?i a devenit un copil iubit ?n familie, mai ales era iubit? de neamurile mamei, ei ziceau c? ea seam?n? cu ??b?rnenii. Dar eu sem?n?m cu tat?l meu, el era rom?n de origine, adic? era str?in, precum ?i a fost str?in toat? via?a. C?nd tata a decedat, Sa?a lui Alexei ?l bocea, zic?nd: “Str?inelul, nostru str?inel!” Familia ??b?menilor a fost o rudenie numeroas? ?n sat. Mama mai avea trei surori ?i doi fra?i, dar rude nu chiar apropiate erau ?n tot satul, ba cum?tri, ba n?na?i de cununie ?.a. Eu eram cea mai mare ?n familie ?i trebuia s? ajut pe maic?-mea ?n toate treburile gospod?re?ti: s? fac cur??enie, s? preg?tesc m?ncare, s? sp?l vasele ?i, desigur, mai aveam ?i o ?ns?rcinare mai de r?spundere – s? stau cu fratele Gic?, care era mai mic dec?t mine cu 4 ani?ori. ?i eu, fiind ?n v?rst? de cinci ani, ?mi faceam lucrul destul de con?tiincios pentru educa?ia fratelui, dar, m? rog, ca copil nu-mi mai dam bine seama de toate ce cuno?teau v?rstnicii. Mama trebuia s? munceasc? ?n c?mp ?i acas?, fiindc? tat?l era dus la concentrarea rom?n?. ?in minte c? mama ?mi l?sa ceva de m?ncare mai buni?oar? pentru sugaciul Gic? ?i eu, hr?nindu-1, mai sc?pam pe g?t c?te o buc??ic? de ?n fine, vroiam ?i eu s? m? joc cu copiii din strad? ?i atunci fugeam ?i uitam c? s?nt educatoare. Deseori m? jucam cu ghimpi de salc?m, cu care pe frunze de copaci coseam cu a?a-zis? ma?in? de cusut, adic? ?nghimp?nd pe frunze conturul unor siluete de flori. Mama m? l?uda, zicea c? voi fi o bun? croitoreas?. Odat?, v?z?nd c? Gic? nu vrea s? doarm?, iar eu vroiam numaidec?t s? fug la joac? ?i vroiam s? zbucnesc cu fuguli?a, ?mi d? prin g?nd c? a? putea s?-i cos ploapele lui Gic? ?i el va dormi. ?i ce crede?i?! Dup? prima ?n?ep?tur?, a ?nceput s? ?ipe c?t ?1 ?inea gura. Am ?nceput s? ?ip ?i eu, ?mi trecuse de joac?. Nu mi-am mai dat seama de ce am facut-o. Totu?i, cinstit i-am povestit mamei ce n?zdr?venii am f?cut ?i cred c? v? pricepe?i ce mi s-a ?nt?mplat pentru osteneala mea creatoare. Acum stau ?i privesc ?n albume ferecate cum eram ?i eu copil ?i z?mbesc ca alt? dat?. Copil?ria e un lucru minunat. Copil?ria e o poveste ce te cuprinde ?i apoi te las? ?i, c?nd ajungi b?tr?n, ai zice c? a fost copil?ria frumoas?, dar a fost, azi nu mai este ?i s-a perdut ?n infinit. ?i ast?zi a? zice odat? cu Eminescu: “Ast?zi chiar de m-a? ?ntoarce, A-n?elege n-o mai pot, Unde e?ti, copil?rie, cu p?durea ta cu tot?” Ast?zi Gic? e b?tr?n ?i el ?i ne aducem aminte uneori de peripe?iile ce le faceam ?mpreun?. Nu mai existau gr?dini?e de copii, nu mai existau jocuri electronice, computere, dar copil?ria ne p?rea frumoas? ?i ne-a r?mas ?n amintire pentru totdeauna. A fost pentru noi, micii, o copil?rie fericit?. P?rin?ii aveau n?dejde ?n noi c? vom asculta de pove?ele lor ?i ne mul?umeau pentru ajutorul nostru copil?resc. MAMA MEA, M?RIOARA, fusese o ??ranc? n?scut? aici ?n satul ei natal, Ca?calia. Ea nu f?cuse mult? carte, a?a era pe atunci. Copiii cei mai de?tep?i puteau absolvi numai 7 clase, nu mai existau a?a obiecte ca limbile str?ine, lipseau pedagogi cu studii superioare, dar, termin?nd 7 clase, copiii aveau o temelie ad?nc? ?n ?tiin?ele predate. Mama era o fiin?? de femeie foarte de?teapt?, ea se deosebea prin st?ruin?a la ?nv???tur? de al?i elevi. Ea povestea c?, ?n anul c?nd ea a absolvit 7 clase, numai 7 elevi din sat au terminat 7 clase. Mama, absolvind 7 clase a ?colii din Ca?calia, cunoscuse foarte mult. Pentru ea, cele 7 clase fusese o bun? universitate. Vezi c? pe atunci p?rin?ii nu vroiau ca copiii s? cunoasc? mult? carte, mai bine s? se ocupe cu treburi gospod?re?ti, cu munca ?n c?mp, s? ?ngrijeasc? de vite ?.a. Dup? r?zboi, mama lucra ca educatoare la gr?dini?a de copii. ?n sat au fost ?nfiin?ate primele institu?ii sovietice. Mama, numit? de cons?teni M?rioara sau Maru?ca, era o fire de om foarte bun la suflet. Femeile din sat veneau la mama dup? pui de flori, c?ci, dac? erau de la Maru?ca lui Modig?, se prindeau imediat. Pe atunci ?n copil?ria mea, ?in minte c? nimeni nu vindea, ci totul se d?ruia. ?n gr?dini??, mama nu s?dea legume dup? cum f?ceau alte vecine, dar s?dea cele mai frumoase flori. Vecinei din dreapt? ?i p?rea r?u c? ?n gr?dina noastr? cresc a?a flori frumoase. Noi le ?ngrijeam cu mare dragoste ?i suflet, mama chiar vorbea cu florile, le l?uda c? s?nt at?t de vr?jitoare ?i minunate acele f?pturi a lui Dumnezeu. De ciud? ?i invidie vecina arunca gunoi peste minunatele flori. Mama ?ns? nu se sup?ra, dar se g?ndea cum ar face ca aceast? femeie r? s? priceap? ce daun? face. De aceea, de fiecare dat? ?i arunca buchete de flori peste gard ?n gr?dina ei nem?turat?. Vecina ?i-a cerut scuze ?i se mira ce inim? bun? are vecina ce cre?tea florile ?i de atunci ea a devenit o vecin? mai bun?. Dar noi, copiii, am crescut, am ?nv??at ?i am p?r?sit casa p?rinteasc?. De c?te ori veneam acas?, mama ne cocea pl?cinte ?i ne c?nta c?ntecul ei de jale: “Ast?zi pl?nge ?i cuptorul, dup? voi, copiii mei, l?cr?meaz? chir ?i hornul, nu mai coc pl?cinte pentru voi”. Ea ne zicea c? a avut trei copii cu trei noroace “trei s-au dus, r?mas-a dorul ?i dragostea pentru ei, ast?zi pl?nge ?i cuptorul, dup? voi, copiii mei, feciora?ii tatei, dragii mei feciori, mama v? a?teapt? cu drag ?i cu dor, a sosit ?i timpul s? veni?i la noi, feciora?ii mamei, c? ni-i dor de voi”. Numai iubirea p?rinteasc? este o iubire c?tre copiii s?i etern? ?i ne?n?eleas?, care suce?te min?ile, p?n? c?nd s?ntem copii ?i ?nc? nu avem noi copii. Dar c?nd s?ntem l?ng? p?rin?i ai impresia c? aceast? perioad? de via?? nu se va sf?r?i niciodat?. Aceasta e v?rsta ?ntreb?rilor, dar timpul este roata universului, el este de fiecare dat? exact ?i nu ascult? nici o explica?ie. Timpul d?ruie?te oamenilor via?a, dar peste c?tva timp o ia ?napoi. ?n acea v?rst? nu-?i dai seama ce ?nseamn? mama. O, mam?, g?ndul ??i era numai la noi, nu aveai o clip? de odihn?. Lacrimile erau un bun medicament pentru bolile tale, lacrimile triste?ii ?i a bucuriei omene?ti. Lumea s-a n?scut dintr-o lacrim? a lui Dumnezeu, spune o legend? popular? ?i femeile pl?ng mai mult dec?t b?rba?ii de cinci ori. Mai vino, mam?, m?car odat?-n vis, c?ci s?nt singur? ?i m? lupt ?n tain?, ?ntinde-?i bra?ele spre mine ?i dojene?te-m? de bine. ?n via?a de apoi s-ar putea s? ai mul?i prieteni,1a care s? ?ii mult, dar niciodat? nu vei mai sim?i dragostea ?i bl?nde?ea pe care doar o mam? ?i le poate oferi. Domnul s? te binecuv?nteze acolo unde e?ti acum. O lum?nare – pentru dragostea de mam? – voi ?n?l?a ?n mijlocul stelelor, flac?ra ei pur? s? ard? ve?nic ?n fa?a tronului lui Dumnezeu. C?nd se organizase sovhozul, Drumul Nou, ?n sat la noi, mama ??i luase un angajament de a ?ngriji viermi de m?tase. Acest lucru trebuia mama s?-l fac? acas?, fiindc? ?n gospod?ria sovhozului ?nc? nu erau construite anumite ?nc?peri pentru ?ngrijirea viermilor de m?tase. Aceast? ocupa?ie era interesant?. De la ?nceput, mama primea 2—3 grame de viermi?ori at?t de mici, ?nc?t se vedeau numai ca un v?rf de ac. ?n primele zile, era de ajuns s?-i hr?ne?ti numai cu c?teva frunze de agude. Pe zi ce trecea, cre?teau v?z?nd cu ochii ?i le trebuia c?t mai mult? hran?, doar ei se hr?neau numai cu frunze de agude sau ?orcov. Ei cron??iau frunza a?a de iscusit, de-?i era mai mare dragul privindu-i roz?nd frunza de la un cap?t la altul. Noi trebuia s-o ajut?m pe mama s? str?ng? saci ?ntregi de frunz? de agude. Noi ne c???ram pe v?rfuri de copaci ?i mereu eram ocupa?i cu dob?ndirea acestor frunze. ?nainte de a ?ncepe ?esutul m?tasei, viermii cron??iau foarte multe frunze ?i aceast? perioad? de dezvoltare a lor era cea mai important?, o perioad? de 2 luni. Dup? aceasta, venea timpul form?rii gogoa?elor. Atunci noi trebuia s? aducem l?stari pe crengile c?rora viermii ??i ?ntindeau m?tasea ?i o depuneau ei pentru a-?i forma gogoa?a, ?n?untrul c?reia ??i g?seau mai apoi morm?ntul, c?ci din cadavrul viermilor se iveau fluturii, care ??i depuneau iar??i ou?oarele acestea mici, care iar??i se dezvoltau ?n alt? genera?ie de viermi?ori de m?tase. Dup? ce to?i viermii ??i g?teau gogoa?a, noi le str?ngeam ?i ele erau transportate la Bender, la combinatul de m?t?suri. Apoi, ?n ceaunuri mari, gogoa?ele se ferbeau ?i se elimina acest fir de m?tase foarte sub?ire, din care se prelucrau diferite stofe fine. Pentru acest lucru deosebit se pl?teau foarte ieftin a?a zise-le lucr?toare. Asemenea munc? era foarte mig?loas? ?i cu r?spundere. Mama avea mereu grij? ca viermii s? nu fie fl?m?nzi sau nu cumva s? se schimbe temperatura ?n ?nc?pere. Aceast? situa?ie era foarte periculoas? pentru ei. Era d?un?tor desigur ca frunz? s? fie umed?, de exemplu, dup? ploaie. Vai de capul mamei, era mereu ?ngrijorat? de starea viermilor. Casa cea mare era eliberat? pentru cre?terea viermilor de m?tase. Pentru noi copiii, desigur, aceast? ocupa?ie era nespus de interesant?. S? auzi cum cron??ie viermii ?i s? vezi c?t de iscusit ei o rodeau de la un cap?t la altul. Dar pentru mama nu mai exista nici s?rb?toare ?i nici pauz? ?n aceast? perioad? de dezvoltare a viermilor. Acum, cred eu c? nu mai exist? adev?rata m?tase, adic? adev?rata m?tase se transport? din alte ??ri, cum ar fi din China. Acum peste tot se vinde numai m?tase artificial?. ?n ultimii ani, mama ?esea covoare, t?ia mereu lente din c?rpe. Numai ce auzeai cum b?tea din spad? la covoare ?i mai ales ea ?esea noaptea, c?nd toat? lumea dormea, dar pe ea n-o lua somnul, fiindc? avea tensiunea ridicat? ?i se temea, s?raca, s? nu moar? prin somn. Totu?i de tensiune n-a sc?pat, ea ?i-a jucat rolul ?n ultimile sale zile. TAT?L MEU, MODIGA ION, a fost un om foarte talentat, c?nta foarte frumos la vioar?. A lucrat director de ?coal? ?n satul Ca?calia. El organiza serate interesante, organiza grupe de dansatori cu care ocupase primele locuri la olimpiade ?i concursuri raionale. ?ntr-un timp a lucrat ca notar ?i primar ?n sat. Fiind rom?n de origine, avea o dic?ie extraordinar de frumoas?. De o statur? ?i ?inut? frumoas?, inteligent ?i de?tept, era foarte stimat de oamenii din sat. Termin?nd studiile pedagogice ?n Timi?oara, Rom?nia, el ??i alege locul de munc? pedagogic? ?n satul Ca?calia, raionul C?u?eni. Aici o observase pe t?n?ra Marioar? ce numai terminase 7 clase, tineric?, frumoas? ?i bogat? dup? cum se considera ?n sat. Ea a fost ?nfiat? de Timofei ??b?rn?, om ?nst?rit ?i v?zut ?n sat, c?ruia nu i-a dat Dumnezeu copii. Maru?cu?a era cea mai dulce fiin?? ?n acea familie. ?n curtea lui Timofei ??b?rn? se ?n?l?au dou? case, o curte mare, lanuri de gr?ne ?i vii. Dup? cum t?n?rul pedagog numai avea nimic ?n afar? de bastonul ?i vioara ce ?l ?nso?eau mereu, se g?ndise c? M?rioara ar fi o bun? candidatur? de so?ie, m?car c? ea era cu 13 ani mai t?n?r?. Tot mai des ?n casa lui Timofei se afla ca oaspete t?n?rul pedagog. El se ?ndr?gostise ?ntocmai, privind-o pe Maru?cu?a gospod?rind pe ling? cas?, harnic? ca o furnicu??. Din vorb? ?n vorb?, la un pahar cu vin, t?n?rul ?ndr?znise s? o cear? ca mireas?. C?nd deadea Timofei ?i povestise despre convorbirea cu t?n?rul pedagog, fata se f?st?ci ?i, ro?ie ca macul, spuse c? nu vrea s? se c?s?toreasc?, c? e prea t?n?r? pentru a forma o familie ?i ?nc? nu ?n?elege nimic ?n acest domeniu. Dar Ionic? tot mai des insista la c?s?torie ?i fiindc? fata tot z?bovea, Ionel cam d?dea pe la cr??ma din sat ?i ??i c?nta c?ntecul la vioar?: “C?nd se duce lumea la culcare, cine umbl? beat prin c?rciumoare? Este Ionel, bat?-l norocul, care bea ca s?-?i mai sting? focul, Focul, care fr?nge inimioara, fiindc? nu-1 iube?te M?rioara.” ?ntre timp, M?rioara se ?ndr?gostise, tot mai tare ?i ap?sa inima, v?z?ndu-1 trec?nd pe l?ng? casa lor cu un costum frumos, cu p?l?ria ?i bastonul. M?rioara ?1 iubea grozav, nu-?i mai g?sea locul, dar vezi c? deadea Timofei nu mai vrea s? aib? un ginere hoinar, f?r? p?m?nt ?i avere. De t?n?rul pedagog erau ?ndr?gostite toate fetele din sat, dar se g?ndeau c? s?nt simple ??rance ?i nu s?nt de nasul acestui inteligent b?iat. Ele ?i c?ntau: “Ce-ai g?sit, Ionel, la M?rioara, ce ?i-ai pus pe fl?c?ri inimioara? Pentru ce te pl?ngi tu, m?i b?iete, c?nd p?m?ntul este plin de fete?” Dar pentru Ionel exista numai o fat? ?n sat – Maru?cu?a. Acest c?ntec era preferatul tuturor cons?tenilor. Dup? ce ?n sat s-a s?rb?torit cea mai frumoas? nunt?, aceast? pereche de tineri erau invita?i mereu la petreceri, cum?trii, nun?i ?i toate petrecerile se ?ncepeau cu c?ntecul preferat al cons?tenilor: “Ionel, Ionelule, nu mai bea, b?iatule”. Apoi, c?nd lua el vioara cea ?ndr?git? ?i tr?gea primul acord la vioar? ?i r?suna o dulce melodie, “Cioc?rlia”, to?i st?teau cu gurile c?scate, dup? cum se zice ?n popor. Sau c?nta ?ntr-o sear? la vioar?, aici l?ng? inima mea ?i din strunele ei, ca ?i din ochii mei, ?ir de lacrimi curgea. El c?nta cu un tenor minunat… Avea un dor nem?ng?iat, fiindc? a plecat de acas? dup? ce terminase studiile pedagogice far? voia p?rin?ilor. A trecut grani?a peste Prut ?i a?a s-a pronun?at soarta s? r?m?n? pentru totdeauna ?n Moldova: “?i geme vioara pe strune de foc, ?n suflet ?mi picur? doar nenoroc…” El suferea mereu pentru patria ce o p?r?sise, ?i-?i c?nta amarul… ?i-?i aducea aminte de casa p?rinteasc? din ?u?cani, de p?rin?ii ?i mai ales de mama, care mereu ?1 pl?ngea c? a plecat ?i el era cel mai iubit, fiind mezinul. ?i atunci el le zicea: “De ce m-a?i dat la ?nv???tur?? De ce m-a?i dus de l?ng? voi? De ce m-a?i dus de acas?? S? fi r?mas fecior la plug, s? fi r?mas la coas?”. ?i el se g?ndea, dac? nu ar fi plecat la ?nv???tur?, nu se pl?ngeau p?rin?ii de soarta lui: “?i-atunci eu nu mai r?t?ceam, pe-at?tea c?i r?zle?e, ?i-avea?i ?i voi ?n curte acum – un st?lp la b?tr?ne?e”. Tat?l meu venise ?n familia ??b?rn? far? bog??ie ?i avere. Bog??ia lui a fost talentul, vioara, bastonul ?i profesia frumoas? de pedagog. C?teodat?, c?nd mama era obijduit? de tat?l meu, deadea Timofei ?i zicea: “Ia-?i vioara ?i bastonul ?i pleac?”! Da, tot timpul el a fost str?in pentru neamurile ??b?rnenilor. ?ntr-un fel, am fost ?i eu str?in?, fiindc? sem?n?m cu tat?l meu. Dar soarta este soart?. P?rin?ii mei au vie?uit ?mpreun? aproape 50 de ani, au p?strat c?s?toria prin acele nevoi ?i chinuri. Cu o lun? ?nainte de a se ?mplini cei 50 de ani de c?s?torie, mama a decedat ?i, pe patul ei de moarte, ea ?i-a adus aminte, cum noi copiii am dorit s? le s?rb?torim acest eveniment – nunta de aur… Scoala primara № 22. Chisinau. 1980 Au trecut anii ?i eu de acum am ?nc?run?it ?i pe unde numai nu i-a nec?jit ?i pe ei soarta. Au fost vremuri grele, r?zboi, s?r?cie, foamete, ocupa?ie ba de ru?i, de rom?ni, de turci, Siberia, de care se temeau to?i pe atunci. Cic? secretul soartei r?m?ne ve?nica ghicitoare pentru to?i ?i fiecare din veac ?n veac, din an ?n an, din zi ?n zi, din or? ?n or?. B?tr?ne?ea este o lege a firii. Tat?l meu a vie?uit 96 ani, o v?rst? foarte ?naintat?. Se zice c? via?a care dureaz? mai mult este un semn de civiliza?ie, este un dar de la Dumnezeu ?i o cucerire, o ocazie extraordinar? pentru o convie?uire mai uman? ?i valoarea omului se m?soar? dup? greut??ile prin care a trecut. Dificult??ile ??i ?nt?resc mintea a?a cum munca fizic? ??i ?nt?re?te corpul. Dup? ce mama a decedat, tat?l a suprave?uit ?nc? 13 ani, anume at??ia ani cu c?t el era mai ?n v?rst? dec?t mama: – Cum te sim?i? – Da cum? Totdeauna singur, c?ci numai singur?tatea ??i aduce ?mplinirea. – Mai vezi ce cite?ti? – Cam r?u v?d, dar dac? nu citesc, simt c? pierd contactul cu ?ntreaga lume. – Doar ai prieteni, po?i lua un pahar de vin cu ei. – Asta e adev?rat, dar c?r?ile s?nt cei mai t?cu?i ?i constan?i prieteni. – Da, c?r?ile s?nt cei mai accesibili ?i ?n?elep?i consilieri ?i cei mai r?bd?tori profesori. – Cum mai ?nfrun?i problemele vie?ii singurel? – Problemele aduc experien?a, iar experien?a aduce ?n?elepciunea. Da, ?ntr-adev?r, ?n?elepciunea unui om b?tr?n este ?i o via?? organizat?. Inteligen?a unui individ se m?soar? ?n cantitatea de incertitudini pe care e capabil s? o suporte. Tat?l a fost capabil s? se ?ngrijeasc?, s? se poarte cu cons?tenii, respect?ndu-i, de a-?i lua p?l?ria din cap ?i ?nchin?ndu-se p?n? la p?m?nt. A?a a fost p?n? la 96 de ani. – Ce s? fac, nu m? pl?ng, doar via?a se scurteaz? sau se lunge?te ?n func?ie de curajul persoanei respective. Acelea au fost ultimile cuvinte ale unui om inteligent ?i curajos. Glasul frumos de tenor ?i l-a p?strat p?n? la ad?nci b?tr?ne?i. Mereu ??i c?nta c?ntecul preferat: “B?tr?ne?e, haine grele, ce n-a? da s? scap de ele, trec zilele trec ?i eu, ?mb?tr?nesc ?i-mi pare r?u”. ?n via?a lui el n-a gustat nici o pilul? pentru careva boal? ?i nici nu a suferit de boli. C?nd fuma, ?l mai auzeai tu?ind, dup? ce a l?sat fumatul, era totdeauna s?n?tos. ?n ultimii ani nu mai putea s? c?nte la vioar?, ?i tremurau degetele ?i era cam trist. La 96 de ani el nu uita lucrurile, creierul lui era mereu antrenat. – Dragostea c?tre oameni este o limb? pe care surzii o pot auzi ?i orbii o pot vedea. – Dar s?nt oameni diferi?i. – Dar s? ?tii, fiica mea, chiar ?i printre ghimpi se nasc trandafiri. Pentru dragostea unui trandafir, trebuie s? supor?i spinii. Mintea omului nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins. Tat?l meu a avut o via?? zbuciumat?, con?inutul c?reia cuprinde o ironie amar?. Soarta l-a zdruncinat ?i ?mpins ?n multe locuri, alerg?nd dup? speran?e irealizabile. ?i acum, privind pietrele funerare de pe morm?nt ?mi fac grele impresii despre ei, p?rin?ii no?tri, Ion ?i M?rioara. Aici se re?ntorc amintirile despre ei, ce mi le-au f?urit ?n mintea mea. G?ndurile m? izbesc spre acea zi, zi de Pa?tele Bl?jinilor. Mi se zbate inima de cele mai puternice impresii ale unei zile triste ?i reci de toamn?, cu noroi, abia se mi?ca automobilul ?n care ?1 petreceam pe tat?l meu pe ultima cale. Eu cu sora mea, Nina, stam l?ng? sicriul din ma?in?, dar fratele Gic? cu cumnata mea, Lora, conduceau funeraliile spre ?intirimul din dealul Ca?caliei. Trec?nd pe l?ng? fosta cas? p?rinteasc? din drum spre ?intirim, cortegiul s-a oprit, ?i tat?l meu trebuia s?-?i ia r?mas bun de la acel p?m?nt sf?nt, stropit de sudoarea ?i lacrimile sale. Aici se ?n?l?a o cas? frumoas? construit? de medicul veterinar, un om str?in venit din alte p?r?i. Doamne, ce timp mai era… ?i de ce omul nostru, cons?teanul nostru, nu a luat seam? ce face, nu le-au mai ?ntors casa p?rinteasc?. A izbucnit un bocet parc? venit de sub p?m?nt, un bocet cu ad?nci suspine. Pe locul acesta, tat?l ??i g?sise oprirea ?i fr?m?ntarea, aici ?i-a depus ultimele for?e, de aici ?i-a l?sat ba?tina, de aici a fost deportat? familia noastr? ?n Siberia. Salc?mul din poart? r?m?sese zdrobit de ani parc? ??i l?sase ramurile lui aplecate spre p?m?nt ?i el ??i luase ultimul r?mas bun de la acel ce l-a s?dit, de la fostul st?p?n de cas?. Aici unde ??i construise casa, aici unde depusese ultimele for?e omene?ti ?mpreun? cu M?rioara pe care ?i-o alesese de so?ie ?i cu care tr?ise un car de ani ?mpreun?. Aici e locul udat cu lacrimi de jale, aici din acel cuib str?mutat ?i dus ?n fundul Siberiei. El, rom?n de origine, cu mul?i ani ?n urm? trecuse peste Prut cu diploma de pedagog ?n buzunar ?i cu scumpa lui vioar? cu care ??i c?nta “Cioc?rlia”, iubita lui melodie. Aici unde ??i g?sise destinul familial, aici unde a fost primit ca ginere de c?tre deadea Timofei ??b?rn?, aici unde ??i g?sise ?coala iubit? cu copiii ca?calienilor, aici unde ?nfrumuse?ase p?m?ntul cu pomi fructiferi. Dar nu i-a fost dat de la Dumnezeu, probabil, ca de aici s? plece ?n ultimul drum. El a trecut prin multe stingherii ale soartei ?i ?mprejur?ri dureroase. Clipa cea de pe urm? era prea izbitoare pentru a te ap?ra de suspinul ?i bocetele cons?tenilor ?i a neamurilor care ?l petreceau spre ultimul loc de odihnire. E un lucru groaznic s? fii chinuit de acea con?tien??, de acea nelini?te sufleteasc? tainic? a cugetului chinuit de o ap?sare grea a sufletului. Mi se p?rea c? p?m?ntul se desface ?n dou?, mi se p?rea c? el, tat?l, se va scula din sicriu s?-?i spun? ultimul cuv?nt ce nu a dovedit s?-l spun? cuiva ?i s?-?i vad? pentru ultima dat? locul s?u udat cu lacrimi. Dar glasul bocitor al Sa?ei lui Alexei, adic? a cumnatei mele, tot mai asurzitor r?suna ?n vale: “Str?inelul nostru, str?inel”. Vezi c? el a fost totdeauna str?in pe acest plai moldovean. Dac? e adev?rat c? p?rul uneori ?i se face ?m?ciuc?? ?n cap de chin ?i durere, apoi a?a m? sim?eam eu, foarte mi?cat? de bocetele ce r?sunau ?n gloata de oameni ce petreceau r?posatul pe ultimul drum. Ma?ina de-abia se mi?ca, de-abia t?r?iau picioarele prin noroi oamenii care ?naintau ?ncet spre ?intirim. ?ndat? ce se l?s? mantia neagr? a acestei zile cenu?ii, mi se p?rea c? fiecare bolovan striga: “Scoal?-te ?i te uit? ce ai l?sat ?n urm?!” Cea?a se ?ngro?ase ?i mai tare c?nd procesul funerar a ajuns la u?a cimitirului. C?ndva, el, Modiga Ion, a fost ales de cons?teni s? organizeze ordine la cimitir, s? construiasc? un nou gard, ?i aceast? poart? a cimitirului a fost construit? de el ?i acum s-a deschis larg pentru a-1 primi aici. R?m?sesem cu picioarele amor?ite, auzind sunetul puternic al clopotelor bisericii din sat. ?nf??i?area noastr? fu mi?c?toare pentru inimile miloase ale oamenilor, care ne str?ngeau m?inile zic?nd: “Dumnezeu s?-l ierte c? bun om a mai fost”. Suferin?ele mele exterioare nu ?nsemnau nimic fa?? de ceea ce se petrecea ?n sufletul meu, nu mai auzeau ce zice preotul, numai cuv?ntul ?Amin?. Sora mea, cu 10 ani mai mic?, cre?tea o fat? blajin?, cu ochii mici care se ?nchideau ru?ina?i la fiecare cuv?nt mai tare rostit de tat?l meu, cu umerii obrajilor buc?la?i. Avea gura ca o cirea??, mic?, ro?ie ?i c?rnoas?, ca la ??b?rneni, ?i umezit? tot timpul ?i ea trecea cu limba peste buze necontenit ca ?i cum s-ar fi lins de ceva gustos, ?nt?rind aerul ei cuminte, copil?resc ?i nevinovat, rostind poezia de Cr?ciun “Mo? Cr?ciun cu plete dalbe a sosit de prin n?me?i”. ?i a?a se ?inea de g?tul mamei, cu ochii ?n lacrimi ferici?i, ?n lumina pl?p?nd? a lum?n?rilor din jurul Bradului de Cr?ciun. Mo? Cr?ciun cu plete dalbe, venind din pove?ti, ?i aducea dulciuri cu scor?i?oar? ?i zahar vanilat, cu un glas de copil ru?inos, glas venit de departe, duios ?i sub?ire, ?i ea ?ncepea s? pl?ng? fericit? cu lacrimi mici ca boabele de cristal alunec?nd pe obrajii ei buc?la?i. Clipea des cu pleoapele ei ca un spic de gr?u ?i ??i umezea buzele. Numai ce o vedeai juc?nd ?n jurul bradului de Cr?ciun dup? melodia din vioar? a tat?lui meu. Acum are o familie frumoas?, cu o fat? simpatic?, Lena, ?i un feciora?, Olejca. El a devenit muzicant ca ?i tat?l s?u, Nicolai. Nina este o mare gospodin?, ?tie a coace diferite pl?cinte ?i dulciuri, este o mam? duioas?. Acum ne ?nt?lnim foarte rar, ba chiar, dup? 7 ani de zile tr?i?i ?n Germania, ne-am ?nt?lnit pentru prima oar?, ne-am pl?ns ?i ne-am ?mbr??i?at. Ea ne-a ?nt?lnit la Odessa cu ma?ina lui Alexandru, feciorul lui Gic?. Atunci c?nd Gic? ?i cu Nina erau ?nc? mici, m? rog, eu eram educatearea lor, aveam grij? de ei c?nd mama era plecat? la c?mp. ?i eu tot ?nc? nu prea mare fiind, ?mi ?ndeplineam func?ia de educatoare destul de cuviincios, fiindc? mama nu avea alt ajutor, nu existau pe atunci gr?dini?e de copii. Uneori ne mai l?sa pe la bunica M?rioara, ea tr?ia sus ?n deal pe o ulicioar? cu salc?mi. La bunica era cel mai bine, nu mai aveam eu at?ta grij? de cei mici. ?mi aduc aminte de linguri de lemn, opai?e ?i ulcioare de lut ?i tot tac?mul buc?t?riei ??r?ne?ti, iar sufrageria era o tind? cu un cuptor de copt p?ine, lavi?e de lemn, cu p?ritare, la mijloc de cas? o m?su?? rotund?, cioplit? din lemn cu patru picioare, o g?le?uic? tot din lemn me?terit? pentru ap? ?i ceaunele negre de fum ?n care pe acele vremuri bunica f?cea m?m?ligu?a, ce o m?ncam cu mare gust. Era o atmosfer? tipic ??r?neasc? unde uneori mirosea a p?ine proasp?t? coapt? de bunica. Ne pl?cea mult coji?a de p?ine proasp?t? ?n care pe l?ng? fain? de gr?u se ad?uga ?i fain? de porumb. Pe podeaua de lut bunica a?eza iarb? sau f?n care mirosea a pelin ?i prospe?ime. Dar c?nd bunica a?eza laptele de vac? ?n ulcioarele de lut, ?n cas? mirosea a lapte de vac?, a chi?leag ?i sm?nt?n?. Uneori bunica ne osp?ta cu ca? de lapte de oi. A?tept?nd acest ca?, ne lingeam pe gur?. Desigur c? bucatele bunicii erau cele mai gustoase. Dar vezi c? de la un timp bunica se ?mboln?vise de o boal? paralizase care o paraliase de o m?n? ?i un picior, dar ?i a?a bolnav? ??i ducea gospod?ria, a?ez?nd mereu cu m?na st?ng? pe cea dreapt? paralizat?, t?r?ind cu greu piciorul drept dup? ea. Noi o mai ajutam c?te pu?in, dar, ca copiii, repede vroiam s? fugim la joac?. Lelea Dru?a avea mai mult grij? de ea, de dou? ori pe zi ?i aducea un ulciora? cu ceva cald s? m?n?nce. Bunica crescuse ?apte copii. Dar vezi c? la greut??i, la b?tr?ne?e, n-avea cine s-o ajute. Mama mereu recita o poezie “?apte pui ?i o biat? mam?”. Vezi c? c?nd erau pui?orii mici st?teau mereu cu gurile c?scate ca mama s? le aduc? viermi?ori ?n gu??. Dar c?nd pui?orii au crescut, au zburat care ?ncotro, uit?nd de mama lor. ?i degeaba mai striga mama lor dup? ajutor, nimeni n-o mai auzea. ?i acest lucru aduce disperare pentru mamele care cresc copii, care nu mai r?spund de faptele lor. A?a ceva des se ?nt?mpl? ?i ?n via?a noastr? de toate zilele. Studiile mele ?coala primar? La v?rsta de 6 ani eu am plecat la ?coala primar? din satul natal, Ca?calia. Fiindc? tat?l meu era director de ?coal?, plecam deseori cu el la ?coal?, ?mi pl?cea s? fiu ?i eu elev?, de aceea tat?l meu m-a dat la ?coal? mai devreme, adic? la v?rsta de 6 ani. Prima mea ?nv???toare a fost o t?n?r? simpatic?, rom?nc? de origine, se numea Domni?oara Diamanta. ?nainte de r?zboi, ?n ?coal? se preda ?n limba rom?n?. Eu o iubeam foarte mult, mie mi se p?rea c? ea era cea mai frumoas? ?i splendid? din toat? lumea. Cred c? eram foarte s?rguincioas? la ?nv???tur?, fiindc? ea mereu m? l?uda. Cuno?team literele ?i ?tiam bine s? socotesc, cu mine se ocupa dup? lec?ii tat?l meu, dar p?rin?ii altor elevi erau nec?rturari. ?mi pl?cea s? scriu foarte s?rguincios ?i caligrafic. Pe atunci scriam cu peni?a ?i cerneal?, de aceea se da o deosebit? aten?ie caligrafiei. Caietele mele erau exemplare, cur??ele, cu note bune ?i foarte bune. Iubeam s? recit poeziile pe care le ?nv??am de la mama, ea era foarte iscusit? la povestit, mereu vroiam ca ea s?-mi spun? pove?ti, ce le-am ?inut minte toat? via?a. ?n leg?tur? cu faptul c? eu cuno?team de-acum multe de toate, consiliul pedagogic m-a trecut ?n clasa a II-a. Aici mergeam ?n pas cu al?i elevi. ?n clas? eram pu?ini elevi, de aceea ?n clasa a II-a tot Domni?oara Diamanta ne ?nv??a. Aceasta m-a aranjat pe mine, fiindc? eu ?ineam mult la ea. ?n afar? de lec?ii, ea ne ?nv??a jocuri ?i dansuri, juca mingea cu noi ?n ograda ?colii. Pe atunci nu erau ca acuma aparate de fotografiat, s-a p?strat numai o singur? fotografie, pe imagine eu cu o grup? de dansatori, eram ?mbr?ca?i ?n uniform?. Mi-a ?mpletit mama un br?u na?ional cu trei culori ca steagul rom?nesc, cofti?a era brodat? de mama ?n stil na?ional.Acest costum s-a p?strat mul?i ani. Clasa №8. Chisinau. 1980 Precum tat?l meu primise o oarecare sum? de bani, prin mo?tenire de la tat?l s?u din jude?ul Vaslui, satul ?u?cani, din Rom?nia, deschise el cantin? sau un mic restaurant la gara C?inari, astfel c? p?rin?ii mei st?teau ?n gara C?in?ri, dar eu trebuia s? r?m?n ?n sat s?-mi fac ?coala primar?, fiindc? la gara C?inari nu exista ?coal?. Tr?iam eu la lelea Dru?a ?i badea Hariton. Lelea Dru?a era sora cea mai mare a mamei. C?teodat? r?m?neam s? dorm la ?nv???toarea mea, Doamna Diamanta, fiindc? ea locuia singur? ?ntr-o cas? ?n curtea ?colii. Dac? ?nsera, adic? c?nd lec?iile se petreceau ?n schimbul al doilea, atunci ea nu-mi da voie s? plec acas?, fiindc? lelea Dru?a locuia departe de ?coal?, iar pe strad? puteau s? m? ?nt?lneasc? c?ini r?i. Doamna Diamanta cro?eta foarte frumos ?i eu ?i f?ceam mosorele de a??. Cred c? ea m? iubea ca pe un copil singuratic. Parc? o v?d, era o fire de femeie foarte bun?, simpatic? ?i neobi?nuit?. ?mi p?rea c? e o icoan? ?n fa?a mea, o iubeam foarte mult ?i m? sim?eam foarte fericit? cu ea. Dar ?n celelalte zile m? duceam singur? la lelea Dru?a ?i eram ?nt?lnit? de deadea Hariton la punte. Puntea era un podule? de lemn ce sc?r?ia ?i se cl?tina mereu c?nd treceam pe deasupra. Ea era ?ntins? peste un r?ule? ?i o ad?nc? r?p? ?n mijlocul satului. Precum p?rin?ii mei ??i f?ceau serviciul la gara C?in?ri a?a cam la vreo 4 km de sat, totu?i mi se p?rea mie c? s?nt foarte singuratic? far? ei. C?teodat? mai venea t?t?ica s? m? vad?, dar cam rar. C?nd aveam vacan??, m? duceam ?i eu la gar? pe jos prin schini, pe o c?r?ruie mai apropiat?. ?i, totu?i, nu-mi era mie clar, de ce p?rin?ii mei erau at?t de ocupa?i, nu atr?geau aten?ia vie?ii mele de copil. Eu nu contactam cu al?i copii, fiindc? trebuia s? fiu ca un ceasornic de punctual?, tr?iam, de fapt, la oameni str?ini. Cred c? de aceea eram destul de sfioas?, ru?inoas?, ?nchis? ?n mine. Lelea Dru?a era o fiin?? de femeie bun?, dar mie ?mi lipsea c?ldura de mam? de care ?ntr-adev?r am fost lipsit?. Nu m-a miluit nimeni cu cuvinte dulci de mam?, a?a s-a creat situa?ia ?n familie. C?nd mi-era foame, o ?ntrebam pe lelea Dru?a, ce a? putea m?nca, ea ?mi zicea c? este p?nic? ?n buc?t?rie. Aceasta a fost o perioad? de lipsuri a unor bucurii copil?re?ti, o perioad? de ?ntuneric pentru un copil de v?rsta mea. C?teodat? m? ascundeam de privirea lumii, c?nd spre coada ochiului aluneca un fir de lacrim?, ca un ?uvoi ferbinte, ?ns? nu sim?eam ferbin?eala lor ?i ele se prelingeau pe obrazul meu. Ce necru??tor a fost timpul copil?riei mele! Dar zilele trecuser? una dup? alta, gr?bite, ?i exista, totu?i, o porti?? deschis? de speran??. ?i atunci puneam m?na pe condei ?i scriam primele mele poezioare. Aveam un caie?el gros de poezii alc?tuite de mine ?ncep?nd cu clasa I-a acolo, la lelea Dru?a pe cuptor, au ?nceput primele mele versuri, dar totul s-a pierdut ?n timpul r?zboiului. Poezioarele mele con?ineau aceea lips? de dragoste p?rinteasc?, acea lips? de m?ng?iere din sufletul meu copil?resc. Dar s-a ?nceput v?paia r?zboiului ?i totul a luat alt curs. Ru?ii au ocupat Moldova, adic? au ?eliberat-o?. Mama a ?ngropat ?ntr-o groap? s?pat? ?n mijlocul casei toate documentele ?i c?r?ile, fiindc? to?i atunci erau considera?i du?mani ai poporului, erau vremuri periculoase. ?i a?a au r?mas pe veci acolo aceste c?r?i ?i documente. Acum c?nd am fost elibera?i de c?tre sovietici, s-au organizat ?coli cu predarea alfabetului chirilic. ?nv??am ?ntr-o cl?dire mic?, se zicea c? fusese construit? de Morozanu care a fost deportat de ru?i ?n anul 1940. Familiile au fost desp?r?ite de b?rba?i. B?rba?ii au fost du?i ?n lag?re, de unde nu s-au mai ?ntors. Despre aceste timpuri voi deschide un nou capitol. Eu eram tare nec?jit?, c?nd plecam ?n vizit? la p?rin?i, la gara C?inari. Uneori trebuia s? alerg mereu dup? o vecin? a noastr?, Vasili?a lui Luca ?apu, fiindc? mama o ruga s? m? ia cu d?nsa c?nd pleca la fiic?-sa, ce avea serviciu la gara feroviar? din C?inari. Uneori chiar dormeam la ele, dar ?n paturile lor de lemn se oplo?eau mii de plo?ni?e de diferite soiuri, vai ce m? mai pi?cau! C?nd m? sculam diminea?a eram toat? pi?cat?, tocmai ro?ie. Toat? noaptea aproape nu dormeam, nu-mi era mie a somn, m? v?rcoleam mereu. Dar, m? rog, eram satisf?cut? de ospitalitate. Toat? vacan?a trebuia s? pasc vaca cu doi vi?ei. Odat?, fiind la gar?, nu mai ?tiu cu ce ocazie, am trecut toate c?ile ferate, ele erau destul de multe. Nu existau pe atunci semne de interzicere pe unde puteai trece pe cealalt? parte a drumurilor acestei c?i ferate. Eu, foarte lini?tit, treceam peste ele, nu-mi d?deam seama ce primejdie m? poate a?tepta. Deodat? v?d cum, cu o vitez? fulger?toare, cu un vuiet str?punz?tor, venea un tren de marf? din deal de la Zlote?ti. Din fericire, m-am oprit ?ntre ?inele trenurilor. Cu un sunet extraordinar, fulger?tor a trecut acest tren de marf? cu multe vagoane pe l?ng? mine. Se vede c? Dumnezeu m-a ferit de moarte, c?ci am r?mas vie. Eu, at?t de amarnic m-am speriat, c? am pierdut darul vorbirii. Nu mai ?tiu cum am explicat p?rin?ilor ce s-a ?nt?mplat, dar, de spaim?, nu vorbeam cu nimeni ?i pl?ngeam mereu. A?a am devenit un timp ?ndelungat un copil ?nchis, sfios, ?nsp?im?ntat ?i far? s? mai pot z?mbi. Spaima aceasta m? deranjaz? ?i acum. C?nd mi-aduc aminte, m? doare ?n spinare ?i ?n piept, dar nu m? jeluiam nim?nui. P?rin?ii nu mai aveau timp s? m? ?ntrebe ce m? doare, spaima este ?n suflet mereu, acesta este un fenomen extraordinar de greu ?i de nelecuit. M? mai desc?nta lelea Dru?a de speriat, dar dat a r?mas zv?cnetul acela, acel vuiet al trenului, mi se p?streaz? ?i acum z?ng?nitul stra?nic ?n creierul meu. ?n fine, ?ntre timp am terminat ?coala de 4 ani din sat. F?r? ca s? absolvesc ?coala de 7 ani cum se cerea pe atunci, t?t?ica m? duce la ?coala pedagogic? din Bender, ce am absolvit-o cu succes. Am fost trimis? cu bun? recomendare la Universitatea de Stat din Chi?in?u, dar spre marele meu regret, am ?ntrerupt toate studiile mele fiindc? ?n anul 1949 familia noastr? a fost deportat? cu alte familii din Ca?calia ?n Siberia ?nghe?at?. ?i numai dup? ?ntoarcerea din Siberia am absolvit Universitatea din Chi?in?u, Facultatea de Istorie ?i ?tiin?e sociale, mai t?rziu am trecut la Facultatea de Limb? ?i Literatur? Rus? la Institutul Pedagogic “Ion Creang?” din Chi?in?u. Cu drag p?strez doar amintiri pl?cute despre primii ani de ?coal?. Eram ?intui?i toat? ziua ?n b?ncile incomode care ne deformau coloana vertebral? ?i erau vopsite ur?t cu vopsea neagr?. De fiecare dat? ?nt?lneam bl?nda ?i draga noastr? ?nv???toare. Eram foarte ner?bd?toare, inima ?mi b?tea cu putere, dar, ?n acela?i timp, eram foarte fericit? cu ivirea ei ?n clas?. Ar?ta ca o z?n? cu chip de ?nger, cu glas duios, cu ochii alba?tri ca seninul cerului ?i cu p?rul auriu ca spicele gr?ului. Noi, micu?ii, eram ca puii de r?ndunic? r?sp?ndi?i pe cer, dar ea cu bl?nde?ea ?i dr?g?l??ia ei ne-a adunat ?ntr-un colectiv ?i ea ne-a condus primii pa?i spre lumin?, cu m?na ei pl?p?nd? ne conducea condeiul din m?na noastr? tremur?nd?. Primii ani de ?coal? s?nt o perioad? a descoperirilor. Copiii au sete de a cunoa?te, de a ?n?elege ?i ?nv???torul ?i ?nzestreaz? cu mijloace de a ?nv??a, de a dezvolta tot ce e dat de Dumnezeu. Da, primul dasc?l e dator s? dob?ndeasc? buna cunoa?tere a capacit??ii ?i intereselor fiec?rui elev. Acum citesc autobiografia scriitoarei engleze, Agatha Christie, ?i m? mir c?t de fericit? i-a fost copil?ria ?i c?te lipsuri am avut eu ?n copil?rie. Cabinetul exemplar de limba rusa, scoala №25, Chisinau, 1982 P?rin?ii ei aveau mari posibilit??i s?-?i aranjeze odrasla la diferite ?coli cu diferite niveluri: limbi str?ine, muzic?, ?not, c?l?rie, desen, lec?ii de dansuri, lec?ii de bune maniere ?n societate, ?. a. ?n cele din urm?, dac? fiec?rui copil i se ofer? mediu potrivit, ?nconjurarea necesar? ?i profesorul poate creea o atmosfer? pl?cut? spre ?ntocmirea rapoartelor de activitate a elevilor. Ce s? zic? Pe acele timpuri nu aveam nici caiete pe care s? scriem, scriam lec?iile pe o pl?cu?? de gresie ?nr?mat? cu un creion de gresie. Pl?cu?a avea o suprafa?? de 25 cm patra?i ?i de aceea mereu ?tergeam ce scriam, fiindc? aveam pu?in loc. Necazul cel mai mare era c?, dac? sc?pai pl?cu?a jos, ea se sp?rgea ?i trebuia s? prime?ti o pedeaps?. Pedeapsa era apanjat? ?ntr-un col? de clas?. Pentru o mic? ?nvinuire trebuia s? stai ?n genunchi cu m?inile ?n sus pe gr?un?e ?i coji de nuc?. Dar ?nc? mai dureros era c?nd, cu m?na ta, trebuia s? aduci din curtea ?colii o v?rgu?? de liliac, cu ajutorul c?ruia ?nv???torul ??i croia c?teva v?rgi la palm?, p?n? ??i ie?eau be?ici ?i atunci ?ineai bine minte cum s? te por?i la ?coal?. Spre fericirea mea, m-a ferit Dumnezeu de a?a pedeaps?. Pe atunci pedeapsa de c?tre ?nv???tor era un lucru obi?nuit ?i de necondamnat. P?rin?ii dau voie ?nv???torului s? aplice a?a pedepse, vroind ca copiii s? fie supu?i ?i ascult?tori. To?i desigur, ??i amintesc primii pa?i de ?nv???tur?, ei nu se ?terg din memoria lor. Tot ?in minte: liniu?e, bastona?e, b?ncile negre, m?zg?lite, abecedarul cu poza celui ?nt?i clopo?el. Memoria este un catalog. Chiar dac? nu-mi amintesc exact numele unui elev cu care m? ?nt?lnesc pe strad?, dac? ?mi spune ?n ce banc? a stat, imediat ?mi amintesc numele, cu toate c? acum, la v?rsta ?naintat? a mea, multe de toate uit. A? vrea s? m? auzi acolo ?n ceruri: “Ce cuvinte s?-?i spun, drag? ?nv???toare, ce covor s?-?i a?tern pe c?rarea ursit? de dor? ??i aduc un curcubeu de crizanteme, rev?rs?nd melodia de-a lungului drum pedagogic”. “Duc?nd povara anilor ?n spate, ne ?nv??ai pe noi s? facem carte ?i pentru firul cel de p?r c?runt, m? ?nchin p?n? la p?m?nt”. ?mi este dureros fiecare 1 septembrie. E toamn? ?i frunzele ??i danseaz? valsul ?nstr?in?rii, impun?nd atmosfera de melancolie, v?z?nd c? ?nc? o genera?ie este ?n trecere. Se macin? timpul, adun?nd imaginea anilor ?n istorie. Mai trece o toamn? ?i ?nc? una… “Dar lumina cuv?ntului de tine sem?nat, aprinde mii de lumini pe p?m?ntul ?nsetat. Semin?ele vorbelor tale ?n?elepte ?ncol?esc ?n credin?? ?i speran??, aduc iubire unde e ur?, adev?rul, unde e minciun?, m?ng?iere unde e durere.” Pagina neagr? ?n istoria poporului moldovenesc La 22 iunie anul 1941 s-a ?nceput r?zboiul pentru ap?rarea patriei cu Germania hitlerist?. Mare necaz s-a n?pustit peste toat? ?ara. Zi de zi c?deau mii de bombe. ?in bine minte cum to?i vecinii no?tri se ascundeau de bombardament ?n beciul nostru, fiindc? era mare ?i bine construit. Satul nostru Ca?calia este aranjat ?ntre 2 dealuri. ?i iat? c? de peste un deal ?naintau trupele germane, de peste altul – o?tirile ruse ?i c?deau bombele una dup? alta. ?n ziua aceea, spre ?nserate, ?n beciul nostru a ?ntrat un osta? sovietic, fugea ?i el s?racul de moarte, fugea de armata rus?, ?n felul acesta era tr?d?tor, fugea de armata german? ca du?man, era bine prins ?n capcan?. Mama i-a dat o bucat? de p?ine ?i i-a zis s? stea cu noi ?n beci, dar el ne-a explicat c? trebuie s? plece, precum de ?l g?sesc pe el aici “V? ?mpu?c? pe to?i!” ?i el a plecat. A doua zi l-am v?zut c?lcat de un tanc rusesc. Femeile l-au bocit, acesta a fost primul cadavru al acestui osta? f?r? nume ?i l-au ?ngropat sub umbra unui nuc din gr?din?. In buzunar nu avea documente, ci numai o poezioar? scris? pe un col? de ziar vechi: “Tovar??ul meu, tu ai c?zut ?n lupta cr?ncen? cu du?manul, Nu striga, nu pl?nge mereu, nu te ofta, tu nu e?ti r?nit, e?ti mort. Ce s? fac? ??i scot ciobotele tale pentru o amintire fiindc? noi trebuie s? ?naint?m”. Multe cadavre ale osta?ilor de diferite na?ionalit??i au r?mas pe c?mpuri. ?n viile noastre z?ceau multe cadavre umflate ?i ?mpu?ite, ne?ngropate. Pe to?i ?i a?tepta cineva acas?. Era o jale extraordinar?… Multe filme despre r?zboi am vizionat, dar ce am v?zut eu pe c?mpuri de r?zboi, numai ?n satul nostru, era imposibil de povestit, aceste evenimente s-au memorizat greu ?n mintea mea de copil. Mai t?rziu, c?nd terminasem Facultatea de Istorie ?i ?tiin?e Sociale, eu organizam ?n ?coal? cu copii diferite serate despre acele ore retr?ite ?n timpul r?zboilui. Dup? ce s-a terminat r?zboiul, ecoul lui ?nc? continua. Aici-colea explodau minele ?i bombele de pe c?mpul de lupt?. Aceste terenuri trebuiau prelucrate ?i astfel, zi de zi, se ?nt?mplau nenorociri. Pe unele locuri special erau l?sate unele obiecte mici ca stilouri. Copiii se repezeau dup? ele, dup? aceste obiecte distrug?toare, ?i explodau cu ele ?n m?n? pe loc. Pe c?mpiile de la Vozoaca, a?a se zice unui mare teren de p?m?nt, se g?seau cadavrele osta?ilolr de diferite na?ionalit??i, pe suprafa?a p?m?ntului nu mai avea cine s? ?ngroape at?tea cadavre. A?a aceste trupuri au fost m?ncate de viermi, cioare ?i animale s?lbatice pe c?mpuri. Foametea din anii 1946—1950 Nu era deajuns c? r?zboiul a distrus totul, dar ?i dup? acest r?zboi cr?ncen a fost o secet? extraordinar? pe p?m?ntul nostru natal. B?ntuia o foamete, foametea ce aducea mii ?i mii de cadavre. Oamenii se umflau butuc de foamete. Despre asta este oribil s?-?i aduci aminte. Noi copiii eram speria?i ?i mustra?i de p?rin?i s? nu ie?im ?n strad?, c? se auzea fel de fel de cazuri, c? cine ie?ea din cas? era prins ?i nu se ?ntorcea. Oamenii, din mare disperare de moarte, se m?ncau unii pe al?ii. Mama lucra la o cantin? la spitalul din sat. Ca s? scape cei 2 copii de foame, pe Gic? ?i pe Nina, mama ascundea ?n s?n c?teva boabe de fasole sau porumb ?i cumva a ?ntre?inut pe cei 2 copii sl?bi?i, lipi?i p?jn?ntului. Eu eram student? la ?coala Pedagogic? ?i nou? ne dau de ameaz? o farfurie de balabur? ?i o buc??ic? de p?ine, totu?i statul avea grij? s? nu moar? studen?ii de foame… Era foarte grozav s? vezi cum mor oamenii de foame, c?z?nd pe unde ase nimerea ?n strad? sau ?n c?mp. Ai fi auzit tu, cititorule, cum oamenii ?n acea desperare m?ncau tot ce era posibil, se m?ncau unul pe altul, dezgropau cadavrele mor?ilor ?i le m?ncau, era ceva incredibil. Da, voi, aceast? genera?ie, nici nu crede?i, dar noi am retr?it toate aceste spectacole a ve?ii omene?ti. Prin sat nu mai ?nt?lneai c?ini, pisici, nemaivorbind de animale domestice sau p?s?ri. Era pe la sf?r?itul cursului al II-ea, c?nd tatica mi-a adus m?nc?ruri din carne de cal, aceasta a fost cea mai delicioas? m?ncare. Soacr?-mea ?mi povestea cum a sc?pat copiii de foamete, a ?nchis vaca ?n cas?, fiindc? totul se fura ?i cu asta a sc?pat de foamete. Aceasta a fost o amar? pagin? a ve?ii be?ilor moldoveni dup? r?zboi. Dup? ce a murit de foame jum?tate din popula?ie, sovieticii, fra?ii mai mari ai no?tri, au hot?r?t s? ne ajute, fiecare din noi primeau c?te 200 de grame de gr?un?e de gr?u sau porumb. Da, acesta a fost o foamete organizat? de c?tre fra?i, s? ne ?in? ?n genunchi… Dup? ce ne-am mai ?nfiripat, vara str?ngeam spice de gr?u, dup? ce roada era str?ns? de pe c?mp. Fiind foarte fl?m?nzi, nu mai a?teptam ca mama s? r??neasc? aceste boabe, le m?ncam a?a crude ?i ne umflam p?ntecele. Mai t?rziu, tata a construit o r??ni?? din dou? petre, a?a-numit? moar? de m?cinat gr?nele cu m?na. Nu aveam ce duce la moar?, doar aveam c??iva pumni de gr?ne numai. Veneau mul?i s?teni s? macine acel pu?in de boabe dintre care ne l?sa ?i nou? drept plat? c?te un pumn de gr?ne. A?a am ie?it biruitori din grozava foamete. Mai t?rziu, prin anii 1947—48, c?nd gr?nele au rodit dup? o abunden?? de ploi, ??ranii au prins la puteri ?i au ?nceput s?-?i prelucreze ogoarele. ?i aici fra?ii sovietici au numit “postavca”, adic? norma de gr?ne ce ??ranul trebuia s-o dea la stat. ?i acest bir, aceast? postavc?, era a?a de ?nalt? c? bietul ??ran nu putea s-o ?ndeplineasc?. ?i atunci jandarmii ru?i, cu ni?te ??vi lungi, c?utau unde ??ranii ar fi ascuns gr?nele ?i cu m?turicea str?ngeau ultimile gr?un?e ?i le ?nc?rcau ?n saci, ?n c?ru?e le transportau ?n Rusia de la gara C?in?ri. ?i iar??i foamete, ?i iar??i ??ranul moldovean ridica m?inile spre cer, Doamne, Dumnezeule, cum mai poate suporta un om at?tea necazuri? ?i iat? puterea sovietic?, b?nuind pe unii ??rani c? ascund gr?nele pentru a-?i ?ntre?ine familia, prin sudoarea muncii sale, ?i numeau pe ei chiaburi, du?mani ai poporului. Nu putea nimeni s? deschid? gura, c? imediat era trimis la ?nchisoare. To?i erau speria?i cu deportarea lor ?n Siberia. Noi, copiii alergam pe toate dealurile ?n c?utarea r?bcei sau rabsul. Rabsul era o plant? s?lbatic?, dar omul de nevoie totul poate inventa. Din acele semin?e m?runte negre se m?cina ?i se prelucra oloiul. V?d aici ?n Germania lanuri ?ntregi se planteaz? aceast? plant? ?i din ea se prelucreaz? uleiul Rabsoll. Planta ?nflore?te o culoare galben?. Foametea a fost una dintre marile catastrofe cu care umanitatea a trebuit s? se confrunte de-a lungul istoriei. Dac? nazizmul a folosit ?nfometarea ?mpotriva popoarelor considerate rasial “inferioare”, comunismul a folosit-o pe scara larg? pentru terorizarea ?ntregii popula?iei dintr-un anumit teritoriu. Anii 1945—46 au fost ani seceto?i ?n Moldova. M?rfurile ce erau aduse erau cartelate. Sectia de limba rusa, scoala din Ghidighici. 1986 Fiecare locuitor primea o cartel? pentru cump?rarea unor m?rfuri. Fiind student? la ?coala Pedagogic?, primisem ?i eu o cartel?. ?i iat? c? am perdut-o ?i atunci, vai de capul meu, am ?ndurat foame ?i necaz. Oamenii erau r?u dispera?i, ?n sat se auzea multe stra?nice ?nt?mpl?ri. Din cauza sl?birii organizmului, oamenii se umflau. Se spune c? foametea e mai grav? ?i dec?t r?zboiul. O mam? ??i m?ncase copilul s?u. Ea zicea: “Doamne, iart?-m?, copilul meu era deja mort. Groaza de a muri de foame m-a pus la ?ncercare s? m?n?nc feti?a. Da, am fiert-o ?i am m?ncat-o, iar oasele le-am pus ?ntr-o cutie ?i le-am ?ngropat ?n gr?din?, dar locul acela l-am ?necat cu lacrimi”. Dar acele fapte se ?ineau ?n tain?. Unde s-a mai v?zut a?a ceva? ?i g?ndi?i-v?, de ce adev?rul despre foamete s? nu fie spus p?n? la cap?t!… ?n cartea sa “Foametea ?n Moldova”, Anatol ??ranu ?i George Rusnac scriau despre acele vremuri grele. Desigur trebuie s? ai mare curaj s? te apropii de asemenea teme foarte dureroase. ??i trece fiori prin tine c?nd ??i aduci aminte de aceast? perioad?, dintre cele mai tragice din istoria noastr?, c?nd a murit ori a disp?rut fiecare al 2-lea om din Moldova. Foametea a fost un cataclism groaznic. ?mi aduc aminte de cea buc??ic? de p?ine cleioas?, uneori plin? cu viermi, de 70 g, dup? care trebuia s? stai ore ?ntregi ?n r?nd, c?z?nd acolo ?n r?nd f?r? puteri. A ?ncercat ?i Ion Dru?? s? vorbeasc? pe aceast? tem?, dar a facut-o cu jum?tate de gur?, mai mult nu se putea de vorbit pe timpuri. Despre foametea din anii 1946—47 e datorie a memoriei trebuie s? scrii adev?rul. Foametea a distrus societatea intelectual?, tradi?iile ?i cultura. Era timpul, c?nd trebuia s? te mul?ume?ti cu pu?inul, s? ai r?bdare nelimitat?, s? te supui mereu. ?n “Cartea foametei” exist? un pasaj despre un osta? care a trecut prin para focului ?n r?zboi, dar ?ntors acas? a v?zut cum ?i mor de foame cei doi copila?i. Teama de a muri de foame este una dintre cele mai paralizante. ?n timpul foametei eu m-am g?sit ?n ora?ul Bender la ?coala Pedagogic?. Eram student? ?n cursul ?nt?i. ?ntr-un fel studen?ii erau p?zi?i de acest? groaznic? foame, fiindc? statului ?i trebuiau cadre pedagogice aici ?n Moldova. Majoritatea studen?ilor erau de peste Nistru, adic? de pe teritoriul Transnistriei de ast?zi. Tat?l meu, fiind director de ?coal? ?n satul nostru natal, m-a prezentat ?i pe mine cu al?i tineri din sat s? urmez ?coala Pedagogic?. M? g?ndeam de ce tat?l meu s-a st?ruit s? m? dea a?a de mic?, adic? dup? 4 clase, ?mi era tare greu, creierul meu de copil obosea de ?zubreala de toate zilele?, dar am ?nvins totul. Cred c? el m-a ferit s? nu mor ?i eu de foame, a?a cum au suferit cei 2 copii, Gic? ?i Nina. Grele vremuri au fost, foarte grele. Dar eu am fost martorul acestor furioase vremuri. M? cutremur? acele memorii. A?a ne-au zguduit anii r?zboiului. ?n sf?r?it s-a terminat r?zboiul, a devenit via?a pa?nic?, s-a ?ntors ?i tat?l meu de pe c?mpul de lupt?. El ne povestea cum, ca prin urechile acului, a r?mas ?i el ?n via??, cum au ?uierat gloan?ele pe l?ng? el ?i chiar ?i p?l?ria i-au spart-o, el ca prin minune a sc?pat. Tat?l meu, Modiga Ion, a ?nceput s? lucreze ca ?nv???tor de matematic? la ?coala din sat. Mai t?rziu a fost numit director de ?coal?. ?n anul 1946, am terminat ?i eu 4 clase primare. Tat?l meu, fiind director de ?coal? ?n satul Ca?calia, primise o indica?ie obligatoare din jude?ul Taraclia, precum c? trebuia s? trimit? la ?nv???tur? c?teva candidaturi de fete ?i b?ie?i ?n ora?ul Bender la ?coala Pedagogic?. Era o necesitate vital?, sudul Moldovei ducea lips? de cadre pedagocice, iar ??ranii nu vroiau s?-?i trimit? copii departe de cas?. St?ruindu-se urgent, tat?l meu ducea convorbiri cu p?rin?ii acelora, dar mai mult f?r? rezultat, precum c? copiii lor, dup? ?coala primar?, trebuiau s? munceasc? ?n c?mp. Era o situa?ie grea. Dup? ce s-a format colhozul “Drumul Nou” ?n sat trebuiau multe bra?e de munc?. Cu chin cu vai s-a ales tat?l meu cu c??iva fl?c?i din sat, de fete p?rin?ii nici nu vroiau s? aud?, printre ei P?ntea Petru, ?urcanu Ion, Pascal Mihail, Coliban. Cu ei trebuia s? se prezinte la ?coala Pedagogic?. Dar erau de tot pu?ini ?i pe loc ?i veni ideea de a m? lua ?i pe mine cu ei. Eu eram o copil? mic?, de 11 ani, m? rog, firav?, ru?inoas?, ?i pe l?ng? toate acestea eu trebuia s? cunosc materialul obiectelor ce nu mi s-a predat ?n clasele primare, ?mi trebuia, desigur, ?i un certificat corespunz?tor pentru terminarea acelor 7 clase ce nu le terminasem, drept c? ?i ceilal?i b?ie?i terminaser? numai c?te 4—5 clase, ?n timp de r?zboi nu-?i mai venea a carte. Vai de mine! Nu-mi d?deam seama ce m? a?teapt?. Ei, cur?nd, ?n august, trebuia s? sus?in? examenele de intrare la ?coala Pedagogic?. ?in bine minte ca acum, primul examen a fost geografia, habar n-aveam de a?a ?tiin??, ea se preda numai ?n clasele superioare. “Tu vei deveni ?nv???toare!” ?mi zise tat?l meu. Ce o mai fi ?i asta? nu-mi d?deam seama, ce o mai fi ?i cuv?ntul ?pedagog?, ?tiam c? tat?l meu, ca ?nv???tor ?i ca director de ?coal?, era stimat ?n sat ?i iubit de elevi ?i p?rin?i, dar eu, eu nu cuno?team ?nc? nimic, eram un copil cu pu?in? experien?? de via??. Pe o c?r?ruie ?ntortochiat?, ce trecea prin satul Zolotievca spre Tighina, m? ducea de m?n? tat?l meu, Modiga Ion. M? dor picioarele, m? ustur? ele de afurisi?ii de ghimpi, m? jeluiam eu ?nc? somnoroas?. ?i roua de diminea?? ?mi umezea ?nc?l??mintea. Nu credeam eu ?n realizarea acelor idei ale tat?lui meu, c?ci aveam numai 4 clase terminate ?i toat? preg?tirea mea pentru examene erau cele povestite de t?taica ?n drum, pe jos de la Ca?calia spre Tighina, o distan?? de vreo 58 de kilometri. Dar cum voi da eu examenul la geografie?! “Nu-i nimic, mergem pe jos, p?n? la Tighina s?nt 58 de kilometri ?i eu ??i povestesc temele principale.” Fiind, cred eu, cu mintea ager?, am ?nsu?it ce am ?nsu?it, trec?nd aceast? distan?? pe jos ?i v?ic?r?ndu-m? c? m? dor picioarele. Dar nu era alt? solu?ie, nu exista alt transport. Sosind ?n ora?, pentru a-mi prezenta mai ?nt?i documentele necesare, m? aflu ?n cabinetul directorului ?colii Pedeagogice, tovar??ul Bondarenco. El ?l ?ntreab? pe tat?l meu: – ?i ce, aceast? copili?? de statur? foarte mic?, firav?, dup? cum v?d, vrea s? fie student?? C?te clase ai terminat, se adres? c?tre mine? – 7 clase, r?spunsesem eu, ne?ncredin?at?. – Nu se poate, nu nec?ji?i acest copil, ea se va ?mboln?vi, creierul ei este al unui copil. – Va face treab?, ea are mare t?rie de caracter, zice tat?l meu. A?adar, eu am devenit student?. Vezi c? tat?l meu, fiind director de ?coal?, mi-a fabricat un cerificat fals de 7 clase, precum ?i la acei 5 b?ie?i care au reu?it s? devin? studen?i tot ?n felul acesta. Ce s? faci, a?a erau cerin?ele vie?ii. Directorul ?colii Pedagogice din Bender, tov. Bondarenco. ?n fa?a mea st? un om obosit la fa?? ca ?i c?nd n-ar fi dormit destul, sup?rat, cum mi se p?rea, cu p?rul rev??it, cu o c?rare neglijent? ?n dreapta. ?l priveam tremur?nd din cap p?n? ?n picioare. Cu un costum bej, ?esut ca bobul de orez, c?ma?a tot de culoare bej deschis, ca nisipul, iar cravata de l?n? maronie. ?n acea ?mbr?c?minte l-am v?zut to?i cei 3 ani de zile. Pe c?nd el telefona cuiva, eu ?1 studiam. R?m?n?nd o secund? mai mult cu privirile asupra chipului s?u prelung, cu un nas ascu?it ?i coroiat, aveam impresia c? aceasta sugereaz? un cioc de pas?re. P?rul lui, agresiv de negru, ?mi ?nt?rea sentimentul de cruzime. Termin?nd convorbirea telefonic?, ?ncepu dialogul. Contactul cu acest om ?ngrozitor, dup? cum ?mi p?rea mie, era un contact viu, dar m?cin?tor, parc? crud. – De ce nec?ji?i acest copil, va putea ea s? ?nfrunte greut??ile studierii? zise el, adres?ndu-se c?tre tat?l meu. – Da, ea va face fa?? ?n studiere. ?ntrebarea directorului trezi ?n mine un g?nd dureros ?i r?scolitor. Desigur c? eu nu m? pricepeam cam ce greut??i m-a?teapt?. Directorul f?cu o pauz?. St?tea la masa lui cu o lini?te aproape senin?, dar cu at?t mai amenin??toare dup? cum ?mi p?rea. M? studiase din nou, ??i ?mpreunase m?inile ?i le ?inea ca la rug?ciune ?i nu-?i dezlipea ochii de la mine, ce m? facea s? m? g?ndesc c? de acest om cu privirea aspr? depinde soarta mea de a deveni ?nv???toare ?i ochii mi se umeziser? de lacrimi. De aceea, tat?l meu luase alt subiect de discu?ie precum c? ?i el e pedagog de profesie. ?ntre timp, am tras aten?ia la tabloul de pe perete din spatele directorului. Un tablou zugr?vit, ?nf??i??nd o p?durice alb? de mesteceni, iarna. Pictorul pictase z?pada astfel, ?nc?t troienit? ?i viscolit? p?n? cuprindea triunghiurile mesteac?nilor, ?mi trezea o stare ciudat? de frig, de frig adev?rat ?i starea aceea era ?nt?rit? de cerul ca sticla, ?nsinuat printre crengile sub?iri ?i cu care frunze c?r?mizii zdren?uite ?i uitate moarte din toamna ttrecut? pe bra?ele fragile cu care mestecenii implorau parc? lini?tea siberian?, m? g?ndesc eu acum dup? ce rtr?isem anii siberieni. Da, nu-mi ?nchipuiam c? dup? ce termin ?coala Pedagogic? o s? v?d ?i o s? retr?iesc v?rfurile acestor mesteceni la acel cer senin de sticl? ?n cristalele z?pezii. A?a, nu se vedea nici o vie?uitoare, era numai o ?ncremenire de cristal, ?i iar ?mi arunc privirea ?n lumina de frig a acestui peisaj ?n care pictorul pusese, indiscutabil, ceva din frigul lui sufletesc, pentru c? nu era un peisaj de iarn?, s? evoce, cu bucurie copil?reasc?, acest anotimp ?n care mi-a? imagina vacan?a fericit? a Cr?ciunului, ci pictorul redase ?n suflet o mare triste?e, un suflet rece cu o ghea?? sufleteasc?. P?n? c?nd ?i rama lui bogat?, aurie, ?i se p?rea la r?ndul ei geruit? de o brum? sub?ire, ?nc?t, privind tabloul, ?i se facea ?ntr-adev?r frig, ?ngrozitor de frig. Da, da, acel ?ngrozitor frig din Siberia. Dup? ce tat?l meu terminase convorbirea cu directorul ?colii Pedagogice, prin alte vorbe, directorul zice c? el a adus acel tablou din Siberia, unde tr?ise, ?i iat? c? acum el vrea s?-?i ?nc?zeasc? oasele la b?tr?ne?e ?n Moldova noastr? ?nfloritoare. M? g?ndeam eu c? noi, moldovenii, trebuie s? facem loc la ru?i ca s? se ?nc?lzeasc?. ?i s? vezi c?, la ?nm?narea diplomelor, Bondarenko ?l z?re?te pe tat?l meu, prezent aici la o serat?, ?i zise: “Ai avut dreptate, fata dumneavoastr? a avut o mare t?rie de caracter, a terminat cu diplom? ro?ie, ce eu i-o ?nm?nez acum”. Tat?l meu m-a luat ?n bra?e de pe scen? ?i m-a s?rutat pe obraz, nu crescusem tare, ceilal?i colegi ai mei erau destul de m??ca?i. Dar ne re?ntoarcem. ?i a?a am sus?inut bine examenele de intrare, uneori ajutat? de colegii mei, m? rog, nici ei nu ?tiau mai mult dec?t mine. Pe atunci nu ajungeau cadre pedagogice ?n ?coli, nu se predau multe obiecte a?a ca limbile str?ine, de exemplu, ?i nici ?coli speciale construite. ?n clasa a 2-a, ?in minte, ?n timpul r?zboiului, ?nv??am afar? la un vecin de al nostru, sub umbra unui nuc… Devenind student? la ?coala Pedagogic? din ora?ul Bender, acum Tighina, m-am trezit ?ntr-un c?min cu 45 de fete. E anul 1946, ?n timpul de dup? r?zboi, ora?ul complet ruinat ?i iat? c?minul nostru era o cl?dire distrus? ?n timpul r?zboiului, a?a s-a st?ruit statul s? ne ofere condi?ii pentru studen?ie. Erau construite a?a-numitele ?nare?, adic? paturi de lemn dintr-un perete ?n altul, ?n care se oplo?au plo?ni?ile, ce ne pi?cau r?u. Diminea?a corpul nostru erau ro?u ?ns?ngerat. Pe paturi aveam saltele de paie. Despre cur??enie nu se mai poate de vorbit far? revolt?. Se ivise deodat? cei mai m??ca?i p?duchi. Nu se mai afla nici o solu?ie de lupt? ?mpotriva lor. ?n loc de ferestre ?i u?i, erau ?mpletite ?nchiz?tori din stuf. Ei, v? ?nchipui?i. C?nd le povestesc copiilor mei despre ?nvoielile de studii ale mele, lor li se par pove?ti. Dar toate acestea erau fleacuri ?n leg?tur? cu aceea c? aproape toate obiectele se predau ?n limba rus?. De la ?nceput, nu ?n?elegeam nimic. Pl?ngeam mereu, dar ca s? fug de acolo era imposibil. Nu ?tiam nici drumul, nici m?car un fel de transport nu exista. Unii cons?teni de ai mei n-au rezistat ?i ?i-au luat t?lp??i?a. De la gara Bender p?n? la C?in?ri circulau numai trenuri de marf?. ?i totu?i, am ?ncercat s? fug, m-am c???rat ?ntr-un vagon de c?rbuni. Neagr?, ?nc?rcat? de fum, am fost prins? ?i adus? la jandarmerie. Ei, m? rog, ce s?-mi fac?, mi-a dat voie s? plec. Pe loc mi-am adus aminte de sfatul p?rintelui: “Trebuie s? studiezi, trebuie”. Ce timpuri grele au fost dup? r?zboi e greu de redat, era o foamete cumplit?. P?rin?ii ?i ei nu puteau veni la mine, dar, dac? veneau, nu puteau nici ei s? ne aduc? ceva de m?ncare. Foametea f?cea pe atunci milioane de cadavre. Cea mai delicioas? m?ncare din cantina studen?easc? era o hrinc? de p?ine neagr? ?i o sup? cu crupe de gr?u, mai exista p?ine de macuc, adic?, dup? ce din semin?e de floarea soarelui se scurgea uleiul, din aceast? r?m??i?? se cocea p?ine, ea se numea p?ine de macuc. Sau mai m?ncam turte din ghind?, dar despre aceasta voi mai vorbi. Era destul de greu, dar tineretul de atunci avea ceva ce ?l deosebe?te substan?ial de cel de azi. Poate entuziasmul sau speran?a ?ntr-un viitor luminos ?i f?ceau s? nu plece capul ?n fa?a greut??ilor, s? nu-?i piard? curajul. Printre studen?ii de atunci circula un vers de glum?: “Mai am un singur dor, s? m? fac ?nv???tor ?i mama s? m?-nsoare, c-o m?ndr? ?nv???toare.” ?n cur?nd, peste un an de studii, ne-am aranjat la c?min pe strada Sergheevka. Pe jos, p?n? la ?coal? trebuia s? mergem vreo jum?tate de or?. Din primele zile de studii, nici nu m? a?teptam la ce greut??i aveam de ?nt?mpinat. Stam la studii c?te 4 perechi. Dup? pr?nz iar trebuia de tradus tot materialul din limba rus? ?n limba moldoveneasc?, doar multe obiecte se predau numai ?n limba rus?, profesorii erau veni?i din Rusia. Nu ?nt?lnisem nici un rus pe la noi, nu cuno?team nici o boab?, dar de unde? Unii studen?i, veni?i de dup? Nistru, din Speea Teea, Nezavertailovka ?i din alte localit??i de dincolo de Nistru, ?ntr-un fel mai cuno?teau limba rus?, dar noi, din Moldova, nici prin cap nu ne venise de limba rus?. Nu mai existau dup? r?zboi manuale sau caiete. Toat? ziua f?ceam conspecte pe foi de ziare. A?adar, unul din ?tiitorii limbii ruse ne traducea materialul din limba rus? ?n limba moldoveneasc?. Vai ce greut??i ?nt?mpinam. A?a c? lucrul dat de profesori pentru acas? trebuia de studiat numai noaptea, dar v? ?nchipui?i ce ?nvoieli aveam. ?ntr-un c?min, ?ntr-o camer? adic?, locuiam 40 de fete, ?i electricitatea pe atunci func?iona de la un motor mecanic p?n? la ora 12 noaptea. Neav?nd ?nvoieli de preg?tirea lec?iilor, fetele plecau ?i ele la ?nt?lniri. ?tiu eu, era greu de studiat, dar tinere?ea ?ntotdeauna este frumoas?. Numai eu r?m?neam ?n c?min, eu eram cu o v?rst? mai mic?, ?nc? nu m? ?ncercase dragostea ?i zubream a?a zis obiectele cu o for?? extraordinar?. Lampa electric? ardea abia-abia, se vedea arz?nd ca un t?ciun ro?u. M? suiam pe mas? ?i citeam textele. Dup? ce m? a?ezam ?n pat, din nou repetam cele citite. M? dureau grozav ochii, de pe atunci ?mi pierdusem vederile, am devenit mioap?. Pregatirea catre lectii Dup? ce ?mi ?nv??asem materialul, se ?ntorceau colegile mele de la distrac?ii. A doua zi nimeni nu cuno?tea lucrul pentru acas?, numai eu ?l cuno?team, de aceea fetele mereu m? rugau s? le povestesc temele. ?i eu, ajut?ndu-le pe unele, pe altele, repet?nd tot timpul, ?mi ?nt?ream cuno?tin?ele. Eu ?nv??am totul ??n for??? cu mult? s?rguin??. ?mi venea, desigur, foarte greu s? ?nv?? din nou toate obiectele ce nu le ?nv??asem ?n ?coal?. M? luptam mereu cu limba rus?, grozav de greu. ?i mai aveam eu o mare nepl?cere, mi-era foarte ru?ine, vezi c? eu eram cea mai mic? de statur? ?i mai ales la educa?ia fizic?, ?n coloan? eram tot timpul la coad?. Mereu vroiam s? fiu pu?in mai mare de statur?. Stipendia noastr? studen?easc?, de 14 ruble, ne ajungea numai, poate, pe o s?pt?m?n?, dar eu nu eram ajutat? de nimeni. ?i p?rin?ii tr?iau ?n s?r?cia ?i foametea de dup? r?zboi. Au fost foarte grei anii mei de studen?ie. Fiind creierul meu de copil at?t ?nc?rcat, poate ?i de aceea ?i nu m-am dezvoltat a?a ca al?i copii, am ?n vedere de statura mea de 1 m, 58 cm. Cu mare chin ?i greut??i am terminat cei 3 ani de studen?ie a ?colii Pedagogice din Bender. Deci, studiere, dar ?n leg?tur? cu faptul c? nu existau cadre cu studii, trebuia acest material de studiat intensiv ?n cei 3 ani. ?n sf?r?it, iat?-m? la examenul de stat. Precum muncisem eu ?n for??, cu mare s?rguin??, ?i precum tat?l meu mi-a zis c? trebuie s? fiu ?nv???toare, m? rog, am sus?inut examenul str?lucit ?i am primit diplom? ro?ie. S-au cam uimit unii colegi, care pretindeau la diplom? ro?ie, ?i ziceau: “De ce ea, care nu cuno?tea nici o boab?, nici un cuv?nt rusesc, a primit diplom? ro?ie?” ?i atunci s-a adunat din nou Consiliul Pedagogic ?i trebuia s? repet examenele, adic? cu ace?ti candida?i la diploma ro?ie. ?i unii din ei cuno?teau bine limba rus?, dar nu cuno?teau obiectul ca atare. Eu, ?ns?, cuno?team toat? programa pe de rost. Buc??i mari de proz? la literatura rus? le citeam aproape pe de rost, p?n? examinatorul ?mi zicea: “Ajunge!”. ?i iat? c? totu?i numai eu am meritat aceast? diplom?. Aceasta a fost prima grea biruin?? ?n ?coal? de studen?ie. Biruin?i au fost mai multe ?n via?a mea, dar despre ele mai pe urm?. Bucurie mare am f?cut p?rin?ilor, ei se m?ndreau c? au fiic? ?nv???toare, dar nu mult le-a fost bucuria, peste o lun? de zile am fost deporta?i ?n Siberia ?nghe?at?. Despre aceast? pagin? amar?, voi povesti mai jos. ?nc? din copil?rie, compuneam unele poezioare, aveam un mic voluma? de poezii, dar de ele nu se interesa nimeni. Iat? c? ?n ?coala pedagogic? scriam unele poezii mai serioase, unele de dragoste. Aici am fost luat? cu o mare aten?ie ?i unele din ele erau redactate ?n ziarul “Diminea?a”. De ceea am fost aleas? ca redactor al ziarului studen?esc “Lumina”. Dar, deport?ndu-ne la Siberia, nu-mi era de poeziile mele. ?i acolo trebuia s? le scriu ?n limba rus?. Am ?ncercat desigur. ?ntre timp, dup? ce terminasem ?coala Pedagogic? ?i afl?ndu-m? ?n vacan??, p?n? la conferin?a ?nv???torilor din 25 august, ?mi f?cusem planuri peste planuri. Vise ?i speran?e… Este via?a ta ?i e?ti obligat s? treci prin ea, fiindc? nu mereu destinul ?i-l po?i face tu, destinul ?i-e dat de la Dumnezeu. Cum m? voi ispr?vi eu cu cei mici copii pe care trebuie s?-i ?nt?mpin la primul 1 septembrie?! Cum voi organiza prima mea or? ?n ziua cuno?tin?elor?! M? arunc? g?ndul la cauza responsabilit??ii enorme pe care ?nv???torul o asum? fa?? de copii, fa?? de p?rin?i ?i ?ntreaga societate, ?n promovarea educa?iei, acumularea cuno?tin?elor copiilor, educarea unei personalit??i. ?mi dau bine seama c? totul se ?ncepe de la pedagog, care trebuie s? ?ndrumeze, s? ?ncurajeze, s? inspire ?i s? conduc? copiii spre culmile succesului. ?tiu c? un pedagog trebuie s? fie mereu ?n avangarda intelectual?, s? cultive valori, idealuri ?i principii. Ascult ?nc? o dat? melodia lui Ion Suruceanu “Iubi?i ?nv???tori”: C?ntecul, cu vorba voastr?-mi scriu, Graiul vostru este ve?nic viu, Pe aripi de v?nt v? scriu de-at?tea ori, Iubi?i ?nv???tori. M? g?ndeam pe atunci cum m-a? alipi de ace?ti micu?i ca s? m? iubeasc?. Da, vise, vise ?i speran?e… Doar ace?ti mici au nevoie de ?n?elepciunea, curajul ?i pozi?ia civic? a pedagogului. E miez de noapte, dorm copiii ?n pace, un bec mai lumineaz? ?nc?, numai pedagogul se g?nde?te: “La lec?ia de m?ine ce voi face?”. ?n drum, oamenii ce-i vezi ??i deap?n? probleme personale, dar tu ?n suflet r?scole?ti problemele ?colare. Lumea minunat? a viselor, a unei lumi imaginare, ochii ?mi sclipeau de fericire, imagin?ndu-m? ?n clas? unde m? vor a?tepta copiii, cine s?nt ei? Cu visurile mele despre prima mea zi de munc? pedagogic?, st?team l?ng? copacul de cire?i din ograd?. ?ncepu s? plou?. Pic?turile de ploaie cad repede ?i zgomotoase, parc? s?tule de cer, m? ?mb?tau cu parfumul lor, dar ?n continuare ploua cu tunete ?i fulgere repetate, ploua rece. Stropii mari ?i grei lovesc acoperi?ul cu putere, zgomotul pare un dans nebun. ?ntr-un astfel de timp cu fulgere ?i tunete, g?ndurile mele m? duc spre o lume mai trist?, dec?t aceea la ce visam numai ce. Cerul e greu ?i miroase a ploaie, parc? cu adierea de v?nt, cu miros de trandafiri ??i ?mbatar? dr-gostea de via??. Ce simpl? ar fi via?a dac? pe fiecare treapt? a firii noastre de om ar exista instruc?iuni ?i s?ge?i indicatoare spre fericire ?i reu?it?, m? g?ndesc eu. Ce simpl? ar fi via?a, dac? ?n fa?a monumentelor de r?scruce ar fi indicatoare, care s?-?i ?ndrume pa?ii. Ce m? a?teapt? ?n via???! E sigur, ne arunc?m cu toat? fiin?a ?n via?a haotic?, str?b?t?nd zile ?i s?pt?m?ni stresante, isterice, ne lupt?m s? mai trecem peste o zi victorio?i. ?i apoi ?ncerc s?-mi v?d via?a cu tine, iubitul meu, caut s? deschid un portal spre lumea mea. Dar dac? ai putea s? vii, s? m? cau?i ?n visul meu, unde e?ti prezentul meu, a?a te-a? putea ?ine l?ng? mine… ?optesc numele t?u. ?i iar??i tun? ?i fulger?. E un semn r?u… ?i ??i citesc ultimul bile?el de la tine, unde era desenat un frumos trandafir: “Trandafirii ?nfloresc, dar eu scriu c? te iubesc ?i a? vrea ca cititorul s? iubeasc? scriitorul!”. Mai departe urma: “Dac? inima ta a atins inima mea, spune-mi cine e de vin?, eu sau tu sau dragostea?”. Dar nu m? g?ndeam nicic?nd c?, peste c?teva zile, acest semn de ploaie fulgerat? m? va atinge anume pe mine, m? va arunca ?n fundul Siberiei. C?ci tu e?ti dragostea dint?i Aveam numai 15 ani ?i studiam ?n cursul I la ?coala Pedagogic? din Bender. Ast?zi acest ora? se nume?te Tighina. Locuiam ?ntr-un c?min de pe strada Sergheevka. Nec?t?nd la greut??ile ce le ?nfruntam mereu, ?n timpul liber ?ntre fete se discutau probleme de dragoste. Prietenele mele mi se p?reau naive, c?t privea tema dragostei, mai ales dragostei dint?i, pe care eu nu o cuno?team deloc. M? ?nroiau cu complimente cei din jur b?ie?i, dar nu ?tiam de ce nu-mi pl?cea prezen?a lor, eu st?team cu nasul numai ?n manuale ?i le zubream mereu, a?a se zicea c?nd ?nv??am ceva pe de rost. Vintea, un coleg al meu de banc?, ?mi scria mereu scrisorele ?i poezioare de dragoste, dar ele nu-mi mi?cau inima deloc. ?in minte, c? pe atunci, dup? r?zboi, s? cape?i un bilet la un film era destul de greu. Bietul Vintea st?tea ore ?ntregi ?n r?nd dup? un bilet la film ca s?-mi fac? pl?cerea de a privi ?mpreun? un film interesant. Erau primele filme de dup? r?zboi, “Garda t?n?r?”, de exemplu. ?mi aduc aminte un eveniment. Vintea a r?mas bietul f?r? nasturi, dar totu?i a c?p?tat 2 bilete la filmul acesta. Mi-a propus s? plec?m ?mpreun? la acest film ?i vezi c? eu eram at?t de naiv?, fugeam de el, puteau s? m? vad? cu el profesorii de la ?coala Pedagogic?. L-am refuzat, dar el nu s-a sup?rat, a rupt biletele pentru film, le-a aruncat ?i a ?nceput s? compun? versuri. “Nu m? iube?ti, ?tiu eu, Dar lumea nu se termin? chiar m?ine Dar eu te a?tept, te a?tept mereu Doar dragostea e-n inim? la mine.” ?i iar??i eu nu veneam la ?nt?lnire. ?i ce ciudat, ?mi vorbeau prietenele mele: “V. este un b?iat ciudat, bun la suflet, de?tept, talentat”. “Da, parc? ieri te-am v?zut, parc? ieri te-am crezut, C?nd m-ai prins cu-n s?rut. Cu s?rut?ri fierbin?i, Ai stat s? m? min?i, ca s?-mbe?i dragostea mea de fat?.” Aceasta este numai o trist? amintire. ?i oftatul din fundul Siberiei ?mi vorbe?te iar??i ?n suflet. Ast?zi, ?n singur?tate, ??i c?nt un c?ntec de triste?e: “Sup?rarea ?i oftatul, astea 2 mi-au pus capul C? de sup?rare grea, r?u ?mi pl?nge inima. C?te lacrimi am v?rsat, a? face o f?nt?n?-n sat F?nt?n? cu 5 izvoare, s? bea lumea trec?toare S? bea s? se r?coreasc?, dorul s?-mi-1 potoleasc? Du-te dor ?i nu te-n toarce, las?-mi inimioara-n pace.” ?i treceau zile dip? zile… “Tu, care e?ti pierdut? ?n neagra ve?nicie”. Siberia pentru noi era o neagr? ve?nicie, nu mai ?tiam c? va muri de bun? voie dictatorul ?i vom fi c?ndva elibera?i. ?n nop?ile t?rzii ??i citeam mereu versurile tale, care ?mi ?nc?lzeau pu?in sufletul ?ndurerat. Tu ?mi scriai: “Dar de ceasuri t?rzii, c?nd doream s? vii, n-ai s? ?tii niciodat? ?i, cu sufletul ?nfr?nt, cum te chem ?i te c?nt, n-ai s? ?tii niciodat?”. ?i g?nduri triste m? cuprind ?i dispar ?n v?rtejuri, lovindu-m? de furtuna vie?ii, ?i-mi picur? o fierbinte lacrim? pe aceast? foaie alb?… Dar ca durerea s?-mi ?mpac eu ?nghit, ?i-nghit, ?i tac, numai ?mi aduc aminte de cuv?ntul “Te iubesc” ?n scrisorile tale. Acest cuv?nt at?t de mult se repeta, ?nc?t lungimea lor ar putea fi m?surate ?n kilometri. ?mi c?ntai multe serenade de dragoste compuse de tine ?i de-a r?ndul anilor ?mi trimeteai aceste scumpe versuri printr-un autor anonim ?i pe acel plic era desenat un tradi?ional trandafir de la Moldova. ?i acum, trec?nd un car de ani, privesc singuratic ?n geamul apartamentului meu de la Damm 73 din Pinneberg, Germania, acum numit? Deutschland. Pinnebergul este un ora? la nordul Germaniei, unde am fost repartizat? dup? ce am f?cut azilul din Lubeck. Aici am stat 3 luni de zile p?n? c?nd s-au l?murit autorit??ile germane ce s? fac? cu mine, s? m? ?in? ?n Germania sau s? m? trimit? ?napoi ?n Moldova. ?i dup? ce am dat un interviu destul de conving?tor, autorit??ile germane se l?muresc ?i acum, dup? 8 ani de zile. Convingerile mele au pus la ?ntrebare problemele mele politice legate de evenimentele cu Pridnestrovia, acest capitol va fi descris aparte. M? uit cu jale ?n geamul rece din luna martie. De obicei, aici, la 21 martie se ?ncepe prim?vara, c?nd totul se schimb? ?n natur?. Ast?zi e 5 martie, 2007, ?i ?ncet se las? fulgii de z?pad? peste cop?ceii de pe terasa mea. A?a frumos ei se a?az?, form?nd un ?nveli? de z?pad? ca cel din Siberia. Acest eveniment al naturii ?n Germania este foarte rar. De obicei iarna ?n Germania ?i domoal?, uneori f?r? z?pad?. ?i sufletul mi-i trist, ?i-n cap ?mi r?sun? un sunet de clopo?ei. Cred c? iar??i mi se ridic? tensiunea de care suf?r mul?i ani. ?i iar??i ?mi trec prin g?nd versurile: “Fiecare fulg de nea e o lacrim? de-a mea, Pl?nge gerul pentru mine fiindc? nu e?ti l?ng? mine”. Dar aceste 75 de toamne m? apas? ?i inima mi-e pierdut? ?n neagra ve?nicie. Trecut-au ani de lacrimi ?i ?nc? vor trece, poate din ora de urgie, ?i dorul nu s-alin?, ?i jalea mea i-ad?nc? ?i trista ve?nicie e f?r? de cap?t. Am scris r?nduri dup? r?nduri ?i-am scris mii ?i mii de g?nduri. ?i eu ??i scriam din Siberia, num?r?ndu-mi anii ?n floare ar?i de-at?ta dep?rtare. Tot s-a stins ?i tot s-a scurs. Ast?zi a? zice: “Stai tinere?e, stai pe loc, mai stai doar o clip?. Voi, ani frumo?i, nu zbura?i, chiar dac? toamna vie?ii cu frunzele de aram? mereu m? cheam?, mai ?in bine minte acel ?te iubesc?. ?i iat?-mi nop?ile nedormite, ?i iat?-mi inima plin? de jale. “O, tu, r?m?i, o, tu, r?m?i, c?ci tu mi-ai fost dragostea dint?i”, a?a e vorba poetului M. Eminescu, care a fost ?i el ?ndr?gostit de o fat? din pove?ti, de o prea frumoas? fat?. C?ci bine a zis cine-a zis c? prima iubire este o am?gire, dar fie ?i a?a, oricum prima ?mbr??i?are, prima s?rutare, nimeni nu le poate uita. C?ci grea este iubirea c?nd iube?ti cu adev?rat, dar mai grea e desp?r?irea de o fiin?? ce mereu te-a a?teptat ?i-i bate inima ca nebuna fiindc? te vrea numai pe tine ?ntruna. ?mi scriai c? ai ?ncercat ?n fel ?i chip s? ui?i de mine, dar c?-ntotdeauna te ?ntorceai cu g?ndul la mine fiindc? ??i p?rea c? am ceva deosebit ?n mine ?i, oric?t ?ncercai s? scapi de aceste g?nduri, era totul ?n zadar. ?i vezi c?, dup? at??ia ani de zile ?i umor frumos, ai izbutit ?i ai hot?r?t s? m? ui?i ?i ai izbutit, te-ai ?nsurat, ?i-ai g?sit o fat? frumoas? din sat ce ?i-a ales-o mam?-ta. Dar dup? un car de ani, ne-am ?nt?lnit la o conferin?? pedagogic? ?i tu mi-ai spus ceea ce am a?teptat. Este un joc al sor?ii noastre, acestea au fost ?mprejur?rile ce ni le-a dat Dumnezeu. Ast?zi ai ?i tu o familie ?i eu. Nu trebuie s? regret?m, doar a?a este soarta pentru fiecare. Poate dup? un timp s-a mai schimba ceva. O, tu r?m?i, o, tu r?m?i, c?ci tu e?ti dragostea dint?i, ?n amintire, desigur. Da, acestea s?nt cele mai grele amintiri. Te-am z?rit la acea conferin?? pedagogic?, parc? nu ?mbatr?nise?i deloc, dar ai albit ?ns? vizibil, p?rul ?i-era tuns ca o perie ?i nu t?mplele erau cele ce atr?geau aten?ia, ci fruntea care se f?cuse mai ?nalt?. Obrazul nu suferise nici o schimbare, curat ?i neted, pielea bine ?ntins? ?i ochii negri, rotunzi, vii ?i str?lucitori cu mi?carea lor nelini?tit? ?i sfredelitoare, bl?nd?. Niciodat? nu te-a v?zut nimeni privind cu ur? sau cu du?m?nie. Erai mereu fire?te r?bd?tor, ?n?eleg?tor, cu a?teptarea ta calm? ?i ?mp?cat?. O anumit? lini?te vedeam ?n chipul t?u, ?lefuit ?n toate tr?s?turile lui. ?n tine se topea nu numai isonia unei ?n?elepciuni, dar ?i ?n puterea de a r?m?ne mereu inteligent. Tu erau o legend? a sufletului meu. Dar cine va putea scoate la lumin? aceast? minunat? senza?ie? Te privesc ascuns, desigur, cu un trist repro? ?n ochii alba?tri, umezi?i de roua melancoliei. Te privesc ?i a? vrea s? faci parte din suferin?a mea. Era ?ntr-o s?mb?t?, sf?r?itul lui ianuarie, o jum?tate de an trecuse de atunci, dar nu m? puteam desp?r?i de aceast? ?mprejurare. Dar tu nu m-ai v?zut ?i nici n-ai fi putut s?-?i ?nchipui senza?iile mele. Ziua usilor descise, scoala №25. Chisinau. 1981 De?i c?runt, ai r?mas acela?i b?rbat frumos. Vorbeai foarte frumos ?i era o mare pl?cere s? te ascult, dar totul s-a stins. E trist ?i ?mi zic: “Melancolie – dulce melodie, melancolie – misterios amor…”. Aici ?n Germania au ?nceput ploile m?runte de toamn?, o lumin? de cenu?? ?mv?luia ora?ul care p?rea amor?it ?i p?r?sit de lume. Rareori pe str?zile cotropite de putregaiul frunzelor moarte sun?nd jilav sub pa?i mai trecea cineva. Ast?zi diminea?? r?m?sesem ?nc? ?n pat, de?i ?n cas? era cald, dar frigul toamnei reci reu?ise s?-mi p?trund? ?n oase ?i ?ncheieturi. Nu m? jelui c? n-am cui ?i comp?timirea pentru mine e cel mai cumplit sentiment. M? cufundasem ad?nc ?n paginile de art? ?i divertisment ale unui ziar german proasp?t ce ?l primisem, dar g?ndurile ?mi zburau departe, ?ncercam ceva s? semnez, dar pixul ?mi c?zu din m?n?. O veche amintire, da, acele lucruri ?mi dau putere s? rezist. ?mi zic c? ?n aceste 75 de toamne r?u m? apas? g?ndurile ?i m? doare inima-mi perdut? ?n aceast? neagr? ve?nicie. Trecut-au ani de lacrimi ?i poate c? vor mai trece ?i ore de urgie, dar dorul nu mi-1 pot alina. ?i telefonul ?mi tace, ?i sufletul mi-i ?ndurerat, ?i nop?ile ?mi par at?t de lungi, m? aflu ?ntr-o absolut? singur?tate… ?mi zv?cnesc prin minte ale tale cuvinte dureroase: “Tu numai ?n?eles pe mine ?i nici n-ai vrut s? m? ?n?elegi, dar c?nd ne vom vedea vom fi b?tr?ni, vom fi mo?negi. Citesc a doua oar? cartea “Andrei Mironov ?i eu” scris? de Tatiana Egorova. Acest roman de dragoste ne vorbe?te c? dragostea dintre ei a devenit mai puternic? dec?t via?a ?i moartea. Vestitul artist Andrei Mironov a avut multe peripe?ii de dragoste ?i gelozie. El ?i explica Tatianei: “?ine bine minte, Tanea, c? eu ?n via?? am iubit numai dou? femei, pe tine ?i pe celelalte”. M? g?ndeam la dragostea mea dint?i de alt? dat?. Dup? ce am fost deporta?i ?n Siberia, mul?i ani am corespondat cu fostul meu coleg de la ?coala pedagogic? din Bender. Aproape ?n toat? ziua primeam acele scrisori frumoase de dragoste. El ?ncepea scrisorile sale cu cuvintele lui Eminescu: “Se scuturau to?i tradafirii ?n ziua c?nd ne-am desp?r?it, pl?ngea p?durea ?i zefirii, pl?ngea ?i lacul lini?tit…”. De la o vreme nu mai vroiam s?-i r?spund la scrisori, de ce s?-l nec?jesc doar ?tiam c? nu ne putem ?ntoarce ?n Moldova. Am fost anun?a?i c? s?ntem deporta?i pe veci. Poate c? nu ne-a fost soarta, i-am scris ultima dat?, dar el continua s?-mi scrie, s?-mi c?nte serenade de dragoste ?i desp?r?ire, el credea ?n viitor. Te voi a?tepta ve?nic, scria el. Dup? o lung? t?cere, am reluat iar??i coresponden?a, vezi c? el era corect ?n felul lui, m? ?inea mereu ?n suflet. Dar eu, ?n acea dep?rtare de civiliza?ie omeneasc? nu mai era nici o cultur? sau distrac?ie pentru tineret. “??i scriu pentru ultima oar?, tu e?ti un b?iat bun, ai un viitor, te rog s? m? ui?i cumva. M? vei uita, c?-s prea departe ?i pentru c? tu prea mult lipse?ti, m? vei uita, c? ?i uitarea e scris? ?n legile omene?ti”. El ?mi r?spunde: “Poate vreun murmur ?n al t?u suflet ??i va trezi p?reri de r?u ?i vei g?ndi vreodat? iar? la cel ce te-a iubit mereu”. Mi-ai trimis acea fotografie. Da, a?a este c?nd te despar?i de cel pe care ?l iube?ti, aici ?n str?in?tate, ?n singur?tate, unde-?i pare ziua c?t un veac ?i noaptea o ve?nicie e?ti muncit de dorul t?u, cu inima ?nghe?at?. “Mai bine f?r? noroc ?i cu durerea ?n mine, s? ard de dorul t?u de foc, s? te iubesc mereu pe tine.” Aceste cuvinte ?mi r?sunau mereu ?n memorie. Da, o veche amintire… ?i iar??i m? dezlipeam de g?ndurile ce m? fr?m?ntau, le alungam, dar ele mereu se ?ntorceau ?i ?mi zv?cneau ?n cap. ?mi ?ncruci?am bra?ele ?i priveam drept ?nainte peste geam spre strada aglomerat? de oameni gr?bi?i ?i sim?eam oboseala ?nc?t ?nchisesem ochii o clip?, dar… simt far? s?-mi for?ez memoria, ?tiu c? s?nt tare la al meu caracter si n-o s? devin lacrimogen? ?i iar??i scrisorile de la colegul meu ?mi zic: “De ce tu nu vrei s? r?spunzi la aceste minunate scrisori de dragoste ?i triste?e? Eu cred c? ele s?nt reluate ?n ad?ncul sufletului t?u”. Revin la g?ndurile c? mama mea ?mi dorea fericire ?i m? pl?ngea c? mi-am rupt tinere?ea. P?rin?ii mei se sim?eau mereu vinova?i de suferin?a mea. R?spundeam mamei, care vedea ca de la o vreme nu dau r?spuns la scrisori, cu lacrimi ferbin?i ?n ochi, c? nu mai pot, acele scrisori ?mi rupeau inima mea ?i a?a distrus?. – Nu mai pl?nge, ia ?ncearc? tu s?-l chemi s? vin? el aici. – Ce mai vorbe?ti, este totul ?n zadar, ce s? fac? el aici, s? r?m?n? far? profesie. – Ar fi bine s? ?ncerci. To?i se tem de Siberia ?nghe?at?, nu mai am nici o speran??. ?i atunci mama singur? i-a scris. ?i iat? o ?ndelungat? t?cere. Ei, asta mi-a fost durerea. Solu?ia era clar?, m? g?ndeam eu. Iubitul meu ar fi ?i un tr?d?tor?! M? g?ndeam c? ar fi trebuit eu s?-i propun, ?i nu mama mea. M? g?ndeam c? ?i el sufer? ?n acele amare vremuri. El e membru de partid, are perspective mari, e un om de?tept, poate se g?nde?te la carier?. Deja trecuse o sumedenie de ani, dar ?mi f?cea pl?cere s?-mi r?scolesc memoria. Peste un lung timp de durere ?i a?teptare, primesc un r?va?. El ?ncepuse scrisoarea: “Tu, care e?ti pierdut? ?n neagra ve?nicie, stea dulce ?i iubit? a sufletului meu… ?i a?a mai departe. Da, Siberia pentru to?i era o neagr? ve?nicie, noi nu ?tiam c?nd va muri dictatorul, Tat?l tuturor popoarelor, ?i vom fi c?ndva elibera?i ?i reabilita?i s? plec?m pe meleagurile noastre natale. De data aceasta i-am r?spuns: “O, bl?nd?, mult duioas? ?i tainic? lumin?, ?n veci printre stelu?e te caut? al meu dor ?i nu mai am alt? m?ng?iere mai vie pe p?m?nt”. Dar trecuser? de atunci ?ase ani de zile, multe de toate s-au schimbat ?n via?a acelor ?ndr?gosti?i… ?i iar??i am trecut cu g?ndul la alt eveniment, la alt fragment de sim??minte de triste?e. ?i privesc ?ntocmai realitatea viselor de alt?dat?, din 1949. Deportarea. Da, s-a stins ?i totul s-a pierdut, nu mai exista nici o speran?? ?i g?ndurile grele m? doboar?. Vezi ce mi s-a dat de la Dumnezeu? Pentru ce p?cate? Cine totu?i le-a s?v?r?it? M? bucurasem c? am sus?inut cu succes examenele la ?coala Pedagogic? ?i mare bucurie am f?cut p?rin?ilor c? am devenit ?nv???toare a?a devreme. A?adar, tat?l meu s-a gr?bit s? m? ?ndrepte spre profesia de pedagog, dar vezi cum se ?nt?mpl?, numai Dumnezeu ?tia ce p?cate mi-au revenit. Dar totul am ?nvins, peste tot am cucerit. Tat?l meu bine zicea c? eu am o mare t?rie de caracter ?i a?a am ?nvins toate greu?ile ce mi-au e?it ?n cale, nici nu-mi vine a crede cum am ?nvins toate, fiind a?a mic? ?i firav? la prima vedere. Ast?zi e 4 martie, ziua mea de na?tere. A?a ar?t eu la 76 de ani. Par foarte fericit?, nu m? pl?ng, am de toate, nu duc lips? de nimic. S?nt ?nconjurat? de buchete de flori. La v?rsta mea a?a ?naintat? am ajuns s? locuiesc ?n Germania, am o locuin?? frumoas?, s?nt mul?umit? de starea mea fizic?. Numai c? moral s?nt trist? ?i amintirile ve?ii mele m? fr?m?nt? tare. Se zice ?n popor: “Dac? ai copii, ai ?i griji multe”. Ast?zi privesc fotografiile din trecut ?i iat? ?i o foaie ?ng?lbenit? de vremuri: “Tu doar e?ti fiin?a, ce prin iubire ?i la al iubirii soare, ai de?teptat ?n mine poetice sim?iri, prime?te ?n dep?rtata Siberie aceste r?nduri scrise cu s?nge de iubire ?.a.m.d. Dar totul trece ?i dispare, dispar ?n v?rtejuri de amintiri, lovindu-m? de furtuna vie?ii, ?i-mi picur? o lacrim? fierbinte pe aceast? alb? foaie. Dar, ca durerea s? mi-o ?mpac, semnez c?teva r?nduri ca s?-mi aduc aminte de tine-ntotdeauna. ?i-am str?ns g?nduri dup? g?nduri, ?i-am scris mii ?i mii de r?nduri, cum stau pe aceste meleaguri str?ine, num?r?ndu-mi anii, ?i tot con?inutul e un pl?ns. “O, cere-mi, Doamne, orice pre?, dar d?-mi o alt? soart?, C?ci tu izvorul vie?ii e?ti ?i d?t?tor de moarte, P?r?nd pe veci a r?s?ri, din urm? moartea-i pa?te C?ci to?i se nasc spre a muri ?i mor spre a se na?te.” ?mi zic aceste cuvinte ce se refer? la to?i. Zicea poetul: “Cu perdelele l?sate ?ed la masa mea de brad, focul p?lp?ie ?n sob?, iar? eu pe g?nduri cad”. Dar eu stau cu perdelele l?sate la computer, stau la mas? ?i m-apuc? g?nduri, g?nduri c?nd scriu aceste r?nduri. Departe s?nt de tine ?i singur? l?ng? foc, petrec ?n minte via?a-mi lipsit? de noroc. O, glasul amintirii r?m?ne ?n pururi. Treceau zilele, lunile, anii. F?ceam tot ce era omene?te posibil, dar durerea amintirilor ?mi cople?i inima. ?mi acop?r ochii cu un bra? de parc? a? putea s? le arunc din sufletul meu. Cu timpul s-au r?cit sentimentele, regretele au r?mas ?n trecut, semnific?nd doar o nesf?r?it? diminea??. Voi p?stra ?ntreg amorul ?i norocul acestor foi ?n durerea vechii perderi, recitindu-m? din nou. Конец ознакомительного фрагмента. Текст предоставлен ООО «ЛитРес». Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/vera-samson/o-viata-zbuciumata-spovedania-unei-invatatoare/?lfrom=688855901) на ЛитРес. Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.